Lună și Venus
Luceafăr? Venus? Stea?
Prin ce te identifici?
Ziua vrea să te ia,
Ai timp să te justifici?
Cerul este gol și trist,
Ar fi greu să îl descriu.
Vin și eu ca un turist
Să-ți fac poze și să scriu.
Mă preschimb în lună
Să-ți luminez alături,
Să-ți spun doar „Noapte bună!”
Distanța s-o înlături.
Iar, ca și în viață,
Am luminat mereu,
Dar inima ta hoață
Al sufletului meu.
Mi-a furat din strălucire,
Întristându-mă mai des,
Să-ți pot vedea a ta lucire,
Dar fără cale de acces.
Te voi numi „Venus al meu”,
Să știu că ești în fiecare seară.
Iar eu, lună, îți voi fi mereu,
Până când iubirea o să ceară.
Category: Love poems
All author's poems: Ecaterina Rusu-Disculțu
Date of posting: 4 января
Views: 186
Poems in the same category
Idilă
Soarele râde în ochii-ți turcoaz,
Valu-mi lovește umerii goi,
Stropi te sărută pe gât și obraz.
Marea surâde întruna la noi,
Briza îți joacă în părul sărat,
Mâna întinzi pe nisipul fierbinte,
Marea-ți șoptește cu glas legănat,
Povești de iubire-n puține cuvinte.
Apa ne cheamă spre zări neatinse,
Timpul se pierde în albele spume,
Buzele tale, de sare cuprinse,
Absorb infinitul ca-ntr-o minune.
Vântul îți mângâie părul de aur,
Luna îți toarnă pe umeri parfum,
Scoicile-n păr ți-s frunze de laur,
Iar valu-ți croiește din alge un drum.
Mesaje trimitem în sticle, pe mare,
Umbrele noastre dansează ușor,
Fericiți, construim palate de sare,
Iar peștii ne sunt, supusul popor.
Noaptea ne cântă iubirea-n reflux,
Stelele curg peste țărmul tăcut,
În mare ne pierdem și-n luna de sus,
Ca doi rătăciți într-un dor absolut.
Vreau să te uit
Cu ceva timp în urmă
erai totul pentru mine
azi nu mai însemni nimic.
Erai un cer cu lumină
cu flăcări de dor
azi flăcările se sting.
Erai nelipsit din visele mele
şi din gânduri la fel
azi nu mai eşti.
Eram atât de naivă
atât de credulă
azi nu mai cred în poveşti.
De azi mai cred
în vorbe, în dulcegării,
las totul acolo, în trecut.
Vreau să mă nasc din nou
să fiu ce-am fost,
vreau să te uit.
Fară tine
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
Iubito,ce-i iubirea cu orgolii
Nu cumva e prostia absolută
Precum rusul Lenin,mumia ce-și tot doarme somnul din Iadul veșnic,
Aici la vedere,printre nebunii ce i se-nchină în beznă totală a minții,
Drac venerat într-un blestemat sarcofag?
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ninge...
Azi ninge... când mai tare, când mai încet
Fulgi de zăpadă pe obraz mi se aștern
Se topesc imediat de la atâta căldură
Din suflet.... și gândul mă fură...
Mă duce într-un april de tine uitat
Când la o îmbrățișare m-ai invitat...
Aveam tâmpla lipită de pieptul tău gol
Și buzele îmi aveau parfum de Merlot.
Azi ninge... ninge cu amintirea
Când ochii îți admirau privirea
Fulgi pe obraz se topesc șiroaie
Pentru un vin și-o ultimă îmbratișare...
Și ninge...ninge cu spor
Speranța bate într-un ecou,
Că fulgii și pe ai tăi obraji se aștern
Și-ți amintesc că mi-ai fost drag...enorm.
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Idilă
Soarele râde în ochii-ți turcoaz,
Valu-mi lovește umerii goi,
Stropi te sărută pe gât și obraz.
Marea surâde întruna la noi,
Briza îți joacă în părul sărat,
Mâna întinzi pe nisipul fierbinte,
Marea-ți șoptește cu glas legănat,
Povești de iubire-n puține cuvinte.
Apa ne cheamă spre zări neatinse,
Timpul se pierde în albele spume,
Buzele tale, de sare cuprinse,
Absorb infinitul ca-ntr-o minune.
Vântul îți mângâie părul de aur,
Luna îți toarnă pe umeri parfum,
Scoicile-n păr ți-s frunze de laur,
Iar valu-ți croiește din alge un drum.
Mesaje trimitem în sticle, pe mare,
Umbrele noastre dansează ușor,
Fericiți, construim palate de sare,
Iar peștii ne sunt, supusul popor.
Noaptea ne cântă iubirea-n reflux,
Stelele curg peste țărmul tăcut,
În mare ne pierdem și-n luna de sus,
Ca doi rătăciți într-un dor absolut.
Vreau să te uit
Cu ceva timp în urmă
erai totul pentru mine
azi nu mai însemni nimic.
Erai un cer cu lumină
cu flăcări de dor
azi flăcările se sting.
Erai nelipsit din visele mele
şi din gânduri la fel
azi nu mai eşti.
Eram atât de naivă
atât de credulă
azi nu mai cred în poveşti.
De azi mai cred
în vorbe, în dulcegării,
las totul acolo, în trecut.
Vreau să mă nasc din nou
să fiu ce-am fost,
vreau să te uit.
Fară tine
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
Iubito,ce-i iubirea cu orgolii
Nu cumva e prostia absolută
Precum rusul Lenin,mumia ce-și tot doarme somnul din Iadul veșnic,
Aici la vedere,printre nebunii ce i se-nchină în beznă totală a minții,
Drac venerat într-un blestemat sarcofag?
Iubito, fară tine plutesc ca un fulg de găină,
Găină să fiu eu fără tine,ori mai rău...
Pesemne o să râzi iar de mine,
Sclavul iubirilor tale secrete să fiu eu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ninge...
Azi ninge... când mai tare, când mai încet
Fulgi de zăpadă pe obraz mi se aștern
Se topesc imediat de la atâta căldură
Din suflet.... și gândul mă fură...
Mă duce într-un april de tine uitat
Când la o îmbrățișare m-ai invitat...
Aveam tâmpla lipită de pieptul tău gol
Și buzele îmi aveau parfum de Merlot.
Azi ninge... ninge cu amintirea
Când ochii îți admirau privirea
Fulgi pe obraz se topesc șiroaie
Pentru un vin și-o ultimă îmbratișare...
Și ninge...ninge cu spor
Speranța bate într-un ecou,
Că fulgii și pe ai tăi obraji se aștern
Și-ți amintesc că mi-ai fost drag...enorm.
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.