Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
Дата публикации: 31 декабря 2024
Просмотры: 223
Стихи из этой категории
Cine-i de vina?
Oooo lume,lume ..
Am crezut atat de mult in tine si in legamant
Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu
Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...
Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.
Sunt? ... sau esti oare tu de vina?
Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ...
-U.A
Și dacă n-ar fi el …
Acest gând e atit de straniu,
să nu trăiești cînd nu iubești,
cînd în suflet se topește aer-
cînd nu-l mai vezi, cînd nu-i zîmbești.
Ci doar un trecut zidit din răni
poate iubi prezentul bun la nesfârșit,
cînd inima se v-a dezgheața încet -
căci n-a uitat ce a trăit ,ce a iubit.
Şi dacă pleacă iarăși înapoi -
Tu , spargi pereții tainelor în lume ,
cînd n-o să simți că mai trăiești
atunci, îl vei uita pe El ,anume..
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
ATÂT TE-AM AȘTEPTAT
La ceas târziu ,când
Focul în vatră geme ,
Și dorul meu din suflet
Plecat e să te cheme,
Trimit în depărtare inima-mi solie
Pe vânt ,pe nor ,pe raza cea zblobie.
La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag
Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag
Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea
Nu-mi pasă că-în cale
Îmi stă munții și marea.
Mi-e teamă că am să plec la drum
Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,
De vii citește-mi gândurile mai întâi
Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat
Copile drag , ce mult te-am așteptat.
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Citesc
Citesc de-ale lui Cărtărescu
Lângă biserica adormirii maici domnului
Absorb sângele vărsat pe foaie
Sânge stins, sânge aprins
Oamenii vin, se uita și trec mai departe
Oh, cu toții atât de trecători
Doar unii stau, luptându-se cu timpul
Suflete răzvrătite
Iar eu
Țigareta înecându-mi plămânii
Chopin înecându-mi urechile
Iar el
Înecându-mi mintea
Înecându-mi inima
de S-L Macavei
Cine-i de vina?
Oooo lume,lume ..
Am crezut atat de mult in tine si in legamant
Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu
Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...
Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.
Sunt? ... sau esti oare tu de vina?
Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ...
-U.A
Și dacă n-ar fi el …
Acest gând e atit de straniu,
să nu trăiești cînd nu iubești,
cînd în suflet se topește aer-
cînd nu-l mai vezi, cînd nu-i zîmbești.
Ci doar un trecut zidit din răni
poate iubi prezentul bun la nesfârșit,
cînd inima se v-a dezgheața încet -
căci n-a uitat ce a trăit ,ce a iubit.
Şi dacă pleacă iarăși înapoi -
Tu , spargi pereții tainelor în lume ,
cînd n-o să simți că mai trăiești
atunci, îl vei uita pe El ,anume..
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
ATÂT TE-AM AȘTEPTAT
La ceas târziu ,când
Focul în vatră geme ,
Și dorul meu din suflet
Plecat e să te cheme,
Trimit în depărtare inima-mi solie
Pe vânt ,pe nor ,pe raza cea zblobie.
La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag
Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag
Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea
Nu-mi pasă că-în cale
Îmi stă munții și marea.
Mi-e teamă că am să plec la drum
Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,
De vii citește-mi gândurile mai întâi
Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat
Copile drag , ce mult te-am așteptat.
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Citesc
Citesc de-ale lui Cărtărescu
Lângă biserica adormirii maici domnului
Absorb sângele vărsat pe foaie
Sânge stins, sânge aprins
Oamenii vin, se uita și trec mai departe
Oh, cu toții atât de trecători
Doar unii stau, luptându-se cu timpul
Suflete răzvrătite
Iar eu
Țigareta înecându-mi plămânii
Chopin înecându-mi urechile
Iar el
Înecându-mi mintea
Înecându-mi inima
de S-L Macavei
Другие стихотворения автора
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Sa pot
Să pot spune as vrea, ca este prea târziu
Ca nu mai țin la tine
C-am obosit să scriu în cenușiu
Așteptând ce nu mai vine.
Să pot spune as vrea, ca am uitat de tine
Ca nu mai stiu cum arăți
Că nu-mi mai curg lacrimi fine
În umbra tainicilor nopți.
Să pot spune as vrea, ca nu mai doare,
Purtarea ta nelegiuită
Ca nu-mi mai ești dorință arzătoare
Și viața mea de-un timp e liniștită...
Să pot spune aș vrea, ca am uitat povestea
Ca te-am uitat ca pe oricine
Să pot spune as vrea, toate astea
Dar aș minți... stii bine...
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Lipsești Și totuși ești
Chiar de lipsești, te simt aproape
Ca pe un înger coborât din nori
Și chiar de mi te ții departe,
Cumva în mine, încă stârnești fiori.
Ești al meu înger dintre astre
C-o primăvară caldă în privire
Ce stârnești amintiri frumoase
Și noaptea vise în neștire.
Te voi păstra o viață-ntreagă
O să te port mereu cu mine
Și chiar de realitatea e beteagă
Aici în poezie..."totul va fi bine!"
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Sa pot
Să pot spune as vrea, ca este prea târziu
Ca nu mai țin la tine
C-am obosit să scriu în cenușiu
Așteptând ce nu mai vine.
Să pot spune as vrea, ca am uitat de tine
Ca nu mai stiu cum arăți
Că nu-mi mai curg lacrimi fine
În umbra tainicilor nopți.
Să pot spune as vrea, ca nu mai doare,
Purtarea ta nelegiuită
Ca nu-mi mai ești dorință arzătoare
Și viața mea de-un timp e liniștită...
Să pot spune aș vrea, ca am uitat povestea
Ca te-am uitat ca pe oricine
Să pot spune as vrea, toate astea
Dar aș minți... stii bine...
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Lipsești Și totuși ești
Chiar de lipsești, te simt aproape
Ca pe un înger coborât din nori
Și chiar de mi te ții departe,
Cumva în mine, încă stârnești fiori.
Ești al meu înger dintre astre
C-o primăvară caldă în privire
Ce stârnești amintiri frumoase
Și noaptea vise în neștire.
Te voi păstra o viață-ntreagă
O să te port mereu cu mine
Și chiar de realitatea e beteagă
Aici în poezie..."totul va fi bine!"