Aduți aminte
Îți aduci aminte oare
Cum soarele răsare,
Sau cum păsările cântă
Apropiindu-se de lună.
Sau cum apa curge lin,
Până apăruse vântul
Ce cu un vuiet alăturându-se,
Încet, încet
Numai că lipsește,
A ta alinare,
A dispărut în neant
A ta iubire oare?
Ma îngrijorez mereu
Neștiind ce să mai fac
Știind că nimic
Nu îți este pe plac
Plimbările noastre
Sau rărit și ele
Acum te văd doar prin telenovele
Te regăsesc în tot
Și nu vreau să te pierd
Vreau să vii înapoi,
Și să te văd iar.
Iubindune la fel
Cu o iubire pură
Neschimbând nimic
În a ta natură.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La prezent
Poem: Ad literam
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Am să îți dau..
Poem: Gol
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: mama
Poem: Soapte galagioase
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea