Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 25 iunie 2024
Vizualizări: 374
Poezii din aceiaşi categorie
Incerc
Încerc să mă adun
Mai mult mă descompun
Și gânduri despre tine
E tot ce-mi vin în minte...
Și as vrea să-ți mai sărut
Alunița de pe gât,
Nu pot să-ți spun...
Tăcerea ma doare profund
Și bratele-ți să le mai simt
Cu drag cum mă cuprind
Vinul să ti-l degust
Să uit cât m-ai durut...
Mai mult mă descompun,
Încercând să mă adun
Mi-e gândul prea rătăcit
De dorul ce-mi arde mocnit...
O ştire…
Mi-e seacă inima de bine,
Mi-e sec şi sufletul de dor,
S-a estompat iubirea-n mine,
Şi măruntaiele mă dor.
Simt răutate în locuri luminate,
Şi val de bunătate-n întuneric,
Trăiri haotic adunate,
Mă sfâşie himeric.
Mă doare gândul către frate,
Mi-s faptele mai neumane,
Mereu mă paşte-un dor de moarte,
Iar carnea-mi putrezeşte pe ciolane.
Ascult armatele de îngeri,
Cum cântă într-un cer îndepărtat,
Mi-e judecata numai plângeri,
Iar lacrima din ochi a îngheţat.
Mă doare a mamei amintire,
Mă poartă-n braţe ai mei copii,
Sfârşitul meu e doar o ştire,
Rostită într-o adunare de stihii.
(audio) Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Poem special de amor
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Am aflat asta privindu-ți ochii,
Frumoșii înamorați ochi,
Ce-au rămas fără lacrimi în trecut...
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău,
În locul plânsului am ales să ne iubim,
Să visăm împreună, de ce nu?
Privește cum dragostea noastră se scrie singură,
Atâtea trăiri vor să-și cânte poemelele lor...
Noi suntem doi spectatori
Ce-și privesc visele prinse în povești de iubire,
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ocean pătat
Ocean pătat de gânduri sumbre
Plimbă valuri, multe umbre
Să îți spună ce eu, simt
Din acea vară, nu mai mint.
Strâng imperii de răbdare
Au trecut vremuri ușoare
Praf dramatic peste tot
Judec simplu, dar nu pot
Nu răsare ajutorul
Nu găsesc nici autorul
Povestește amatorul
Cum e să fii privitorul
Sfadă ieri, sfadă și azi
Gradient intim, tu scazi
Porți probleme dupa tine
Când e greu, mă chemi pe mine
Ca săracul oropsit
De avere, el, lipsit
Împăcat cu greutatea
El primind doar jumătatea
Apucăm și noi copilă
Nu se vede prin lentilă
Dar o simt când tu nu ești
Când tu te împotrivești.
Îmi cotrobăi prin ambiții
Îmi dezlegi doar inhibiții
Te iubesc așa cu dinții
Cum iubește el părinții
Hai să strângem ura toată
Să o punem cu dispreț
De atins să nu mai poată
Într-un colț nu prea isteț
Nu lăsa cerul s-aprobe
Pierderea iubirii mele
Fierbe inima în probe
Șterge-ți iubito, urmele
Pleacă iar și Vino acasă
Pleacă , Vino, ca în transă
Doar să simt la pieptul meu
Sufletul gândului tău
Te iubesc așa cum simt
Veșnicia o presimt
Te iubesc, copilă dragă
Rădăcina nu reneagă.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în germană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Es war die Zeit von „Ich liebe dich“
Wir beide lebten glücklich in unseren Träumen
Es war die Zeit von „Ich liebe dich“
Und dann wollte ich mit meinen Flügeln fliegen
Ich wollte andere Lieben erleben
Andere „Ich liebe dich“, andere „immer“
Aber du bist es, von dem ich nachts geträumt habe, meine Liebe
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Es war Wollen und Wissen
Alles im Leben, vielleicht zu schnell
Es war die Entdeckung des Lebens
Mit seinen Sorgen, seinen Freuden, seinem Wahnsinn
Ich wollte wie die Zeit leben
Verfolgen Sie meine Stunden, leben Sie in der Gegenwart
Je länger ich lebte, desto zärtlicher liebte ich dich
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben.
Alte poezii ale autorului
...un vis mi-a spus!
Anii vin și mulți se-adună
Și îi simt că-s grei în cârcă,
Sunt ca un colac cu roadă
Bat în cracă, nimic nu pică.
Repede mai trece vremea
Ieri un tânăr și-azi bătrân,
Doamne spune că se poate
Bătrânețea să-mi amân.
Sau lungește puțin clipa
Când pe lume-s fericit,
Sau te rog fă-o mai mică
Când sunt trist și necăjit.
Acum aștept un răspuns
Poate-l voi primi de Sus,
Din înalt, din cerul Sfânt
Chiar de la Domnul IIsus.
............................
După-un timp un vis mi-a spus
Fiule, nu te-amăgi, ești muritor,
Dar te-ndemn fă-ți viața faptă
Să devii când pleci...nemuritor!
