Femeia unui singur vin
Ne-am visat babe intr-o noapte
Cum ne bucuram de toate
De toate plăcerile lumii
C-un vin în lumina lun.i..
Te-am visat și-n altă noapte
C-un vin cum mắ alintai
Si-mi erai atât de-aproape
Râdeai și mă-mbrățişai.
Azi zadarnic îmi e visul
Nici nu-mi vine să-I mai scriu
Închei astfel manuscrisul
Femeia unui singur vin..subscriu.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 249
Poezii din aceiaşi categorie
PRINTRE STELE
Mi-am propus să zbor,
Pot s-o fac singur?
Pot să-mi caut un partener.
Printe stele și sub nori ,
Vom găsi alți murutori?
Doritori de zări senine,
Și de soare și de vânt ...
Și de dor , de cel Pământ ?
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
"I love Paris" în maghiară
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Szeretem Párizst
Valahányszor lenézek
ezen az időtlen városon
Akár kék, akár szürke legyen az ege
Akár hangos legyen az ujjongása
vagy lágyak legyenek-e a könnyei
Egyre többször veszem észre
Imádom Párizst a tavaszi időben
Szeretem az őszi Párizst
Szeretem Párizst télen, amikor esik a szitálás
Szeretem Párizst nyáron, amikor zizeg
Minden pillanatát szeretem Párizsban
Az év minden pillanatában
Szeretem Párizst, miért ó, miért szeretem Párizst?
Mert a szerelmem közel van
Imádom Párizst a tavaszi időben
Szeretem az őszi Párizst
Szeretem Párizst télen, amikor esik a szitálás
Szeretem Párizst nyáron, amikor zizeg
Minden pillanatát szeretem Párizsban
Az év minden pillanatában
Szeretem Párizst, miért ó, miért szeretem Párizst?
Mert a szerelmem közel van.
Ca şi tine...
Spui, că azi nu o să plouă
Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!
Tu încet păşeşti prin rouă
Dar şi eu, m-am prefăcut...
Dar ce-i!?
Tu nu ma vrei, iar in adanc, sa mor daca te vreau cum esti.
Eu nu te vreau, dar aparent, sunt nevoit sa te iubesc, caci altfel viata n-are sens si e apus continuu-n jur, iar apa si desertu-s una.
Nu e iubire; e far' de nume, si-as vrea sa pot urla, sa zbier, s-auda toti...dar ce-i!?
PRINTRE STELE
Mi-am propus să zbor,
Pot s-o fac singur?
Pot să-mi caut un partener.
Printe stele și sub nori ,
Vom găsi alți murutori?
Doritori de zări senine,
Și de soare și de vânt ...
Și de dor , de cel Pământ ?
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
"I love Paris" în maghiară
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Szeretem Párizst
Valahányszor lenézek
ezen az időtlen városon
Akár kék, akár szürke legyen az ege
Akár hangos legyen az ujjongása
vagy lágyak legyenek-e a könnyei
Egyre többször veszem észre
Imádom Párizst a tavaszi időben
Szeretem az őszi Párizst
Szeretem Párizst télen, amikor esik a szitálás
Szeretem Párizst nyáron, amikor zizeg
Minden pillanatát szeretem Párizsban
Az év minden pillanatában
Szeretem Párizst, miért ó, miért szeretem Párizst?
Mert a szerelmem közel van
Imádom Párizst a tavaszi időben
Szeretem az őszi Párizst
Szeretem Párizst télen, amikor esik a szitálás
Szeretem Párizst nyáron, amikor zizeg
Minden pillanatát szeretem Párizsban
Az év minden pillanatában
Szeretem Párizst, miért ó, miért szeretem Párizst?
Mert a szerelmem közel van.
Ca şi tine...
Spui, că azi nu o să plouă
Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!
Tu încet păşeşti prin rouă
Dar şi eu, m-am prefăcut...
Dar ce-i!?
Tu nu ma vrei, iar in adanc, sa mor daca te vreau cum esti.
Eu nu te vreau, dar aparent, sunt nevoit sa te iubesc, caci altfel viata n-are sens si e apus continuu-n jur, iar apa si desertu-s una.
Nu e iubire; e far' de nume, si-as vrea sa pot urla, sa zbier, s-auda toti...dar ce-i!?
Alte poezii ale autorului
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...
N-am fost decât... apus
N-a fost să fie mai mult între noi,
N-am rămas nici de-o amintire...
Doar m-am mințit eu, iar apoi,
Rămas-am în dezamăgire...
Nu a fost pace, a fost mister.
Mister cu gust de agonie....
Probabil n-am știut să-ți cer
Sau nu ţi-am fost destulă tie.
Noi n-am fost răsărit... doar un apus,
Am fost ruine de durere....
Cuvinte nespuse am strâns,
În ziduri pline de tăcere...
N-a fost să fie!... pur și simplu...
Și Doamne cât mi-am mai dorit!
Probabil că... nu ne-a fost timpul...
Sau poate doar, nu ți-ai dorit....
Scriu...
Scriu pentru că tacerea-ti e prea mare
Scriu pentru gânduri ramase nerostite,
Scriu sa-mi las mintea sa-mi scape
De praful verdictelor și judecătilor tale stricte.
Scriu ca sa scap de limite impuse
Scriu sa uit de simturi ce nu vor a se estompa
Scriu incercând sa fac ordine în haosul
Ce-a ta plecare grabnica mi l-a lăsat.
Scriu poate intr-o zi ma vei surprinde
Vei reveni c-un dor pentru-a rescrie
Povestii noastre unice un alt final
Scriu uneori în amintirea unui clinchet de paha...
Scriu .. cât mai pot sa te scriu
Cu lacrimi cu zambet cu sfântă culoare
Tânjind mereu la vinu-ti mieriu
Scriu trist..alteori în palme c-un soare.
Aduceri aminte
Ochii-mi erau scântei atunci când te vedeau
Și buzele-mi strigau a foc când tu mă sărutai
Doamne!...nici toți poeții la un loc
Nu ar putea descrie dorul ce ți-l port!
De-ai sti ce dor îmi e, când inima te vrea
Să te mai simtă o clipă aproape
Să bată din nou lângă a ta
Căci mai frumos nicicând nu bate...
Ce dor îmi e de ochii tăi senini
Amintirea lor azi mi-e un souvenir
Când cu dorință știau să mă îmbie
Mi-atât de dor...si doar eu știu...
De-ai sti cum stai ascuns în gândul meu
Doar eu să mi te pot găsi
Bărbatul ce în suflet mi-a sădit
Dorul ce azi, mi-e infinit...
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...
N-am fost decât... apus
N-a fost să fie mai mult între noi,
N-am rămas nici de-o amintire...
Doar m-am mințit eu, iar apoi,
Rămas-am în dezamăgire...
Nu a fost pace, a fost mister.
Mister cu gust de agonie....
Probabil n-am știut să-ți cer
Sau nu ţi-am fost destulă tie.
Noi n-am fost răsărit... doar un apus,
Am fost ruine de durere....
Cuvinte nespuse am strâns,
În ziduri pline de tăcere...
N-a fost să fie!... pur și simplu...
Și Doamne cât mi-am mai dorit!
Probabil că... nu ne-a fost timpul...
Sau poate doar, nu ți-ai dorit....
Scriu...
Scriu pentru că tacerea-ti e prea mare
Scriu pentru gânduri ramase nerostite,
Scriu sa-mi las mintea sa-mi scape
De praful verdictelor și judecătilor tale stricte.
Scriu ca sa scap de limite impuse
Scriu sa uit de simturi ce nu vor a se estompa
Scriu incercând sa fac ordine în haosul
Ce-a ta plecare grabnica mi l-a lăsat.
Scriu poate intr-o zi ma vei surprinde
Vei reveni c-un dor pentru-a rescrie
Povestii noastre unice un alt final
Scriu uneori în amintirea unui clinchet de paha...
Scriu .. cât mai pot sa te scriu
Cu lacrimi cu zambet cu sfântă culoare
Tânjind mereu la vinu-ti mieriu
Scriu trist..alteori în palme c-un soare.
Aduceri aminte
Ochii-mi erau scântei atunci când te vedeau
Și buzele-mi strigau a foc când tu mă sărutai
Doamne!...nici toți poeții la un loc
Nu ar putea descrie dorul ce ți-l port!
De-ai sti ce dor îmi e, când inima te vrea
Să te mai simtă o clipă aproape
Să bată din nou lângă a ta
Căci mai frumos nicicând nu bate...
Ce dor îmi e de ochii tăi senini
Amintirea lor azi mi-e un souvenir
Când cu dorință știau să mă îmbie
Mi-atât de dor...si doar eu știu...
De-ai sti cum stai ascuns în gândul meu
Doar eu să mi te pot găsi
Bărbatul ce în suflet mi-a sădit
Dorul ce azi, mi-e infinit...