Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 25 июля
Просмотры: 178
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Pui de dac
Поэма: NOI ȘI VOI
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018
Поэма: Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în daneză
Поэма: Ceas rezistent la apă în spaniolă
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Поэма: Campionat de strănutat în franceză
Поэма: Iubito, să ne-amintim!
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani