Category: Love poems
All author's poems: D.b
Date of posting: 17 января 2023
Added in favorites: 1
Views: 919
Poems in the same category
𝓤𝓷𝓲𝓿𝓮𝓻𝓼𝓾𝓵 𝓷𝓾 𝓪𝓳𝓾𝓷𝓰𝓮
1.Cum o barca in deriva,se gaseste in largul marii,
Asa te ntalnesc pe tine,dup amarul asteptarii.
2.Ce as putea eu sa iti ofer?ce as putea sa ti spun eu tie?
Ce sa faca un sarac cu o asemenea bogatie?
3.Banii nu s suficienti,ca sa poata sa ti raspunda,
La o asemenea frumusete, nimeni n ar putea s ajunga.
4.Labirint plin de iubire,am in minte doar enigme,
Dar degeaba,daca tu,cauti pietre slefuite.
5.Faima este inutila,tilul e doar aroganta,
Vezi in oameni ce conteaza,nu dai pic de importanta.
6.Mar frumos, ascuns in rosu,inauntru i inegrit.
Si se vede,am de toate,dar nimic de oferit.
7.Universul nu ajunge,ca sa poata compensa
Gravitatii ce ma trage, numai inspre lumea ta.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Cu gândul la tine
S-a-nchis o ușă-n lumea noastră veche,
Dar n-am putut lăsa să moară-n van,
Cuvinte vii, ascunse-ntr-o ureche,
Șoptesc și azi același dor uman.
Am strâns ce-a fost, din flori și din tăcere,
Din nopți cu gândul dus la tine-aproape,
Și le-am lăsat, cu teamă și plăcere,
Pe-o filă nouă, tainic, fără șoapte.
Un alt liman le poartă-acum sub stele,
Mai bine, mai curat, dar tot al tău.
Acolo scriu ce simt, fără perdele,
Că n-am plecat, am fost aici...mereu .
Dacă ți-e dor, și vântul te mai cheamă,
Citește-n rânduri ce n-am spus nicicând.
E acolo toată inima mea-n teamă,
Și-un colț de cer ce încă-ți ține rând.
În lună
Pe luna rece și prăfoasă lungi se-adună
Priviri de triste rătăciri curgând plecate
De-atâta singur se gândesc că-s împreună
Doar ei cu ea, lumina palidă și-o noapte
În gol privește răsucindu-se-n cunună
Nu-i bagă-n seamă lepădându-se de șoapte
Se-nvârte-n orb, ea trebuind să se supună
Legii atracției, universal, și noi și toate
Par să se-asemene umblând până s-apună
Tăcuți amnezici căutând minuni abstracte
Dar ea-i demult și va rămâne-n veci imună
Pe când lunatecii au geniile plecate
Prin conteplare stau pierduți într-o minciună
Nici Dumnezeu de oameni nu poate să-i scape
E legea lor, cu nepăsare să-i răpună
Din egoism nu-i va trezi la realitate
Așa e lumea chibzuită să se-opună
Grăbit aruncă biete suflete damnate
Abandonați se vor sfârși căzuți în lună
Din ghiara gândului mai scapă cine poate
Plutim incert călăuziți de-a vieții strună
Nu știm când inima gonind va cere fapte
De se întâmplă să cădem privind în lună
Suntem pierduți fără de ‚om’ și ‚bunătate’
S-a Ofilit…
Inima mea plânge și suspină,
Pentru tine, sufletu’ mi-e veștejit.
Precum un trandafir lăsat sub,
A soarelui lumină… S-a ofilit
Mintea mea rareori lucidă,
Pentru tine, într-un loc îndepărtat,
Zboară, precum o rază de lumină.
O imagine sublimă, dar… S-a ofilit
Un curcubeu din ceruri,
Printre nori s-a revărsat.
Am dezlegat misterul, dar
Te-am luat în brațe, apoi… S-a ofilit
Vântul adie peste noi,
Se aude în zare un strigăt.
Acum sunt doar eu, eram frumoși,
Împreună, dar dragostea… S-a ofilit
S-aud șoapte mincinoase,
De la tine, peste adevăr răzbat.
Urechile-mi sunt somnoroase,
Amagite de glasul tău suav, dar… S-a ofilit
Codrii verzi mă cheamă,
Mă duc spre ei, mă alint.
Mintea ta-i vicleană,
Între noi totul… S-a ofilit
O curbă periculoasă,
Văd în orice drum drept.
E vara dar pare a fi iarnă,
Totul în jur îmi pare, sau… S-a ofilit
📅 01-05-2024
Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
𝓤𝓷𝓲𝓿𝓮𝓻𝓼𝓾𝓵 𝓷𝓾 𝓪𝓳𝓾𝓷𝓰𝓮
1.Cum o barca in deriva,se gaseste in largul marii,
Asa te ntalnesc pe tine,dup amarul asteptarii.
2.Ce as putea eu sa iti ofer?ce as putea sa ti spun eu tie?
Ce sa faca un sarac cu o asemenea bogatie?
3.Banii nu s suficienti,ca sa poata sa ti raspunda,
La o asemenea frumusete, nimeni n ar putea s ajunga.
4.Labirint plin de iubire,am in minte doar enigme,
Dar degeaba,daca tu,cauti pietre slefuite.
5.Faima este inutila,tilul e doar aroganta,
Vezi in oameni ce conteaza,nu dai pic de importanta.
6.Mar frumos, ascuns in rosu,inauntru i inegrit.
Si se vede,am de toate,dar nimic de oferit.
7.Universul nu ajunge,ca sa poata compensa
Gravitatii ce ma trage, numai inspre lumea ta.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Cu gândul la tine
S-a-nchis o ușă-n lumea noastră veche,
Dar n-am putut lăsa să moară-n van,
Cuvinte vii, ascunse-ntr-o ureche,
Șoptesc și azi același dor uman.
Am strâns ce-a fost, din flori și din tăcere,
Din nopți cu gândul dus la tine-aproape,
Și le-am lăsat, cu teamă și plăcere,
Pe-o filă nouă, tainic, fără șoapte.
Un alt liman le poartă-acum sub stele,
Mai bine, mai curat, dar tot al tău.
Acolo scriu ce simt, fără perdele,
Că n-am plecat, am fost aici...mereu .
Dacă ți-e dor, și vântul te mai cheamă,
Citește-n rânduri ce n-am spus nicicând.
E acolo toată inima mea-n teamă,
Și-un colț de cer ce încă-ți ține rând.
În lună
Pe luna rece și prăfoasă lungi se-adună
Priviri de triste rătăciri curgând plecate
De-atâta singur se gândesc că-s împreună
Doar ei cu ea, lumina palidă și-o noapte
În gol privește răsucindu-se-n cunună
Nu-i bagă-n seamă lepădându-se de șoapte
Se-nvârte-n orb, ea trebuind să se supună
Legii atracției, universal, și noi și toate
Par să se-asemene umblând până s-apună
Tăcuți amnezici căutând minuni abstracte
Dar ea-i demult și va rămâne-n veci imună
Pe când lunatecii au geniile plecate
Prin conteplare stau pierduți într-o minciună
Nici Dumnezeu de oameni nu poate să-i scape
E legea lor, cu nepăsare să-i răpună
Din egoism nu-i va trezi la realitate
Așa e lumea chibzuită să se-opună
Grăbit aruncă biete suflete damnate
Abandonați se vor sfârși căzuți în lună
Din ghiara gândului mai scapă cine poate
Plutim incert călăuziți de-a vieții strună
Nu știm când inima gonind va cere fapte
De se întâmplă să cădem privind în lună
Suntem pierduți fără de ‚om’ și ‚bunătate’
S-a Ofilit…
Inima mea plânge și suspină,
Pentru tine, sufletu’ mi-e veștejit.
Precum un trandafir lăsat sub,
A soarelui lumină… S-a ofilit
Mintea mea rareori lucidă,
Pentru tine, într-un loc îndepărtat,
Zboară, precum o rază de lumină.
O imagine sublimă, dar… S-a ofilit
Un curcubeu din ceruri,
Printre nori s-a revărsat.
Am dezlegat misterul, dar
Te-am luat în brațe, apoi… S-a ofilit
Vântul adie peste noi,
Se aude în zare un strigăt.
Acum sunt doar eu, eram frumoși,
Împreună, dar dragostea… S-a ofilit
S-aud șoapte mincinoase,
De la tine, peste adevăr răzbat.
Urechile-mi sunt somnoroase,
Amagite de glasul tău suav, dar… S-a ofilit
Codrii verzi mă cheamă,
Mă duc spre ei, mă alint.
Mintea ta-i vicleană,
Între noi totul… S-a ofilit
O curbă periculoasă,
Văd în orice drum drept.
E vara dar pare a fi iarnă,
Totul în jur îmi pare, sau… S-a ofilit
📅 01-05-2024
Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Other poems by the author
În taina serii
Sub luna blândă, mână-n mână,
Pășeam pe drumul fără teamă,
Privirea ta, lumina mea,
Și lumea toată dispărea.
În pași de dans, sub stele vii,
Cuvintele prindeau aripi,
Iar inima, fără să știi,
Bătea doar pentru tine, clipă de clipă.
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă vântul ne e uneori greu,
Chiar dacă lumea n-ar vrea să-nțeleagă,
Dragostea noastră e pură și întreagă.
Când îți atingi buzele de ale mele,
Timpul se oprește printre stele,
Și tot ce-a fost, și tot ce va veni,
Se topește în “noi”, în infinit.
Să nu-ți fie frică, iubita mea,
Cât timp ești tu, sunt și eu, undeva.
Și-n orice lume ne vom regăsi,
Te-am iubit și te voi iubi… mereu.
Dincolo de tine
Stai în colțul tău, cu ochii grei,
Și eu nu știu cum să-i mai țin senini.
Ți se frânge sufletul pe tăceri,
Și mi-e teamă că nu te mai pot atinge din plin.
Te strig, dar glasul meu se pierde,
În zidurile care cresc între noi,
Și chiar de-ți sunt aproape,
Parcă ne desparte un ocean fără noi.
Știu că te doare, și mă doare așa de tare,
Știind că nu pot ajuta,
Dar încerc din răsputeri să te fac bine,
Chiar dacă lumea din jur se destramă.
Ți-aș da din inimă o jumătate,
Să-ți pun în piept un nou început,
Dar tu te scufunzi și taci,
Și eu mă zbat în golul tău mut.
Tu plângi în somn și nu mă vezi,
Eu veghez ca o umbră, mereu,
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă mă doare, chiar dacă mi-e greu.
Și dacă azi nu pot fi scutul tău,
Voi fi cel puțin locul unde poți cădea,
Chiar dacă nu salvez furtuna,
Promit că o voi îmblânzi cumva.
"noi"
Ce cuvânt frumos..
puteam fi acest "noi"
dar prin fapte și vorbe,
acest "noi" a dispărut.
am rămas pustii de sine,
cu suflete abandonate,
plângâd și întrebând
"de ce?".
puteam fi ceva
dar lumea ne-a distrus,
și încrederea e pierduta.
Dar singura întrebare rămâne
"va mai exista acest noi?".
de ce?..
am înțeles în sfârșit
că a te iubi,te distruge groaznic,
iar a fi iubit îți oferă viață.
dar totuși..de ce mă simt ruinată?
de ce mă simt un nimic fără tine?
de ce sunt dependentă de tine?..
și de ce te las să dai cu mine de pământ
ca apoi sufletul să-mi fie distrus?
de ce te mai aștept,
după tot răul făcut?
de ce aștept scuzele tale false
că doar pe mine mă iubești?
de ce aștept acele minciuni copilăroase
de care m-am îndrăgostit din prima secundă?
de ce îți aștept îmbrățișarea?
de ce aștept să-mi spui că o sa fie bine,
că voi fi bine?
de ce aștept ca ziua sa fie mai bună,
doar cu acel zâmbet?
de ce te mai aștept când stiu că totul s-a terminat?
de ce......
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
În taina serii
Sub luna blândă, mână-n mână,
Pășeam pe drumul fără teamă,
Privirea ta, lumina mea,
Și lumea toată dispărea.
În pași de dans, sub stele vii,
Cuvintele prindeau aripi,
Iar inima, fără să știi,
Bătea doar pentru tine, clipă de clipă.
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă vântul ne e uneori greu,
Chiar dacă lumea n-ar vrea să-nțeleagă,
Dragostea noastră e pură și întreagă.
Când îți atingi buzele de ale mele,
Timpul se oprește printre stele,
Și tot ce-a fost, și tot ce va veni,
Se topește în “noi”, în infinit.
Să nu-ți fie frică, iubita mea,
Cât timp ești tu, sunt și eu, undeva.
Și-n orice lume ne vom regăsi,
Te-am iubit și te voi iubi… mereu.
Dincolo de tine
Stai în colțul tău, cu ochii grei,
Și eu nu știu cum să-i mai țin senini.
Ți se frânge sufletul pe tăceri,
Și mi-e teamă că nu te mai pot atinge din plin.
Te strig, dar glasul meu se pierde,
În zidurile care cresc între noi,
Și chiar de-ți sunt aproape,
Parcă ne desparte un ocean fără noi.
Știu că te doare, și mă doare așa de tare,
Știind că nu pot ajuta,
Dar încerc din răsputeri să te fac bine,
Chiar dacă lumea din jur se destramă.
Ți-aș da din inimă o jumătate,
Să-ți pun în piept un nou început,
Dar tu te scufunzi și taci,
Și eu mă zbat în golul tău mut.
Tu plângi în somn și nu mă vezi,
Eu veghez ca o umbră, mereu,
Te-am iubit și te voi iubi mereu,
Chiar dacă mă doare, chiar dacă mi-e greu.
Și dacă azi nu pot fi scutul tău,
Voi fi cel puțin locul unde poți cădea,
Chiar dacă nu salvez furtuna,
Promit că o voi îmblânzi cumva.
"noi"
Ce cuvânt frumos..
puteam fi acest "noi"
dar prin fapte și vorbe,
acest "noi" a dispărut.
am rămas pustii de sine,
cu suflete abandonate,
plângâd și întrebând
"de ce?".
puteam fi ceva
dar lumea ne-a distrus,
și încrederea e pierduta.
Dar singura întrebare rămâne
"va mai exista acest noi?".
de ce?..
am înțeles în sfârșit
că a te iubi,te distruge groaznic,
iar a fi iubit îți oferă viață.
dar totuși..de ce mă simt ruinată?
de ce mă simt un nimic fără tine?
de ce sunt dependentă de tine?..
și de ce te las să dai cu mine de pământ
ca apoi sufletul să-mi fie distrus?
de ce te mai aștept,
după tot răul făcut?
de ce aștept scuzele tale false
că doar pe mine mă iubești?
de ce aștept acele minciuni copilăroase
de care m-am îndrăgostit din prima secundă?
de ce îți aștept îmbrățișarea?
de ce aștept să-mi spui că o sa fie bine,
că voi fi bine?
de ce aștept ca ziua sa fie mai bună,
doar cu acel zâmbet?
de ce te mai aștept când stiu că totul s-a terminat?
de ce......
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.