Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Дата публикации: 4 января
Просмотры: 198
Стихи из этой категории
Și-atunci nu pot
Se-aprinde soare năucind rutina ștearsă
Privind lumina m-am strivit de ochii tăi
Stau încercând să mă dezleg fără de șansă
Pictat e zâmbetul arzând în ochii mei
Nu pot vorbi și-atunci mă tac pe-o foaie mută
Aștern prefață într-o umbră de roman
Nu pot să merg și-atunci mă umblu fără urmă
Se-ndoaie pașii rătăcind drumul spre mal
Nu pot fugi și-atunci îngheț unde m-aruncă
Tălpile caută pământ fundamental
Nu pot să curg și-atunci mă torn lipit de stâncă
Să-mi caut rece drumul veșted rațional
Nu pot privi și-atunci mi-e orb dorul ce-asmută
Închis în ochi sub pleoape-i roșu ireal
Nu pot să zbor înțepenit lipsindu-mi cârmă
Absurdul caută prezentul ideal
Și-atunci nu pot fără de ieri să-mi caut mâine
Nu pot să azi când nu e zâmbet pe fundal
Nu pot să fiu dacă îmi ești doar o secundă
Și-atunci nu pot nici să trăiesc nici să dispar
Vis
Adu-mi cafeaua draga mea,
Și-apoi lipește-te de mine,
Avui un vis c-o stinsă stea,
Un vis anume despre tine.
Apucă-mă de mână, hai te rog,
Căci toaca-mi bate-n tâmple,
Iar visuˈacesta-i ca un drog,
Și simt c-așa o să se-ntâmple.
Visam dulăii la fereștri lătrând,
Iar spaima bântuind prin casă,
Ferestrele prin draperii plângând
Al tău sicriu aflat pe masă.
În pragul ușii se afla o sfântă,
Ce mă ruga să vin la-nmormântare,
Avea în mână o lumânare frântă,
Din care lumina un pui de soare.
Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,
Tavanul devenea treptat pământ,
Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,
Săpam plângând al tău mormânt.
O stea zării căzând lângă fereastră,
Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,
Și toată casa se făcu pe loc albastră,
Tu, din scriu, încet începi să te ridici,
Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,
Și lumânarea frântă treptat se încera,
Iar eu topit, curgeam murind prin tine,
Spre palma sfintei în foc a mă năștea.
Hai să rămânem treji în noaptea asta,
Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,
Să nu mai plângă iar fereastra,
Să ne iubim pe întuneric și lumină.
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Tu, îngere căzut din rai
Oh, dulce amor,îmi aparții?
N-ai putut pleca până acum
Însemnând că nu mai pleci.
Tot la mine vii?
Glasu’-ți vorbește
Brațele mi te așteaptă
Urechile mi te ascultă
Buzele mi te sărut.
Căci ai un farmec
Greu de venerat
Suflet greu de înghițit
Trup greu de explorat.
Nu mă satur să-l ating,
Să-ți ating mâinile
Până-ți încleștezi picioarele,
Să te scap de farmece.
Te slăvesc,iubirea mea
Ține bine ascunsă cheia
De la inima noastră,
Să nu ți-o fure Libidinosul.
Mulțumește-i Domnului,
El ne-a unit într-un singur trup,
Nimeni nu ne-a oprit căsnicia
Mulțumește-i Fiului Lui.
Am fost binecuvântat
Să te găsesc în viața aceasta.
Până să te iau pe calea dreaptă,
Am fost îndatorat.
Munca mea s-a sfârșit
Iubirea mea pentru tine e eternă.
Cu promisiunea mea solemnă
Atenția mea a sporit.
Înger tu fiind
Căzut-ai din Rai
Pe un mare covor de pai’
Lăsându-mă fără grai.
Venit-ai cu daruri la mine,
Le-am respins pe loc
Ți-am dat darurile mele,
Căci sunt băiat de împărat.
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Și-atunci nu pot
Se-aprinde soare năucind rutina ștearsă
Privind lumina m-am strivit de ochii tăi
Stau încercând să mă dezleg fără de șansă
Pictat e zâmbetul arzând în ochii mei
Nu pot vorbi și-atunci mă tac pe-o foaie mută
Aștern prefață într-o umbră de roman
Nu pot să merg și-atunci mă umblu fără urmă
Se-ndoaie pașii rătăcind drumul spre mal
Nu pot fugi și-atunci îngheț unde m-aruncă
Tălpile caută pământ fundamental
Nu pot să curg și-atunci mă torn lipit de stâncă
Să-mi caut rece drumul veșted rațional
Nu pot privi și-atunci mi-e orb dorul ce-asmută
Închis în ochi sub pleoape-i roșu ireal
Nu pot să zbor înțepenit lipsindu-mi cârmă
Absurdul caută prezentul ideal
Și-atunci nu pot fără de ieri să-mi caut mâine
Nu pot să azi când nu e zâmbet pe fundal
Nu pot să fiu dacă îmi ești doar o secundă
Și-atunci nu pot nici să trăiesc nici să dispar
Vis
Adu-mi cafeaua draga mea,
Și-apoi lipește-te de mine,
Avui un vis c-o stinsă stea,
Un vis anume despre tine.
Apucă-mă de mână, hai te rog,
Căci toaca-mi bate-n tâmple,
Iar visuˈacesta-i ca un drog,
Și simt c-așa o să se-ntâmple.
Visam dulăii la fereștri lătrând,
Iar spaima bântuind prin casă,
Ferestrele prin draperii plângând
Al tău sicriu aflat pe masă.
În pragul ușii se afla o sfântă,
Ce mă ruga să vin la-nmormântare,
Avea în mână o lumânare frântă,
Din care lumina un pui de soare.
Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,
Tavanul devenea treptat pământ,
Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,
Săpam plângând al tău mormânt.
O stea zării căzând lângă fereastră,
Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,
Și toată casa se făcu pe loc albastră,
Tu, din scriu, încet începi să te ridici,
Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,
Și lumânarea frântă treptat se încera,
Iar eu topit, curgeam murind prin tine,
Spre palma sfintei în foc a mă năștea.
Hai să rămânem treji în noaptea asta,
Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,
Să nu mai plângă iar fereastra,
Să ne iubim pe întuneric și lumină.
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Tu, îngere căzut din rai
Oh, dulce amor,îmi aparții?
N-ai putut pleca până acum
Însemnând că nu mai pleci.
Tot la mine vii?
Glasu’-ți vorbește
Brațele mi te așteaptă
Urechile mi te ascultă
Buzele mi te sărut.
Căci ai un farmec
Greu de venerat
Suflet greu de înghițit
Trup greu de explorat.
Nu mă satur să-l ating,
Să-ți ating mâinile
Până-ți încleștezi picioarele,
Să te scap de farmece.
Te slăvesc,iubirea mea
Ține bine ascunsă cheia
De la inima noastră,
Să nu ți-o fure Libidinosul.
Mulțumește-i Domnului,
El ne-a unit într-un singur trup,
Nimeni nu ne-a oprit căsnicia
Mulțumește-i Fiului Lui.
Am fost binecuvântat
Să te găsesc în viața aceasta.
Până să te iau pe calea dreaptă,
Am fost îndatorat.
Munca mea s-a sfârșit
Iubirea mea pentru tine e eternă.
Cu promisiunea mea solemnă
Atenția mea a sporit.
Înger tu fiind
Căzut-ai din Rai
Pe un mare covor de pai’
Lăsându-mă fără grai.
Venit-ai cu daruri la mine,
Le-am respins pe loc
Ți-am dat darurile mele,
Căci sunt băiat de împărat.
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Другие стихотворения автора
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Urme
Cu ce scop mi-ai lăsat așa urme pe suflet?
