Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 25 июля 2024
Просмотры: 239
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Asumarea sinelui
Поэма: Există "nu există "/Poem de dragoste.
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Поэма: În van „nebunu”-ncearcă
Поэма: Omul
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Поэма: Atâta timp cât mă iubești de Andra în daneză
Поэма: Iubește-mă
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti