Final
Tu ai plecat sa îți găsești fericirea
Eu am rămas aici în neputință
O ultima îmbrățisare îmi doream
Dar ai plecat cu-atata ușurința
Si nu m-ai mangaiat înainte sa pleci
Probabil n-ai vrut sa vezi durerea ce-o aveam în mine
Ca-s fi stiut ca va fi ultima zi când mă privesti
Ultima data când voi mai bea un vin cu tine.
Azi pe cioburi de amintiri pășesc
Și doar pe mine mă mai doare
Ca nici măcar nu mai vorbim
Și acel "noi" astăzi doar moare.
Si ai plecat, ești liniștit...eu nu
Încă te mai aștept în suflet cu ploi
As pleca și eu... dar vezi tu
Încă mai doare sfârșitul dintre noi
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Дата публикации: 17 декабря 2024
Просмотры: 635
Стихи из этой категории
Gânduri în noapte
Singur în noapte,
Am decis sa trec la fapte.
Sa te uit întâi pe tine
Apoi sa îmi vad de mine,
Am ales sa uit de tot
Sa nu ma gândesc ce nu pot
Am zis ca o sa reușesc
Dar simt ca ma prăbușesc...
Erai tot ce mai aveam
Doar cu tine eu zâmbeam
Dar era cazul sa pleci
Amândoi eram cam seci.
Ne iubeam destul de mult
Dar ne am oprit la un sărut
N ai simțit ca s potrivit
Poate nu ne a fost menit.
Ne iubeam fix ca în cărți,
Dar ne regăseam în hărți
În hărți nemâncate
Cu drumuri înfundate,
Unde nu ne întâlnim
Doar sa ne amintim
Ca ne regăseam în lună,
Doar când eram împreună...
365+
Sunt zile în care pare că totul s-a pierdut
Si trec prin timp fără nici o putere,
Să las tot ce-am trăit uitat în trecut
Poate așa mă uita și a mea durere.
#onewinewoman
Când gândul despre tine mi-e sonor
Îmi îmbăt ochii privind la cer apusul
Incerc să mii îndrept privind spre viitor
Sperând alăturea să imi rămână visul.
#mystory
Tu m-ai uitat atât de repede..știu bine!
Nu ţi-ai dorit să fiu nici măcar amintire
Și-n orice loc sub cer, lună sau soare
Caut, dar în zadar.. nu găsesc vindecare
#winestory
Încă mă-ntreb cum ar fi fost dacă
Ţi-aș fi rămas la fel de dragă
..căci mi-a trecut un an din viață
Să nu-mi mai fii cu sufletul de gheață..
Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
A fost, dar nu mai e…
A fost o vreme când numele tău
Era ars în pielea mea ca un jurământ.
A fost o vreme când mâinile tale
Erau răspuns la orice cuvânt.
Dar timpul a șters, dar timpul a stins,
Focul ce-mi ardea sub piele, aprins.
Acum ești un nume, o umbră subțire,
Un fum ce s-a dus, o veche amintire.
Nu doare, nu plâng, nu mai privesc,
Ce-a fost s-a pierdut, ce e, trăiesc.
Și dacă te-ntrebi de ce nu mai sunt,
E pentru că eu am ales alt cuvânt.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.
Gânduri în noapte
Singur în noapte,
Am decis sa trec la fapte.
Sa te uit întâi pe tine
Apoi sa îmi vad de mine,
Am ales sa uit de tot
Sa nu ma gândesc ce nu pot
Am zis ca o sa reușesc
Dar simt ca ma prăbușesc...
Erai tot ce mai aveam
Doar cu tine eu zâmbeam
Dar era cazul sa pleci
Amândoi eram cam seci.
Ne iubeam destul de mult
Dar ne am oprit la un sărut
N ai simțit ca s potrivit
Poate nu ne a fost menit.
Ne iubeam fix ca în cărți,
Dar ne regăseam în hărți
În hărți nemâncate
Cu drumuri înfundate,
Unde nu ne întâlnim
Doar sa ne amintim
Ca ne regăseam în lună,
Doar când eram împreună...
