Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
Vreau
Vreau puțin din Eminescu
Să te îndrăgostești pe loc
Și puțin din Grigorescu
Să fac din arta ta un joc
Puțin din Creangă să primesc
Ca tuturor să povestesc
Că am avut puțin din Slavici
Puțin noroc să te-ntâlnesc
Puțin din Blaga îmi ajunge
Fricile să le strivesc
Și din Bacovia inima să se înfructe
Cu singurătatea să mă-mprietenesc
Vreau puțin și din Petrescu poate
Să mai petrecem o ultimă noapte
Să-și amintească Stănescu din mine
Că ai fost una la o mie
Eu plec
Eu plec.
Acoperă-mi pașii cu lacrimi,
cu flori și cu spini îi presoară,
iar umbra mea dulce
în gol să o vezi cum coboară
și-n miezul ei o lumină
e ceasul ce fuge,
ca o felină
rănita de-o armă,
de o inim-amară.
Eu plec.
Priveștemă-n ochi fără jale.
E prima si ultima oară
când timpul oprit e pe gene,
și noi împietriți.
Nu te teme!
O alta ca mine vreo dată
va face din pieptul să-ți sară,
ca pasarea fără de minți,
inima.
Inima ce mi-ai întins-o,
mi-ai pus-o în palme
și a fost a mea - toată.
Eu plec.
Acoperă golul din mine
cu golul ce naște în tine amarul.
Amarul din lumea întreagă.
Azi nu mai sunt eu.
Azi nu mai ești tu.
O alta e "dragă".
Cu-n altu-i mai bine
si viața - coșmarul-
ce naște în mine
o lipsa, un minus,
o urmă din tine.
Eu plec.
M-ai rugat să te cânt la plecare,
să spun în cuvinte tot ce-am simțit.
Nu știi cât mă doare pustiul.
Pustiul i-o rană ca de cuțit,
lăsată de tine,
pe pieptul meu tot
de sus până jos, presărată cu sare.
Te las cu aceleași cuvinte
și glasul meu căuta viul
și vreau să îți spun - l-am găsit
și vreau să te mint
că mai simt
și vreau să rămân,
dar nu pot.
Steaua speciala
Tu ai fost o stea
Una speciala
Ai apărut în viata mea
Și ai plecat ca o steaua cazatoare
Sub lumina luni
Tu straluceai ca o stea de foc
Și ți-ai lăsat ispita
Peste viata mea ușor
Fără gânduri,fără lacrimi
Tu ai plecat încet ușor
Lăsându-mă în lacrimi
Fără pic de simt nasol
Încă astăzi te visez
Trecând prin fata luni
Uitându-te în gol
Și strălucind ca și speranța lumii
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
Vreau
Vreau puțin din Eminescu
Să te îndrăgostești pe loc
Și puțin din Grigorescu
Să fac din arta ta un joc
Puțin din Creangă să primesc
Ca tuturor să povestesc
Că am avut puțin din Slavici
Puțin noroc să te-ntâlnesc
Puțin din Blaga îmi ajunge
Fricile să le strivesc
Și din Bacovia inima să se înfructe
Cu singurătatea să mă-mprietenesc
Vreau puțin și din Petrescu poate
Să mai petrecem o ultimă noapte
Să-și amintească Stănescu din mine
Că ai fost una la o mie
Eu plec
Eu plec.
Acoperă-mi pașii cu lacrimi,
cu flori și cu spini îi presoară,
iar umbra mea dulce
în gol să o vezi cum coboară
și-n miezul ei o lumină
e ceasul ce fuge,
ca o felină
rănita de-o armă,
de o inim-amară.
Eu plec.
Priveștemă-n ochi fără jale.
E prima si ultima oară
când timpul oprit e pe gene,
și noi împietriți.
Nu te teme!
O alta ca mine vreo dată
va face din pieptul să-ți sară,
ca pasarea fără de minți,
inima.
Inima ce mi-ai întins-o,
mi-ai pus-o în palme
și a fost a mea - toată.
Eu plec.
Acoperă golul din mine
cu golul ce naște în tine amarul.
Amarul din lumea întreagă.
Azi nu mai sunt eu.
Azi nu mai ești tu.
O alta e "dragă".
Cu-n altu-i mai bine
si viața - coșmarul-
ce naște în mine
o lipsa, un minus,
o urmă din tine.
Eu plec.
M-ai rugat să te cânt la plecare,
să spun în cuvinte tot ce-am simțit.
Nu știi cât mă doare pustiul.
Pustiul i-o rană ca de cuțit,
lăsată de tine,
pe pieptul meu tot
de sus până jos, presărată cu sare.
Te las cu aceleași cuvinte
și glasul meu căuta viul
și vreau să îți spun - l-am găsit
și vreau să te mint
că mai simt
și vreau să rămân,
dar nu pot.
Steaua speciala
Tu ai fost o stea
Una speciala
Ai apărut în viata mea
Și ai plecat ca o steaua cazatoare
Sub lumina luni
Tu straluceai ca o stea de foc
Și ți-ai lăsat ispita
Peste viata mea ușor
Fără gânduri,fără lacrimi
Tu ai plecat încet ușor
Lăsându-mă în lacrimi
Fără pic de simt nasol
Încă astăzi te visez
Trecând prin fata luni
Uitându-te în gol
Și strălucind ca și speranța lumii
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Other poems by the author
Un petic de hârtie!
Îți scriu din nou iubita mea
Puține rânduri pe-o hârtie,
Și sper să capăt un răspuns
Până când plec în cătănie.
Nu te-am văzut de șase luni
Și-am auzit că ești supărată,
Că m-ai văzut după cum spui
La braț mergând cu altă fată.
Tu ești plecată în străinătate
Iar eu aici trăiesc cu dorul tău,
Și te aștept să te întorci în țară
Că fără tine îmi este tare greu.
Nu știu cum pleacă către tine
Atât de multe zvonuri false,
Iar tu le crezi c-ar fi adevărate
Și nu minciuni de lume scoase.
Când vei primi scrisoarea mea
Să știi că sunt cu arma la picior,
Că am primit un ordin de-nrolare
Și-o perioadă voi fi al țării slujitor.
De-mi vei trimite vreun răspuns
Să pui adresa de la noi din sat,
Iar dacă nu vrei să-mi răspunzi
Trist, voi înțelege că mai uitat.
Așa a scris bunicul meu demult
Pe-un petic de hârtie c-un creion,
Pe care l-am găsit ascuns în cufăr
Purtând o ștearsă semnătură...Ion.
Concluzia am tras-o...îndurerat
Că epistola n-a mai ajuns la fată,
Dar poate-acolo Sus s-au întâlnit
Și își trăiesc povestea lor...ciudată!
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
Cartea veche!
Mă plimb de unul singur pe alei
Urmandu-ți pașii de sub frunze,
Care mă duc spre banca noastră
Și unde lacom gustam a tale buze.
Privesc nostalgic și-mi amintesc
Câtă speranță ne puneam în viitor,
Și câte planuri mai aveam în minte
Fără să știu că doar eram un visător.
M-așez pe scândura ruptă de vreme
Și scot din buzunar o carte veche,
Din care vreau să pot citi un vers
Dar, cui să-l zici când n-ai pereche.
Încet și răbdător dau câte-o filă
Și mă opresc unde-i numele tău,
Recit în gând ce-am scris cândva
Pentr-o puștancă, fiind tânăr flăcău.
Închid ușor cartea plină de amintiri
Și mă ridic fără a ști unde pornesc,
Ceva în mine mă furnică și înțeleg
Că tot pe tine dragă Mărie...te iubesc!
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Vis în noapte!
Aseară mă plimbam pe vale,
Și-a mea privire a căzut,
Pe o statuie plimbătoare,
Și am văzut, că nu era de lut
Când mai atent, am privit,
Cu ochelarii puși pe nas,
Degrabă eu m-am dumirit,
Că ea spre el, a făcut pas
Pe lângă ei agale am trecut,
Cu coada ochiului trăgând,
Să văd de va fi vreun sărut,
Și gândul meu pe loc să-l uit
Fac doi pași, rapid spre dreapta,
Să-aud, să văd mai bine fata,
Privind spre ei, am priceput,
Că ce se-ntâmplă, e neplăcut
El în etate, cu tâmplele cărunte,
S-a aplecat mâna să i-o sărute,
Pe chipul fetei era multă tristețe,
Și mâna și-a retras-o, cu politețe
Fac un pas, sau doi spre stânga,
S-aud ce-și spun, la întâlnire,
Și de ce n-a fost, sărut de mână,
Și doar niște semne, de despărțire
Am văzut cum ea începe-a plânge,
Și cum inima-i pe loc, se frànge,
În mână ținea strâns o scrisoare,
Lui i-a-nmânat-o, simțind frustrare
Când el s-a-ntors și m-a văzut,
S-adresat politicos, cu un salut,
Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,
Mi-a spus de vreau, s-o duc acasă
Atunci pe loc am înțeles mesajul,
Și imediat mi-a dispărut curajul,
Iar când s-a plâns că-i înșelată,
Dorința mea a fost, s-o văd plecată
Văzând ce-a fost la întâlnire,
Iute spre casă am pornit,
Simțind în mine dezamăgire,
Și din visare, m-am trezit
Buimac și amețit de somn,
Ochii într-una mii frecam,
Să simt, sunt treaz sau dorm,
Când am zărit lumini în geam,
Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,
Cum doarme liniștită-n pat,
Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,
Și îmi răspund, a fost un vis ciudat
Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,
Mă uit la orologiul din perete,
E dimineață, smerit mă-nchin,
Și-mi spun..ia-ți gândul de la fete..
băiete!
Un petic de hârtie!
Îți scriu din nou iubita mea
Puține rânduri pe-o hârtie,
Și sper să capăt un răspuns
Până când plec în cătănie.
Nu te-am văzut de șase luni
Și-am auzit că ești supărată,
Că m-ai văzut după cum spui
La braț mergând cu altă fată.
Tu ești plecată în străinătate
Iar eu aici trăiesc cu dorul tău,
Și te aștept să te întorci în țară
Că fără tine îmi este tare greu.
Nu știu cum pleacă către tine
Atât de multe zvonuri false,
Iar tu le crezi c-ar fi adevărate
Și nu minciuni de lume scoase.
Când vei primi scrisoarea mea
Să știi că sunt cu arma la picior,
Că am primit un ordin de-nrolare
Și-o perioadă voi fi al țării slujitor.
De-mi vei trimite vreun răspuns
Să pui adresa de la noi din sat,
Iar dacă nu vrei să-mi răspunzi
Trist, voi înțelege că mai uitat.
Așa a scris bunicul meu demult
Pe-un petic de hârtie c-un creion,
Pe care l-am găsit ascuns în cufăr
Purtând o ștearsă semnătură...Ion.
Concluzia am tras-o...îndurerat
Că epistola n-a mai ajuns la fată,
Dar poate-acolo Sus s-au întâlnit
Și își trăiesc povestea lor...ciudată!
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
Cartea veche!
Mă plimb de unul singur pe alei
Urmandu-ți pașii de sub frunze,
Care mă duc spre banca noastră
Și unde lacom gustam a tale buze.
Privesc nostalgic și-mi amintesc
Câtă speranță ne puneam în viitor,
Și câte planuri mai aveam în minte
Fără să știu că doar eram un visător.
M-așez pe scândura ruptă de vreme
Și scot din buzunar o carte veche,
Din care vreau să pot citi un vers
Dar, cui să-l zici când n-ai pereche.
Încet și răbdător dau câte-o filă
Și mă opresc unde-i numele tău,
Recit în gând ce-am scris cândva
Pentr-o puștancă, fiind tânăr flăcău.
Închid ușor cartea plină de amintiri
Și mă ridic fără a ști unde pornesc,
Ceva în mine mă furnică și înțeleg
Că tot pe tine dragă Mărie...te iubesc!
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Vis în noapte!
Aseară mă plimbam pe vale,
Și-a mea privire a căzut,
Pe o statuie plimbătoare,
Și am văzut, că nu era de lut
Când mai atent, am privit,
Cu ochelarii puși pe nas,
Degrabă eu m-am dumirit,
Că ea spre el, a făcut pas
Pe lângă ei agale am trecut,
Cu coada ochiului trăgând,
Să văd de va fi vreun sărut,
Și gândul meu pe loc să-l uit
Fac doi pași, rapid spre dreapta,
Să-aud, să văd mai bine fata,
Privind spre ei, am priceput,
Că ce se-ntâmplă, e neplăcut
El în etate, cu tâmplele cărunte,
S-a aplecat mâna să i-o sărute,
Pe chipul fetei era multă tristețe,
Și mâna și-a retras-o, cu politețe
Fac un pas, sau doi spre stânga,
S-aud ce-și spun, la întâlnire,
Și de ce n-a fost, sărut de mână,
Și doar niște semne, de despărțire
Am văzut cum ea începe-a plânge,
Și cum inima-i pe loc, se frànge,
În mână ținea strâns o scrisoare,
Lui i-a-nmânat-o, simțind frustrare
Când el s-a-ntors și m-a văzut,
S-adresat politicos, cu un salut,
Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,
Mi-a spus de vreau, s-o duc acasă
Atunci pe loc am înțeles mesajul,
Și imediat mi-a dispărut curajul,
Iar când s-a plâns că-i înșelată,
Dorința mea a fost, s-o văd plecată
Văzând ce-a fost la întâlnire,
Iute spre casă am pornit,
Simțind în mine dezamăgire,
Și din visare, m-am trezit
Buimac și amețit de somn,
Ochii într-una mii frecam,
Să simt, sunt treaz sau dorm,
Când am zărit lumini în geam,
Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,
Cum doarme liniștită-n pat,
Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,
Și îmi răspund, a fost un vis ciudat
Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,
Mă uit la orologiul din perete,
E dimineață, smerit mă-nchin,
Și-mi spun..ia-ți gândul de la fete..
băiete!