Albastre
Trupuri firave ce mor pe pămant
Se așterne o verdeață albăstrie
Viața e albăstrie cand,
eroi nu mai sunt eroi
si lumea e plină de pustiu
în cuvinte ce mor strivite
la presiunea unor minți confuze.
Luna e albăstrie,
cand lupii stau de veghe la capătul ei,
și iși strigă durerea.
Steagurile s-au albăstrit cand aud cel mai îndepărtat sunet de pace.
Frunzele s-au albăstrit de atata plans și suspin,
într-o lume privată de plăcerea,
de a iubi.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Vlad Babiciu
Data postării: 12 iunie 2022
Vizualizări: 691
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cel mai bun serviciu de catering în olandeză
Poem: Singur
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Parșiv
Poem: Draga mea
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Rădăcini
Poem: Cerc logic
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi