E vina mea…
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un cuțit înfipt în splină,
Şi nu doar rana mă durea,
Ci faptul c-am avut și eu o vină.
O vină, dacă ar fi însemna,
Iubirea mea profundă și senină,
Și lasă-mă să-ți spun ceva,
Eu te-aș iubi de mi-ai purta aceeași vină.
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un călău din evul mediu,
Și nu tăișul bardei mă durea,
Ci vina mea aflată sub asediu.
Și vreau să-ți spun că acea vină,
E oarba dragoste, un ritual tabu,
Iar orb fiind, eu am văzut lumină,
Şi te-aș iubi dacă-ai orbi și tu…
Eu nu mi-am tras încă săgeata,
Și n-am nici bardă, nici cuțit,
Purced la braț acum cu soarta,
Şi-s vinovat… că te-am iubit!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Piatra albastra
Poem: Când luminile se sting (pană de curent)
Descoperiți poezii.online!
Poem: Biologia - Biotopul
Poem: In zadar
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: E negru
Poem: Singuratate
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.