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Nicăieri nu-i ca acasă!
Azi am trecut pe la părinți,
Că n-am fost de-atâta timp,
Mereu pe ei îi găsim frânți,
De munca grea din câmp
Ajung la poartă, câinele latră,
Străini ne simte, nu ne mai știe,
Mă sui pe gard, arunc o piatră,
Degeaba, nimeni nu văd să vie
Împing și mă strecor în curte,
În scârtâit uràt de balamale,
Simt miros plăcut de turte,
Și-aud un zăngănit de oale
De după ușă se ivește mama,
Având drept sprijin un baston,
Cu mare grijă, își pune năframa,
Iar peste umeri poartă palton
În spate-ncovoiat apare tata,
Pe cap purtând căciulă neagră,
La câine face-un semn să tacă,
Și înspre noi încep să meargă
Înaintăm spre ei cu pas vioi,
Simțind cum dorul ne împinge,
Mâna le-o sărutăm la amândoi,
În timp ce ochiul nostru plânge
Pe banca dinaintea casei stăm,
Sub via care-ncepe să rodească,
Și multe amintiri mai depănăm,
Rugându-ne ca ei să mai trăiască
Când vorbele de duh s-au terminat,
Ne ridicăm pentru-a-intra în casă,
Unde-s bucate multe de gustat,
Și un vin roșu într-un ulcior pe masă
E bucurie multă în casa de la deal,
Când ne-adunăm să stăm la masă,
Și cât de bine e în satul tău natal,
Când ai părinți, ce te doresc acasă
Șederea noastră nu e prea lungă,
Și-n liniște ne spunem noapte bună,
Simțind cum mama vrea să plângă,
O-mbrățișăm și ne rugăm ca Domnul..
să o mai tină
Ție!
Ție ți-am dat iubirea mea de fată,
pe care încerca s-o fure altcineva,
Iar tu doar te-ai jucat cu mine, fără
să-mi spui că mai există cineva.
Ție ți-am zis pentru întâia oară cuvàntul
te iubesc și-s fericită,
Sperând că-n timp tu vei rosti la fel,
iar eu voi fi cea dorită.
Ție ți-am iertat minciuna și am crezut
că te vei îndrepta,
Dar n-am știut că cel ce-nșeală odată,
isprava o va repeta.
Ție ți-am cerut să-mi spui ce vrei
să faci în astă viață,
Iar tu cu nonșalanță, m-ai dus cu vorba
și m-ai ținut în ceață.
Ție îți cer să pleci de lângă mine,
chiar dacă inima mă doare,
Că rațiunea mă îndeamnă, să nu mă las
cumpărată cu o floare.
Pe tine te-am iubit, iar tu doar ai mimat
că ești îndrăgostit,
Acum încerc să uit că inima ți-am dat,
iar tu m-ai păcălit.
Ție îți scriu să știi că-mi este bine,
de când ai plecat,
Și-n fiecare zi mă rog la Domnul,
să fii omul..binecuvântat!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Iertare mamă!
Mă uit acum la poza ei cu drag,
Și-mi amintesc de mama mea,
Cum m-aștepta măicuța-n prag,
Sperând că azi, eu voi veni la ea
Și azi era mereu în fiecare zi,
Pentru ființa cu părul strâns,
Cu chip plăpând și ochii verzi,
Strălucitori și umezi de la plâns
Sunam și discutam cu dânsa,
Și-i promiteam zilnic mereu,
Că voi veni curând acasă,
Să-i treacă ei, de dorul meu
Din prag către poartă venea,
Poate îl vede pe-al ei fecior,
Venind spre casă de la șosea,
Și-n brațe să-l ia pe-al ei odor
Știu ce mult ea aștepta să vin,
S-o văd, să-mi spună..bun venit,
Cu glasul ei frumos și cristalin,
Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit
Dar uneori realitatea-i crudă,
Iar la șosea nimeni nu se vedea,
Ea tristă, se retrăgea în tindă,
Și după ea ușor ușa-nchidea
Viața nu e așa cum ne-o dorim,
Iar așteptarea grea și dureroasă,
Amânăm fără motiv noi să venim,
La mama noastră, cea frumoasă
La telefon scuze prea des găseam,
Că sunt la muncă, nu pot să plec,
Făra să vreau, adesea o mințeam,
Când ei îi promiteam, că o să trec
Tot ce v-am scris e pur adevărat,
Și-așa se întâmplă mai mereu,
Să n-avem timp cănd ești chemat,
Și regretăm târziu, când ne e greu
Când ea în prag nu a mai fost,
Și poarta nu s-a mai deschis,
Am plâns, dar plânsul n-avea rost,
Mama fiind prea Sus, în Paradis
Acum și fară telefon să-mi dai,
Timp aș găsi și aș veni în zbor,
Să-ți mulțumesc că tu în Mai,
Viață mi-ai dat și-ți sunt fecior
Voi care astăzi mame mai aveți,
Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,
Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,
Și cât mai des, dechideți poarta!