Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 14 января
Views: 321
Poems in the same category
Toamna din mine
Mi-ai lăsat în vene o toamnă
Și pleoapele grele de ploi,
În piept îmi cad frunze uscate,
Și pașii îmi sună goi.
Tu ești vara ce s-a stins devreme,
Lăsând în pământ doar noroi,
Eu sunt copacul care te-a crezut,
Și care azi moare-ntr-un foșnet vioi.
Dar toamna nu plânge, doar știe
Că iernile vin și se duc,
Și chiar de azi tremură vântul,
Imi doresc
Mi-as dori ca cineva sa ma iubeasca asa cum iubesc eu
Mi-as dori ca toti sa simta cum simt eu
Mi-as dori sa ne luam dupa ce si cum simtim
Decat sa ne tratam in diferite moduri
Mereu am ales cu sufletul si inima
Sper sincer ca intr-o zi asta se va schimba
Cum e lumea asta rea.. prefer ca fiind eu sa fiu bunul din ea..
Oricat am vrut sa reapari in viata mea
Acum vreau sa-ti spun: DISPARI, PA!
Dar iubesc momentele cu tine
Le-am retrait la nesfarit
In speranta ca poate si tu intr-o zi..
Vei ajunge sa simti ca lumea e mare, dar eu-s doar a ta..
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Peste ani
Şi peste ani, peste mulţi, mulţi ani
Ne vom iubi.
Ne vom iubi aşa ca acum
Fericiţi şi tineri vom fi.
Peste ani, peste câţiva ani
Noi tot ne vom iubi.
Vom privi cu drag
Cum prin casă aleargă copii.
Peste ani, peste vreo douăzeci de ani
Atât de mult ne vom iubi
Iar tu vei fi atât de-ncântător
Şi pe fiica noastră la alatar vei însoţi!
Peste mai mulţi ani
La sigur ne vom iubi,
Vom întineri pe zi ce trece
Când nepoţii ne vor zâmbi.
Peste ani, când vom avea argint în păr
Noi încă ne vom iubi
Şi prin dragostea noastră mare
Nemuritori vom fi.
Peste ani, da! Peste mii de ani,
Iubirea noastră poveste va deveni,
O vor citi-o strănepoţii
Iar noi încă ne vom iubi.
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Toamna din mine
Mi-ai lăsat în vene o toamnă
Și pleoapele grele de ploi,
În piept îmi cad frunze uscate,
Și pașii îmi sună goi.
Tu ești vara ce s-a stins devreme,
Lăsând în pământ doar noroi,
Eu sunt copacul care te-a crezut,
Și care azi moare-ntr-un foșnet vioi.
Dar toamna nu plânge, doar știe
Că iernile vin și se duc,
Și chiar de azi tremură vântul,
Imi doresc
Mi-as dori ca cineva sa ma iubeasca asa cum iubesc eu
Mi-as dori ca toti sa simta cum simt eu
Mi-as dori sa ne luam dupa ce si cum simtim
Decat sa ne tratam in diferite moduri
Mereu am ales cu sufletul si inima
Sper sincer ca intr-o zi asta se va schimba
Cum e lumea asta rea.. prefer ca fiind eu sa fiu bunul din ea..
Oricat am vrut sa reapari in viata mea
Acum vreau sa-ti spun: DISPARI, PA!
Dar iubesc momentele cu tine
Le-am retrait la nesfarit
In speranta ca poate si tu intr-o zi..
Vei ajunge sa simti ca lumea e mare, dar eu-s doar a ta..
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Peste ani
Şi peste ani, peste mulţi, mulţi ani
Ne vom iubi.
Ne vom iubi aşa ca acum
Fericiţi şi tineri vom fi.
Peste ani, peste câţiva ani
Noi tot ne vom iubi.
Vom privi cu drag
Cum prin casă aleargă copii.
Peste ani, peste vreo douăzeci de ani
Atât de mult ne vom iubi
Iar tu vei fi atât de-ncântător
Şi pe fiica noastră la alatar vei însoţi!
Peste mai mulţi ani
La sigur ne vom iubi,
Vom întineri pe zi ce trece
Când nepoţii ne vor zâmbi.