Pe cât l-ai bucurat, pe-atât a devenit de fragil..
Când firul poveștii l-ai făcut subțire
În loc de zâmbete, au curs lacrimi pe chip!
Azi nici timpul nu mai are timp suficient
Căci intr-un final, totul se termină
Rămân doar amintiri cu iz de morfină
Până când gândul de tine, se va vrea absent.
Dorul de tine, de vin!... nemuritor, lăsat pe foi,
S-a rătăcit pe drumuri la răscruce,
Pavate cu vise de-un rozé demidulce
...mai sparge în bucăți tăcerea abruptă din noi.
Nu mă mai întreb "ce-ar fi fost dacă!?"
Oricum răspunsul nu mai contează
Ești trecut ce uneori te-aprinzi în tăcere
O umbră ce arzi și cu nimic nu te pot stinge.
Mă scufund în liniștea ce-a prins rugină
În singurătatea mea fără de preț
Simt cum totul în jur mi-e o lume străină
Atât de mult zgomot... atât de mult dispreț!
Și nu te gândi că o fac cu capul plecat
Chiar de tăcerea ta mi-a rămas o povară
... sa te întorci?... imi tin sufletul anesteziat!
Ultima dată cu privirea, doar ai pus... sare pe rană...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Speranțe desarte
Ti-am fost atât de zambitoare
Cu sufletul desculț și larg deschis,
Atat de naivă și încrezătoare
Dar sufletul tu pentru mine ti l-ai ținut închis..
Dorul meu am vrut sa il sădesc
În sufletul tau gol și pustiit,
Și n-am știut, că am să-l risipesc
Pentr-un strain careia i-am fost nimic.
Am tot sperat intr-o poveste fericită
Dar brațele nu ți-ai deschis spre mine,
Și am rămas in drum, cu inima mâhnită
Așteptănd o ultimă îmbrățisare de la tine....
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Urme
Cu ce scop mi-ai lăsat așa urme pe suflet?
Pe cât l-ai bucurat, pe-atât a devenit de fragil..
Când firul poveștii l-ai făcut subțire
În loc de zâmbete, au curs lacrimi pe chip!
Azi nici timpul nu mai are timp suficient
Căci intr-un final, totul se termină
Rămân doar amintiri cu iz de morfină
Până când gândul de tine, se va vrea absent.
Dorul de tine, de vin!... nemuritor, lăsat pe foi,
S-a rătăcit pe drumuri la răscruce,
Pavate cu vise de-un rozé demidulce
...mai sparge în bucăți tăcerea abruptă din noi.
Nu mă mai întreb "ce-ar fi fost dacă!?"
Oricum răspunsul nu mai contează
Ești trecut ce uneori te-aprinzi în tăcere
O umbră ce arzi și cu nimic nu te pot stinge.
Mă scufund în liniștea ce-a prins rugină
În singurătatea mea fără de preț
Simt cum totul în jur mi-e o lume străină
Atât de mult zgomot... atât de mult dispreț!
Și nu te gândi că o fac cu capul plecat
Chiar de tăcerea ta mi-a rămas o povară
... sa te întorci?... imi tin sufletul anesteziat!
Ultima dată cu privirea, doar ai pus... sare pe rană...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Speranțe desarte
Ti-am fost atât de zambitoare
Cu sufletul desculț și larg deschis,
Atat de naivă și încrezătoare
Dar sufletul tu pentru mine ti l-ai ținut închis..
Dorul meu am vrut sa il sădesc
În sufletul tau gol și pustiit,
Și n-am știut, că am să-l risipesc
Pentr-un strain careia i-am fost nimic.
Am tot sperat intr-o poveste fericită
Dar brațele nu ți-ai deschis spre mine,
Și am rămas in drum, cu inima mâhnită
Așteptănd o ultimă îmbrățisare de la tine....
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!