Monolog
sa te am in brate,
asta e tot ce vreau sa stiu
străzi, alei, vă rog
implor sa l ating
doar pentru un moment,
pentru că el mi-a arătat
cum ar trebui să se simtă dragostea cu-adevarat
mereu mi-e dor de tine când suntem departe,
chiar dacă.. in inima te simt aproape
absența ta în viața mea
m ar răni mai mult decât distanța
a trecut o viață de cand buzele ni s au unit,
un ultim sarut tânjit
ce m a facut sa doara, sa ma sece de putere
verse lacrimi, ochii ce visau la setele
distanța merită fiecare lacrimă,
noapte singuratică sau chiar sărut uitat
neputința ma doboară, ma face sa blestem,
ca de asteptat, trebuie sa astept un etern
te chem pe cerul inimii
te rog nu ma uita
când vreau să te vreau
la apusuri de care nici nu știi
ești imposibil
și tot te vreau.
am inchis ochii si am pretins
ca .. esti aici
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Claudia Frîncu
Дата публикации: 24 апреля 2024
Просмотры: 508
Стихи из этой категории
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Un simplu mulțumesc (Cea dea 3-a poezie din ,,În căutarea dragostei "
1. Aș vrea să îți spun un simplu mulțumesc
Pentru că exiști în a mea viață
Iubirea ta e tot ce îmi doresc
Să-mi topească inima de gheață
2. Îți mulțumesc soare ce îmi răsari
După noaptea rece ce a trecut
Din orizontul îndepărtat tu apari
Găsindu-te iarăși, apusul meu pierdut
3. Îți mulțumesc steaua mea polară
Că mă ajuți să mă regăsesc
Pe mine, cel rătăcit odinioară
Ce astăzi cu tine mă unesc
4. Îți mulțumesc picătura mea de ploaie
Ce mi-ai căzut în sufletul însetat
Din înaltul cerului, vioaie
Cu dragostea-ți eternă mai adăpat
5. Îți mulțumesc parfumul meu de mai
Mirosul tău mă face să mă simt
Ca un nou născut, când mă iubeai
În fiecare clipă, vreme, anotimp
6. Îți mulțumesc, luna mea frumoasă
Ce apari pe cerul negrii mele vieți
Înaltă și împodobită ca o crăiasă
Oglindită-n ochii mei, spre lumină mă îndrepți
7. Și când ar fi să te găsesc
Voi lăsa ca tăcerea să predomine
Nu-ți voi spune altceva
Decât un simplu mulțumesc
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Un simplu mulțumesc (Cea dea 3-a poezie din ,,În căutarea dragostei "
1. Aș vrea să îți spun un simplu mulțumesc
Pentru că exiști în a mea viață
Iubirea ta e tot ce îmi doresc
Să-mi topească inima de gheață
2. Îți mulțumesc soare ce îmi răsari
După noaptea rece ce a trecut
Din orizontul îndepărtat tu apari
Găsindu-te iarăși, apusul meu pierdut
3. Îți mulțumesc steaua mea polară
Că mă ajuți să mă regăsesc
Pe mine, cel rătăcit odinioară
Ce astăzi cu tine mă unesc
4. Îți mulțumesc picătura mea de ploaie
Ce mi-ai căzut în sufletul însetat
Din înaltul cerului, vioaie
Cu dragostea-ți eternă mai adăpat
5. Îți mulțumesc parfumul meu de mai
Mirosul tău mă face să mă simt
Ca un nou născut, când mă iubeai
În fiecare clipă, vreme, anotimp
6. Îți mulțumesc, luna mea frumoasă
Ce apari pe cerul negrii mele vieți
Înaltă și împodobită ca o crăiasă
Oglindită-n ochii mei, spre lumină mă îndrepți
7. Și când ar fi să te găsesc
Voi lăsa ca tăcerea să predomine
Nu-ți voi spune altceva
Decât un simplu mulțumesc
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Другие стихотворения автора
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~