Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Poems in the same category
Cuvinte
Înșiruiri de fraze lungi, povești de viață
Sau explicații cu subiect lipsind prefață
Cuvinte multe fără sens ajunse-n față
Cele ce au ceva de spus pierind în ceață
Rostim cuvintele fierbinți când dorul doare
Sau le-nghițim știind răspunsurile goale
Răsar tăcerile cuminți spre întristare
Sufletul strigă către sfinți cerând iertare
Nu mai vorbim despre nimic, speranța moare
Rămân ascunse printr-e vise la păstrare
Se sting arzând precum o stea câzută-n mare
N-au mai plecat căci ar pieri făr-ascultare
Se-adună scrise rănduri triste nerostite
Noian de litere-nvelite zac pitite
Fără lumină-ntre coperțile umbrite
Pe raftul vieții praful timpului le-nghite
Cuvinte strânse între pagini neumblate
Strigă răpuse: „Te Iubesc’’ strivite-n carte
Primind răspuns la întrebări neântrebate
S-ajungă lacrimă cuvinte nestemate
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
O nouă șansă
Cuvinte nerostite,vibrație și nonsens
Dorinta arzătoare de a nu fi totul șters,
M-au îngenuncheat umil,
Dar la fel m-au înălțat,
Caci ceea ce te înfrânge,
Te lasă luminat,
Doar arta condusă de un suflet pur,
Se poate transforma în cel mai bun augur.
Nu pot sa scriu un poem de iubire
Nu pot sa scriu un poem de iubire, fara sa ridic din umeri: qui prodest?
Cui folosesc noptile atarnate pe garduri, ca foile de tutun aromat?
Cui foloseste aroma de cuisoare, din vinul turnat pe brocart?
Am fost o greseala, scapata pe foaia curata,pe care scriai vieti absurde!
Va descânt:Vasilisc otravit, inorog sontorog si aspide-încruntate si surde!
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Cuvinte
Înșiruiri de fraze lungi, povești de viață
Sau explicații cu subiect lipsind prefață
Cuvinte multe fără sens ajunse-n față
Cele ce au ceva de spus pierind în ceață
Rostim cuvintele fierbinți când dorul doare
Sau le-nghițim știind răspunsurile goale
Răsar tăcerile cuminți spre întristare
Sufletul strigă către sfinți cerând iertare
Nu mai vorbim despre nimic, speranța moare
Rămân ascunse printr-e vise la păstrare
Se sting arzând precum o stea câzută-n mare
N-au mai plecat căci ar pieri făr-ascultare
Se-adună scrise rănduri triste nerostite
Noian de litere-nvelite zac pitite
Fără lumină-ntre coperțile umbrite
Pe raftul vieții praful timpului le-nghite
Cuvinte strânse între pagini neumblate
Strigă răpuse: „Te Iubesc’’ strivite-n carte
Primind răspuns la întrebări neântrebate
S-ajungă lacrimă cuvinte nestemate
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
O nouă șansă
Cuvinte nerostite,vibrație și nonsens
Dorinta arzătoare de a nu fi totul șters,
M-au îngenuncheat umil,
Dar la fel m-au înălțat,
Caci ceea ce te înfrânge,
Te lasă luminat,
Doar arta condusă de un suflet pur,
Se poate transforma în cel mai bun augur.
Nu pot sa scriu un poem de iubire
Nu pot sa scriu un poem de iubire, fara sa ridic din umeri: qui prodest?
Cui folosesc noptile atarnate pe garduri, ca foile de tutun aromat?
Cui foloseste aroma de cuisoare, din vinul turnat pe brocart?
Am fost o greseala, scapata pe foaia curata,pe care scriai vieti absurde!
Va descânt:Vasilisc otravit, inorog sontorog si aspide-încruntate si surde!
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Other poems by the author
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Alt unghi
Priveam viaţa ca pe-un drum drept,
Cu paşi grăbiţi și dor în piept.
Dar azi o văd ca pe un dans,
Cu rătăcirea mai onorez un vals...
Nu tot ce doare e greșit,
Nu tot ce pleacă s-a sfârșit.
Uneori, lipsa îmi dă răspuns
La ce-am visat, dar n-am ajuns.
Sunt femeie, și văd acum clar:
Tot ce e simplu...e și rar.
Viaţa, din alt unghi privită,
E plină chiar și când e rănită.
Vreau din nou să trăiesc
Nu doar zile să număr,
Să ard ca un soare pe cer
Povara să uite-al meu umăr.
Vreau să uit ce-a fost rău
Să păstrez ce-a fost frumos
Să ajung să văd iar curcubeul
Ploaia să spele ce-a fost dureros.
Să uit cum n-am știut să plec
Cum tu nu ai știut să rămâi
Să fiu din nou o făclie, să-ncerc,
S-aprind în mine curajul de a fi.
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Val de dor
Dorul de tine mi vine în valuri
In dimineața asta par sa ma înece
Imi beau cafeaua fierbinte fără zahăr
Afara-i soare. Dar e atât de rece!
Și-mi închid ochii-n fața lui
Și mi te văd pe tine
Si-i șoptesc ce mult mi-aş dori
Să te trezești în gând cu mine.
Să-mi dai un semn oricât de mic
Dorul de tine sa-mi aline.
Ca-I simt in mine cronic
Cum tot îți aparține.
E-o zi în care dorul ma doboară
Simt ca nu mai pot îndura absența ta
Mi-ar fi de-ajuns sắ-ti aud vocea
Să-mi alunge din ochi suferința.
Și azi trăiesc sa-mi fie dor de tine
Nu simti, nu știi, nu vezi
Cum amintirile adie-n mine
Când doar aș vrea...sa te îmbrățisez.
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Alt unghi
Priveam viaţa ca pe-un drum drept,
Cu paşi grăbiţi și dor în piept.
Dar azi o văd ca pe un dans,
Cu rătăcirea mai onorez un vals...
Nu tot ce doare e greșit,
Nu tot ce pleacă s-a sfârșit.
Uneori, lipsa îmi dă răspuns
La ce-am visat, dar n-am ajuns.
Sunt femeie, și văd acum clar:
Tot ce e simplu...e și rar.
Viaţa, din alt unghi privită,
E plină chiar și când e rănită.
Vreau din nou să trăiesc
Nu doar zile să număr,
Să ard ca un soare pe cer
Povara să uite-al meu umăr.
Vreau să uit ce-a fost rău
Să păstrez ce-a fost frumos
Să ajung să văd iar curcubeul
Ploaia să spele ce-a fost dureros.
Să uit cum n-am știut să plec
Cum tu nu ai știut să rămâi
Să fiu din nou o făclie, să-ncerc,
S-aprind în mine curajul de a fi.