Peste ani, când vom avea argint în păr
Noi încă ne vom iubi
Şi prin dragostea noastră mare
Nemuritori vom fi.
Peste ani, da! Peste mii de ani,
Iubirea noastră poveste va deveni,
O vor citi-o strănepoţii
Iar noi încă ne vom iubi.
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Other poems by the author
După "noi"
Azi mă întreb... ce a rămas din noi
Din tot ce ieri a fost să fie
Un vis, o faptă, o dorință?
Sau gânduri purtate în neființă?
În șoaptă îmi răspund..."doar eu!"
Să scriu povestea fără sfârșit
Căutând răspunsuri iară și iară
Și tot ce a rămas în final netrăit...
Tot ce-a rămas?.... e poezia
Unde azi se scaldă amintirea,
Mâine iubirea își caută menirea
Si durerea își așteaptă mântuirea.
Tot ce-a rămas?....să pot iubi
Cât pot și vreau și clar pe cine
E tot ce am, ce pot să dau,
Chiar de la schimb n-o face nimeni.
Flacăra care renaște
M-am tot oprit din drumul meu, chiar zi de zi, cu tâmpla-n vânt
Cu pașii grei și gândul dus, de parcă era jurământ,
Purtam pe umeri zeci de lupte, însă niciuna pentru mine
Și tot uitam cum este viața, tot încercând să fie bine.
Aveam un zâmbet obosit, cusut cu fire de tăceri
Şi-un trup ce parcă refuza să mai răspundă la plăceri,
Căci dincolo de oboseală, sub piele îmi dormea un dor
Un dor ce n-a murit vreodată, doar s-a ascuns, arzând uşor.
Dar într-o noapte fără stele, când totul părea să fie anost
M-am auzit pe mine clar, ca un ecou ce n-a mai fost,
Și am simţit tăcerea grea, cum dispare in în întuneric
Nu din alt suflet, ci din mine, stârpind orice gând himeric.
Căci dorul nu mi-a fost balsam, ci jar ce m-a ars pe-ntregime
O flacără ce-n loc să stingā, i-a dat absenței tale nume,
Și-am înţeles că frumusețea nu stă doar în ce se vede
Ci-n felul cum renasc din nou.. eu... femeia care nu mai crede.
Și-acum încerc fiece pas cu înţeles, chiar dacă drumul e-n furtună...
Cu ochii plini de foc curat, cu gura caldă şi nebună,
Nu mai așteapt nici o "salvare", și nici nu mă tem de tăcere
Căci flacăra ce-n suflet arde, azi e pentru mine și arde fără durere.
Incerc
Încerc să mă adun
Mai mult mă descompun
Și gânduri despre tine
E tot ce-mi vin în minte...
Și as vrea să-ți mai sărut
Alunița de pe gât,
Nu pot să-ți spun...
Tăcerea ma doare profund
Și bratele-ți să le mai simt
Cu drag cum mă cuprind
Vinul să ti-l degust
Să uit cât m-ai durut...
Mai mult mă descompun,
Încercând să mă adun
Mi-e gândul prea rătăcit
De dorul ce-mi arde mocnit...
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Ipostaze nocturne
Îmbrăcată-n haine de casă lejere, scurte și subţiri
Stau seara pe pervaz, la geam și mai arunc priviri.
E o stare faină rău să stai să tot admiri mişcarea,
Mi-amintesc de noi o clipă, și simt că-mi pierd
suflarea.
Simt un miros de toamnă, timp numai bun de-o
poezie
Ca un timid apel spre tine de dragoste si dor,
Ce naște-n mine o clipă de extaz si nostalgie
In care timpul nostru e singurul rămas actor.
Asa c-aștept să vină (toamna) ca un moment de
regăsire
Cu-al ei spectacol de ploi si de culori de neegalat
Boaba de strugure să se prefacă degrabă-n nemurire
În simfonia vinului nou ce-n minte (probabil)deja ţi l-ai
pictat.
Aștept să vină toamna, anul trecut la fel am așteptat..
Deodată ochii mi-s grei.. tot de mai sus!? să-mi fie
doar o rătăcire???
Mintea zburdalnică, spășită revine de una singură la
mine,
Şi nu m-astept să-si ceara scuze și nicidecum iertare
Fiindcă ea știe că va mai rătăci şi-n altă seara vitoare!
22/08/2024
#femeia unui singur vin
După "noi"
Azi mă întreb... ce a rămas din noi
Din tot ce ieri a fost să fie
Un vis, o faptă, o dorință?
Sau gânduri purtate în neființă?
În șoaptă îmi răspund..."doar eu!"
Să scriu povestea fără sfârșit
Căutând răspunsuri iară și iară
Și tot ce a rămas în final netrăit...
Tot ce-a rămas?.... e poezia
Unde azi se scaldă amintirea,
Mâine iubirea își caută menirea
Si durerea își așteaptă mântuirea.
Tot ce-a rămas?....să pot iubi
Cât pot și vreau și clar pe cine
E tot ce am, ce pot să dau,
Chiar de la schimb n-o face nimeni.
Flacăra care renaște
M-am tot oprit din drumul meu, chiar zi de zi, cu tâmpla-n vânt
Cu pașii grei și gândul dus, de parcă era jurământ,
Purtam pe umeri zeci de lupte, însă niciuna pentru mine
Și tot uitam cum este viața, tot încercând să fie bine.
Aveam un zâmbet obosit, cusut cu fire de tăceri
Şi-un trup ce parcă refuza să mai răspundă la plăceri,
Căci dincolo de oboseală, sub piele îmi dormea un dor
Un dor ce n-a murit vreodată, doar s-a ascuns, arzând uşor.
Dar într-o noapte fără stele, când totul părea să fie anost
M-am auzit pe mine clar, ca un ecou ce n-a mai fost,
Și am simţit tăcerea grea, cum dispare in în întuneric
Nu din alt suflet, ci din mine, stârpind orice gând himeric.
Căci dorul nu mi-a fost balsam, ci jar ce m-a ars pe-ntregime
O flacără ce-n loc să stingā, i-a dat absenței tale nume,
Și-am înţeles că frumusețea nu stă doar în ce se vede
Ci-n felul cum renasc din nou.. eu... femeia care nu mai crede.
Și-acum încerc fiece pas cu înţeles, chiar dacă drumul e-n furtună...
Cu ochii plini de foc curat, cu gura caldă şi nebună,
Nu mai așteapt nici o "salvare", și nici nu mă tem de tăcere
Căci flacăra ce-n suflet arde, azi e pentru mine și arde fără durere.
Incerc
Încerc să mă adun
Mai mult mă descompun
Și gânduri despre tine
E tot ce-mi vin în minte...
Și as vrea să-ți mai sărut
Alunița de pe gât,
Nu pot să-ți spun...
Tăcerea ma doare profund
Și bratele-ți să le mai simt
Cu drag cum mă cuprind
Vinul să ti-l degust
Să uit cât m-ai durut...
Mai mult mă descompun,
Încercând să mă adun
Mi-e gândul prea rătăcit
De dorul ce-mi arde mocnit...
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Ipostaze nocturne
Îmbrăcată-n haine de casă lejere, scurte și subţiri
Stau seara pe pervaz, la geam și mai arunc priviri.
E o stare faină rău să stai să tot admiri mişcarea,
Mi-amintesc de noi o clipă, și simt că-mi pierd
suflarea.
Simt un miros de toamnă, timp numai bun de-o
poezie
Ca un timid apel spre tine de dragoste si dor,
Ce naște-n mine o clipă de extaz si nostalgie
In care timpul nostru e singurul rămas actor.
Asa c-aștept să vină (toamna) ca un moment de
regăsire
Cu-al ei spectacol de ploi si de culori de neegalat
Boaba de strugure să se prefacă degrabă-n nemurire
În simfonia vinului nou ce-n minte (probabil)deja ţi l-ai
pictat.
Aștept să vină toamna, anul trecut la fel am așteptat..
Deodată ochii mi-s grei.. tot de mai sus!? să-mi fie
doar o rătăcire???
Mintea zburdalnică, spășită revine de una singură la
mine,
Şi nu m-astept să-si ceara scuze și nicidecum iertare
Fiindcă ea știe că va mai rătăci şi-n altă seara vitoare!
22/08/2024
#femeia unui singur vin