365+
Sunt zile în care pare că totul s-a pierdut
Si trec prin timp fără nici o putere,
Să las tot ce-am trăit uitat în trecut
Poate așa mă uita și a mea durere.
#onewinewoman
Când gândul despre tine mi-e sonor
Îmi îmbăt ochii privind la cer apusul
Incerc să mii îndrept privind spre viitor
Sperând alăturea să imi rămână visul.
#mystory
Tu m-ai uitat atât de repede..știu bine!
Nu ţi-ai dorit să fiu nici măcar amintire
Și-n orice loc sub cer, lună sau soare
Caut, dar în zadar.. nu găsesc vindecare
#winestory
Încă mă-ntreb cum ar fi fost dacă
Ţi-aș fi rămas la fel de dragă
..căci mi-a trecut un an din viață
Să nu-mi mai fii cu sufletul de gheață..
Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
A fost, dar nu mai e…
A fost o vreme când numele tău
Era ars în pielea mea ca un jurământ.
A fost o vreme când mâinile tale
Erau răspuns la orice cuvânt.
Dar timpul a șters, dar timpul a stins,
Focul ce-mi ardea sub piele, aprins.
Acum ești un nume, o umbră subțire,
Un fum ce s-a dus, o veche amintire.
Nu doare, nu plâng, nu mai privesc,
Ce-a fost s-a pierdut, ce e, trăiesc.
Și dacă te-ntrebi de ce nu mai sunt,
E pentru că eu am ales alt cuvânt.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.
Другие стихотворения автора
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Cand iubești
Când iubești nu există hotare
Există doar EL în lumea asta mare.
Tot pământul se oglindește-n ochii lui căprui
Numai pe EL ai vrea sa îl săruți!
Nimic si nimeni nu-ți stă în cale
Nici drumurile lungi sau tăcerea prea mare,
Căci inima iti bate din ce în ce mai tare
Când te gândești la o ultimă îmbrățișare.
Nu există distanță când pe EL îl iubești
Și nici piedici impuse nefiresc
Nimic nu ți-l poate scoate din gând
Pe EL... ce ți-a cucerit inima pe veci!
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
Pierduta...
ma pierd în "ce ar fi fos..dacă.."
în ceea ce a fost...odată ca niciodată,
în ceea ce ar fi putut sa fie
in vorbe deșarte, promisiuni uitate.
ma pierd în "noi" demult apusi,
în vise ce prematur s-au risipit
în tot ce-am fost și tot ce-am devenit
azi doi straini...cândva îmbrățişați
as fi dorit sa ne mai fim puțin,
timpul sa nu rupă foaia pentru vesnicie
cum bobul în vie așteaptă sả devină vin
aștept și eu privirea-ti calda sa-mi adie..
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Cand iubești
Când iubești nu există hotare
Există doar EL în lumea asta mare.
Tot pământul se oglindește-n ochii lui căprui
Numai pe EL ai vrea sa îl săruți!
Nimic si nimeni nu-ți stă în cale
Nici drumurile lungi sau tăcerea prea mare,
Căci inima iti bate din ce în ce mai tare
Când te gândești la o ultimă îmbrățișare.
Nu există distanță când pe EL îl iubești
Și nici piedici impuse nefiresc
Nimic nu ți-l poate scoate din gând
Pe EL... ce ți-a cucerit inima pe veci!
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
Pierduta...
ma pierd în "ce ar fi fos..dacă.."
în ceea ce a fost...odată ca niciodată,
în ceea ce ar fi putut sa fie
in vorbe deșarte, promisiuni uitate.
ma pierd în "noi" demult apusi,
în vise ce prematur s-au risipit
în tot ce-am fost și tot ce-am devenit
azi doi straini...cândva îmbrățişați
as fi dorit sa ne mai fim puțin,
timpul sa nu rupă foaia pentru vesnicie
cum bobul în vie așteaptă sả devină vin
aștept și eu privirea-ti calda sa-mi adie..