Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 14 января
Просмотры: 275
Стихи из этой категории
Frustrare
Ma simt ca si cum mai tait pe suflet
Incercat sa imi afli trecutul
Ma frustreaza ca am crezut in ceva ce nu exista
Mam deschis in fata ta dar ai aruncat cu cioburi in inima
Miam vindecat fiecare rana facuta de tine
Cicatricile inca dor
Ma frustreaza ca mor de dorul tau
Frustrarea ma sufoca in amintiri
Eu nu le inteleg de ce am procedat asa
Tu nu intelegi de ce am fost asa
Eu nu inteleg de ce ai foat asa
Mie dor de tine
Dar nu mie dor de zilele in care te iubeam
Inca te iubesc
Dar in momentul de fata simt o frustrare fata de tine
Nu inteleg de ce te ai comportat asa sau de ce mam comportat eu asa ca sa iti dau eu tie satisfacție
Stiu nu is imperfectiunea intruchipata dar tot ce am vrut a fost doar sa ma intelegi
Sunt frustrata pe mine
Frustata ca miam aratat afectiunea si sentimentele fata de tine
Si ma simt si mai frustrata ca nu pot sa te uit ca esti in fiecare zi la mine in inima in mintea mea iubindute si gandiduma la tine
Frustata ca tu nici nu vrei sa ma vezi te doare in cot de mine
Dar tot inca is frustrata pe tine ca te comportai in ultimul hal dar dupa iti cereai intrun fel sau altu scuze
Si nu nu o sa te uit asta ma deranjează foarte taree
Tu ai uitat dar eu nu pot
Ci iti spun acum cu toata supararea si toata frustararea ca te voi iubi si dupa moarte
Eu nu oa sa incetez sa te iubesc
O sa te iubesc in linistea si in tacere ca tu sa nu sti
Cu drag nebuna ta frustrata te iubesc neiubitul meu 💕
,, Uită nostalgia" în olandeză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Vergeet nostalgie!
De scheur van de sneeuw tussen de sneeuwklokjes
Het heeft altijd een doel,
Het is een echo van de winter die voorbij is,
Wat niet langer een verloren droom wakker maakt.
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie
verleden tijd,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Een oude liefde laat herinneringen achter,
Maar ook open wegen naar nieuwe liefdes.
De zon lijkt soms glimlachend.
Vergeet nostalgie,
Praat niet over haar
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
Vergeet nostalgie,
Het is een onderwerp uit het verleden,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie,
Praat niet over haar
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie
verleden tijd,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Vergeet nostalgie!
nuanțe clișeice
acel albastru nu mai e
acel albastru ce era și ieri,
nici măcar nuanțe,
nuanțe de violet,
acum totul este negru,
zici că-s în infern.
soarele tu-mi-l aduci,
cu mâna mereu tu îl apuci,
poate de aceea mă regăsesc
intr-un cer albastru greu,
Soarele zâmbetul ți-l aducea.
iar, razele-i scânteietoare,
poartă amintiri migratoare...
nuanțele sunt tot ce mai am,
când devin d-un negru acru,
îmi aduc aminte de cum eram,
și revine acel sentiment sacru,
de-l simt când nu te văd la teatru.
vreau doar să-ți văd din nou portocaliul,
culoarea ce îmi schimbă firul,
negru,
precum tigrul.
tigrul meu imaginar,
pe care l-am creat într-un vis amar,
vis în care nu erai,
și ziua-mi sângerai.
sângerai precum te bucurai
când îți răspundeam la un mesaj.
de atâta era nevoie,
ca să nu dai înapoie.
Șoaptele nopții le aud,
mă strigă un maro sumbru
eu încerc să le exclud,
dar mă cheamă tot mai mult.
Degeaba dacă nu ești tu,
acel portocaliu precum de mult,
dulce și isteț mereu,
acum ești doar un clișeu.
Oda iubirii eterne
Înfășoară-mi buzele în veșmântul aromelor tale divine,
Ca o flacără de vară în abisul meu,
Tu, lumină ce aduci căldură în întunericul meu,
Hrănești inima mea cu extazul veșniciei.
Ești floare ce îmbată inima cu atingerea ei delicată,
Ca o simfonie sublimă ce îmbrățișează urechea cu măiestrie,
Îmbrățișare ce învelește trupul în voalul nopții
Tu ești ploaia mea, căci când lacrimile mele cad,
Picuri ca rouă pe solul rece al dorinței mele,
În furtuna sufletului, ești calmul meu,
În brațele tale, lacrimile devin perle de rugăciune
Pe pieptul tău, suferința se transformă în alinare divină,
Lacrimile nu mai secătuiesc izvorul iubirii noastre,
Căci tu m-ai umplut cu nectarul nemuritor al pasiunii
După epoci întregi, când umbra trecutului mă îngropase în adâncul gândurilor mele,
Astăzi, în aura mea, vibrează o inimă renascută, pulsând în armonie cu universul
În strălucirea unei eternități, viața se desfășoară ca un banchet al esenței tale divine, care răzbate prin veșnicie cu o suavă forță. Și sublimate de lumina iubirii noastre, amarele regrete se estompează într-o neantizare glorificatoare, subtilă și solemnă, sub egida uitării
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
Frustrare
Ma simt ca si cum mai tait pe suflet
Incercat sa imi afli trecutul
Ma frustreaza ca am crezut in ceva ce nu exista
Mam deschis in fata ta dar ai aruncat cu cioburi in inima
Miam vindecat fiecare rana facuta de tine
Cicatricile inca dor
Ma frustreaza ca mor de dorul tau
Frustrarea ma sufoca in amintiri
Eu nu le inteleg de ce am procedat asa
Tu nu intelegi de ce am fost asa
Eu nu inteleg de ce ai foat asa
Mie dor de tine
Dar nu mie dor de zilele in care te iubeam
Inca te iubesc
Dar in momentul de fata simt o frustrare fata de tine
Nu inteleg de ce te ai comportat asa sau de ce mam comportat eu asa ca sa iti dau eu tie satisfacție
Stiu nu is imperfectiunea intruchipata dar tot ce am vrut a fost doar sa ma intelegi
Sunt frustrata pe mine
Frustata ca miam aratat afectiunea si sentimentele fata de tine
Si ma simt si mai frustrata ca nu pot sa te uit ca esti in fiecare zi la mine in inima in mintea mea iubindute si gandiduma la tine
Frustata ca tu nici nu vrei sa ma vezi te doare in cot de mine
Dar tot inca is frustrata pe tine ca te comportai in ultimul hal dar dupa iti cereai intrun fel sau altu scuze
Si nu nu o sa te uit asta ma deranjează foarte taree
Tu ai uitat dar eu nu pot
Ci iti spun acum cu toata supararea si toata frustararea ca te voi iubi si dupa moarte
Eu nu oa sa incetez sa te iubesc
O sa te iubesc in linistea si in tacere ca tu sa nu sti
Cu drag nebuna ta frustrata te iubesc neiubitul meu 💕
,, Uită nostalgia" în olandeză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Vergeet nostalgie!
De scheur van de sneeuw tussen de sneeuwklokjes
Het heeft altijd een doel,
Het is een echo van de winter die voorbij is,
Wat niet langer een verloren droom wakker maakt.
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie
verleden tijd,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Een oude liefde laat herinneringen achter,
Maar ook open wegen naar nieuwe liefdes.
De zon lijkt soms glimlachend.
Vergeet nostalgie,
Praat niet over haar
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
Vergeet nostalgie,
Het is een onderwerp uit het verleden,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie,
Praat niet over haar
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
En van blauwe ogen
Veeg je traan weg!
Vergeet nostalgie,
Geen tranen meer!
Zing altijd
Jouw lente!
Vergeet nostalgie
verleden tijd,
Zing vreugde
Dat we elkaar hebben ontmoet.
Vergeet nostalgie!
nuanțe clișeice
acel albastru nu mai e
acel albastru ce era și ieri,
nici măcar nuanțe,
nuanțe de violet,
acum totul este negru,
zici că-s în infern.
soarele tu-mi-l aduci,
cu mâna mereu tu îl apuci,
poate de aceea mă regăsesc
intr-un cer albastru greu,
Soarele zâmbetul ți-l aducea.
iar, razele-i scânteietoare,
poartă amintiri migratoare...
nuanțele sunt tot ce mai am,
când devin d-un negru acru,
îmi aduc aminte de cum eram,
și revine acel sentiment sacru,
de-l simt când nu te văd la teatru.
vreau doar să-ți văd din nou portocaliul,
culoarea ce îmi schimbă firul,
negru,
precum tigrul.
tigrul meu imaginar,
pe care l-am creat într-un vis amar,
vis în care nu erai,
și ziua-mi sângerai.
sângerai precum te bucurai
când îți răspundeam la un mesaj.
de atâta era nevoie,
ca să nu dai înapoie.
Șoaptele nopții le aud,
mă strigă un maro sumbru
eu încerc să le exclud,
dar mă cheamă tot mai mult.
Degeaba dacă nu ești tu,
acel portocaliu precum de mult,
dulce și isteț mereu,
acum ești doar un clișeu.
Oda iubirii eterne
Înfășoară-mi buzele în veșmântul aromelor tale divine,
Ca o flacără de vară în abisul meu,
Tu, lumină ce aduci căldură în întunericul meu,
Hrănești inima mea cu extazul veșniciei.
Ești floare ce îmbată inima cu atingerea ei delicată,
Ca o simfonie sublimă ce îmbrățișează urechea cu măiestrie,
Îmbrățișare ce învelește trupul în voalul nopții
Tu ești ploaia mea, căci când lacrimile mele cad,
Picuri ca rouă pe solul rece al dorinței mele,
În furtuna sufletului, ești calmul meu,
În brațele tale, lacrimile devin perle de rugăciune
Pe pieptul tău, suferința se transformă în alinare divină,
Lacrimile nu mai secătuiesc izvorul iubirii noastre,
Căci tu m-ai umplut cu nectarul nemuritor al pasiunii
După epoci întregi, când umbra trecutului mă îngropase în adâncul gândurilor mele,
Astăzi, în aura mea, vibrează o inimă renascută, pulsând în armonie cu universul
În strălucirea unei eternități, viața se desfășoară ca un banchet al esenței tale divine, care răzbate prin veșnicie cu o suavă forță. Și sublimate de lumina iubirii noastre, amarele regrete se estompează într-o neantizare glorificatoare, subtilă și solemnă, sub egida uitării
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
Другие стихотворения автора
Ultimul mai
Te-aș suna în ultima zi de Mai,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești.
Măcar o clipă să mai stai,
Și-o altă clipă să-mi zâmbești!
Să te întreb cu nerăbdare...
Ai reușit să ai ce ți-ai propus?
Ai renăscut frumos în soare
Cum eu făceam cu vinul tău la apus?
De Mai-ul nostru îmbrățișat,
De ți-l amintești ca și mine.
... poate încă nu l-ai uitat...,
Si încă dăinuiește-n tine..
Te-aș întreba dacă mai simţi,
Așa cum eu încă-mi doresc
Sau dacă te mai scot din minți...
Că-i Mai și încă te gândesc!
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.
Ultimul mai
Te-aș suna în ultima zi de Mai,
Să-ți spun cât de mult îmi lipsești.
Măcar o clipă să mai stai,
Și-o altă clipă să-mi zâmbești!
Să te întreb cu nerăbdare...
Ai reușit să ai ce ți-ai propus?
Ai renăscut frumos în soare
Cum eu făceam cu vinul tău la apus?
De Mai-ul nostru îmbrățișat,
De ți-l amintești ca și mine.
... poate încă nu l-ai uitat...,
Si încă dăinuiește-n tine..
Te-aș întreba dacă mai simţi,
Așa cum eu încă-mi doresc
Sau dacă te mai scot din minți...
Că-i Mai și încă te gândesc!
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Alt final
Îmbrățișează-mă, te rog, profund
În brațele tale sa ma afund
Între pernele tale sa ma scufund
Sa nu mai simt atâta dor acut..
Îmbrățișează-mă și nu-mi da drumul
Sa-mi înnoiesc pe piele parfumul
Lasa-mă să-ți servesc vinul
Sub paturică sa ridicăm volumul.
Privește la mine mai apoi
În ochi cum se citește un război
Cum ne visează pe ambii goi
Sub perne și pături moi...
Mi-a fost dor... sa rostim la unison
Să-nceapă războiul în semiton
Sa te cuprind...sa scriu cu un creion
Finalul nou... fără vreun abandon.