Gânduri
Vechi drumuri ce deodată s-au transformat în ziduri,
O iederă Ncâlcită le-a prins în cap pe toate,
S-au ridicat și pașii, s-au prefăcut în riduri,
Ca niște jurăminte străvechi, pe care, poate,
În arta mută a serii, primei iubiri, sau ție.
Le-am scrijelit în eu însumi, dar cine le mai știe?
Când au apus în boltă luceferii, cu toții,
Să nu cerșim alți aștrii stupidității nopți.
Câtă risipă pentru iubirea ce nu-ncape,
În vene, în tendoane. Vechi ziduri, peste care,
Stă umbra unei inimi, asemeni unei case,
Atinse de dezastru din carne până-n oase.
Autor: Ot.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Bautura
Poem: De ce
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: Reîntoarcere
Poem: Să mă suni la miezul nopții
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Poem: Și…
Poem: Totul sau nimic
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor