Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 193
Poezii din aceiaşi categorie
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.
Cafeneaua
Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor clipe grabite
Geamul ce-i aburit de frig sta si priveste
Observand cum fara mila vremea paleste
La cafeneaua cu geamul cel aburit
A fost prima data cand m-am indragostit
Ne-am privit in ochi zambind monoton
Simtind o caldura ce ardea orbitor
Si chiar de gustul amar ma trezea din visare
Puteam observa ca te doream cu ardoare
Parul ce-ti cadea din legatura pe fata
Si aburul ce pe ochelari mereu iti ingheata
Creara cu vremea un portret incolor
Pe care sunt nevoit acum a-l privi plin de dor
Mi-am facut curaj si-am inceput sa-ti vorbesc
Prima noastra intalnire... si-acum imi amintesc
Am ras impreuna zambind tot mai rar
Ce spui de-un film? Nu pot lasa momentul sa fie-n zadar
Iubirea noastra era una ordinara
Tinutul de mana, sarutari dulci pe seara
De ce sa mintim?... nu era cu nimic diferita
Si totusi te vedeam fericita
Zburasera anii peste cafeneaua cu geamuri aburite
Un moment pe care n-am cum sa nu-l tin minte
Parea ca timpul nu mai tinea cu tine de-acum inainte
Oh, dulce cafenea cu miros amar si fierbinte
O ultima intalnire si niste ultime vorbe de adio rostite de tine:
"Hai sa mergem pe cai diferite... te iubesc, dar asa e mai bine"
Te-am privit cum sorbeai din cafea, dar fara a-i mia simti savoarea
Sticla ochelarilor tai se aburea, ochii tai pierzandu-si culoarea
Cafeneaua cu geamuri aburite
A fost martora unei povesti mult prea pripite
Aratandu-mi fara ezitare chipul persoanei iubite.
Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor aceleasi clipe grabite
Am gravat dupa o simpla si banala intalnire
Numele tau pe bataia inimii mele orbit de iubire
Dragoste la prima vedere...
Acum iti spun cu regret "La revedere"
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.
Cafeneaua
Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor clipe grabite
Geamul ce-i aburit de frig sta si priveste
Observand cum fara mila vremea paleste
La cafeneaua cu geamul cel aburit
A fost prima data cand m-am indragostit
Ne-am privit in ochi zambind monoton
Simtind o caldura ce ardea orbitor
Si chiar de gustul amar ma trezea din visare
Puteam observa ca te doream cu ardoare
Parul ce-ti cadea din legatura pe fata
Si aburul ce pe ochelari mereu iti ingheata
Creara cu vremea un portret incolor
Pe care sunt nevoit acum a-l privi plin de dor
Mi-am facut curaj si-am inceput sa-ti vorbesc
Prima noastra intalnire... si-acum imi amintesc
Am ras impreuna zambind tot mai rar
Ce spui de-un film? Nu pot lasa momentul sa fie-n zadar
Iubirea noastra era una ordinara
Tinutul de mana, sarutari dulci pe seara
De ce sa mintim?... nu era cu nimic diferita
Si totusi te vedeam fericita
Zburasera anii peste cafeneaua cu geamuri aburite
Un moment pe care n-am cum sa nu-l tin minte
Parea ca timpul nu mai tinea cu tine de-acum inainte
Oh, dulce cafenea cu miros amar si fierbinte
O ultima intalnire si niste ultime vorbe de adio rostite de tine:
"Hai sa mergem pe cai diferite... te iubesc, dar asa e mai bine"
Te-am privit cum sorbeai din cafea, dar fara a-i mia simti savoarea
Sticla ochelarilor tai se aburea, ochii tai pierzandu-si culoarea
Cafeneaua cu geamuri aburite
A fost martora unei povesti mult prea pripite
Aratandu-mi fara ezitare chipul persoanei iubite.
Pe langa usa unei cafenele parasite
Trec cu nepasare in zbor aceleasi clipe grabite
Am gravat dupa o simpla si banala intalnire
Numele tau pe bataia inimii mele orbit de iubire
Dragoste la prima vedere...
Acum iti spun cu regret "La revedere"
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
Alte poezii ale autorului
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Poem sarcastic
Bună! Sunt eu cea care mereu a încercat
Și n-a contat... ce mult te-am adorat!
Bună! Sunt eu cea care scrie dup-acelasi clișeu
Căci nu mai contează... tăcerea atârna prea greu.
Bună! Sunt eu cea căreia i-ai spus "pleacă!" atât de penal
Fără un schimb de brațe ... fără un vin în pahar...
Bună! Sunt eu cea care in tăcere numele ți-am strigat
N-ai auzit și la asta... unul mai bun ca tine nicicând n-a existat.
Noapte bună! Iti spune cea care ți-a adorat vinul
Dar n-a contat... și i-ai vărsat în suflet pelinul
Cea care te-a sperat ca o minune în viață
Noapte buna!...durerea își cere dreptul la vers sarcastic...contează???
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...