Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman #dor #vin #sswine
Data postării: 7 mai
Vizualizări: 215
Poezii din aceiaşi categorie
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Nu e
Nu e
azi te am văzut
nu te am plăcut
cine ești
ce ai făcut
cu persoana vieții mele
te ai schimbat chiar crezi in ele ?
credeam ca ești unic
dar de fapt doar un tipar ,nimic
nu mai e de zis nimic
m am convins
merit mai mult
te ai convins
ce ai pierdurt
diamantul dat pe cuie
unde e iubirea,nu e
ma simt bine
nu eram eu problema…in fine
am crezut mereu in roata
ce se intoarce neîncetată
am ales greșit din nou
alta lectie in birou :)
iara fac gafe multe
unde e iubirea?nu e
toate amintirile date uitării
oare inima e data încetării?
nu am cum sa uit ce a fost
ce păcat și fără rost
unde e iubirea?nu e…
ai ales tu pentru noi
sau pentru voi?
îți e bine acolo jos
ce proasta am fost
încercând sa schimb
un vitraliu învechit
vechile obiceiuri vorbesc
și cu asta ai ales.
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Uliţa copilăriei mele
Pe uliţa aceasta nu mai răsună
Până târziu în noapte glasuri de copii .
Pe uliţa aceasta tăcerea se sufocă
La ora când umbrele dorm .
Uliţa aceasta este tristă ,
E ca o clepsidră cu vieţi ,
Timpul exersează picurând ultimul fir .
Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu ....
Printre coastele strivite de singurătate
Picură liniştea . Nu mai e nimeni ....
Niciun glas de copil nu mai răsună
Până târziu în noapte .
Uliţa este pustie , doar marginile ei
Vorbesc despre o trecere .
Pe aici miroase a iarbă ....
Între cele două respiraţii ale ei
Nu se mai joacă niciun copil .
Dragoste, răbdare, vise
Visez la dragoste la tine..
Răbdare-mi zice îngerul păzitor!
Nu-i timp de zor!
Iubita ta sosește mâine
Într-o caleșcă argintie
Cu roțile din aur bătute cu pietre prețioase
Ce-i trasă de doisprezece armăsari ce zboară nu aleargă,
Și va veni prin nori!
Aleasa inimii îți este,
Iar ea chiar te iubește
Un cor de îngeri va cânta
Oh Vasilica tu ești dragostea mea!
Știi bine,e imn făcut de tine...
Zise pajul...
-Da știu și știu chiar foarte bine!
Doar Vasilica-i pentru mine,
Să știe tot regatul
Iar mâine să știe-ntreg pământul!
Mii de meseni,nuntași,prinți și prințese
Vor veni cu daruri la voi doi
Horia și Vasilica!
Zi mare și sărbătoare cu bucurie fără margini,
Îmi vine chiar să plâng de bucurie....zise pajul
-Ei lasă, lasă,te rog să te abții
Mă emoționezi și pe mine!
*
Dragi cititori,ei bine vă spun adevărat,
Horia și Vasilica după nuntă
La marele palat acum ei stau
Și s-au iubit cum nimeni se iubește pe pământ,
Așa iubire mare își are Cerescul legamânt,
Ca îngerii au fost în bunatatea lor,
Averea toată dată a fost săracilor,
Căci au trăit în duhul lui Hristos!
*
Ca paj nici eu nu știu prea bine
Cum s-a sfârșit povestea
Știu însă că Horia și Vasilica
Trăiesc în Veșnicie doar prin iubirea începută
Aici pe-acest pământ
Și se vorbește bine
Că dragostea lor e încă vie,
Și a plecat din vise
Rodind din așteptare și răbdare
Iar astăzi e nemuritoare!
(3 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Nu e
Nu e
azi te am văzut
nu te am plăcut
cine ești
ce ai făcut
cu persoana vieții mele
te ai schimbat chiar crezi in ele ?
credeam ca ești unic
dar de fapt doar un tipar ,nimic
nu mai e de zis nimic
m am convins
merit mai mult
te ai convins
ce ai pierdurt
diamantul dat pe cuie
unde e iubirea,nu e
ma simt bine
nu eram eu problema…in fine
am crezut mereu in roata
ce se intoarce neîncetată
am ales greșit din nou
alta lectie in birou :)
iara fac gafe multe
unde e iubirea?nu e
toate amintirile date uitării
oare inima e data încetării?
nu am cum sa uit ce a fost
ce păcat și fără rost
unde e iubirea?nu e…
ai ales tu pentru noi
sau pentru voi?
îți e bine acolo jos
ce proasta am fost
încercând sa schimb
un vitraliu învechit
vechile obiceiuri vorbesc
și cu asta ai ales.
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Uliţa copilăriei mele
Pe uliţa aceasta nu mai răsună
Până târziu în noapte glasuri de copii .
Pe uliţa aceasta tăcerea se sufocă
La ora când umbrele dorm .
Uliţa aceasta este tristă ,
E ca o clepsidră cu vieţi ,
Timpul exersează picurând ultimul fir .
Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu ....
Printre coastele strivite de singurătate
Picură liniştea . Nu mai e nimeni ....
Niciun glas de copil nu mai răsună
Până târziu în noapte .
Uliţa este pustie , doar marginile ei
Vorbesc despre o trecere .
Pe aici miroase a iarbă ....
Între cele două respiraţii ale ei
Nu se mai joacă niciun copil .
Dragoste, răbdare, vise
Visez la dragoste la tine..
Răbdare-mi zice îngerul păzitor!
Nu-i timp de zor!
Iubita ta sosește mâine
Într-o caleșcă argintie
Cu roțile din aur bătute cu pietre prețioase
Ce-i trasă de doisprezece armăsari ce zboară nu aleargă,
Și va veni prin nori!
Aleasa inimii îți este,
Iar ea chiar te iubește
Un cor de îngeri va cânta
Oh Vasilica tu ești dragostea mea!
Știi bine,e imn făcut de tine...
Zise pajul...
-Da știu și știu chiar foarte bine!
Doar Vasilica-i pentru mine,
Să știe tot regatul
Iar mâine să știe-ntreg pământul!
Mii de meseni,nuntași,prinți și prințese
Vor veni cu daruri la voi doi
Horia și Vasilica!
Zi mare și sărbătoare cu bucurie fără margini,
Îmi vine chiar să plâng de bucurie....zise pajul
-Ei lasă, lasă,te rog să te abții
Mă emoționezi și pe mine!
*
Dragi cititori,ei bine vă spun adevărat,
Horia și Vasilica după nuntă
La marele palat acum ei stau
Și s-au iubit cum nimeni se iubește pe pământ,
Așa iubire mare își are Cerescul legamânt,
Ca îngerii au fost în bunatatea lor,
Averea toată dată a fost săracilor,
Căci au trăit în duhul lui Hristos!
*
Ca paj nici eu nu știu prea bine
Cum s-a sfârșit povestea
Știu însă că Horia și Vasilica
Trăiesc în Veșnicie doar prin iubirea începută
Aici pe-acest pământ
Și se vorbește bine
Că dragostea lor e încă vie,
Și a plecat din vise
Rodind din așteptare și răbdare
Iar astăzi e nemuritoare!
(3 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Prea tarziu și totuși prea devreme
Mi-au luat luni întregi să anulez
Gândul ce zbura în neștire la tine
Și nici acum parcă nu realizez
Tăcerea ce ai așternut peste mine.
Atâtea speranțe... toate au apus
Deși sufletul luptă în continuare
Aș vrea să resetez tot timpul trecut
Dar mi-e teamă să uit a ta îmbrățişare.
S-a făcut și April, târziu în mine
Si recele lui mi-a înghețat inima
Și chiar de uneori mi-e dor de tine
E prea tarziu pentru ce n-a fost... cândva.
Atât de târziu... totul în jur arde a neșansă
Mult prea târziu finalul să-l mai plâng
Deși ritmul inimii nu mi-e în balanță
Că-i prea devreme... să pot, să te uit.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Prea tarziu și totuși prea devreme
Mi-au luat luni întregi să anulez
Gândul ce zbura în neștire la tine
Și nici acum parcă nu realizez
Tăcerea ce ai așternut peste mine.
Atâtea speranțe... toate au apus
Deși sufletul luptă în continuare
Aș vrea să resetez tot timpul trecut
Dar mi-e teamă să uit a ta îmbrățişare.
S-a făcut și April, târziu în mine
Si recele lui mi-a înghețat inima
Și chiar de uneori mi-e dor de tine
E prea tarziu pentru ce n-a fost... cândva.
Atât de târziu... totul în jur arde a neșansă
Mult prea târziu finalul să-l mai plâng
Deși ritmul inimii nu mi-e în balanță
Că-i prea devreme... să pot, să te uit.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..