Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: RAO
Data postării: 30 decembrie 2024
Vizualizări: 230
Poezii din aceiaşi categorie
Platou cu fructe de mare
Din minunatele experiențe avute la două restaurante cu specific pescăresc,
Unul prepară mâncăruri, iar celălalt deserturi cu specific marinăresc,
Am mers să degustăm câteva din preparatele locale,
Făcute după rețete tradiționale,
Sosește și comanda noastră, suntem curioși ce gust vor avea
Crustaceele, stridiile, midiile, creveții, păstrăvul căruia din piept osul îi ieșea,
Nici nu apucăm să luăm o îmbucătură,
Că mirosul ne împiedică să-l ducem la gură,
Pff...o putoare de nedescris,
Ne întrebăm oare ce ingredient a fost omis,
Ne mulțumim doar cu pește marinat,
Ignorând astfel restul platoului cu pește în prea mult sos îmbibat,
Plecăm de la acel restaurant,
Mergem și la cel alăturat,
Acesta, însă, servește fructe de mare de ciocolată,
Iar inima ne saltă toată,
Primim scoici, căluți de mare, caracatițe, corali, pești dungați când cu ciocolată clasică, când cu ciocolată albă.
Au nuanțe de toate felurile, când mai închisă, când mai pală,
Pentru mese festive au fructe de mare din ciocolată cu foiță de aur,
Chiar e un tezaur,
A meritat să ieșim din casă,
Într-o zi ploioasă,
Recomand cu căldură,
Toată acea adunătură,
De pești exotici, imitații de antropode marine,
Delicioase și asemănătoare celor vii ca mărime.
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...
Veioză
Făcând curățenie, descoperi o cutie la mansardă,
Comoară a trecutului, ce ai crezut chiar că o să se piardă,
În ea se află piese vintage de colecție,
Ce stârnesc în suflet teme de reflecție:
Un ceas cu pendul în miniatură,
O clapă defectă, ce a făcut parte dintr-o claviatură,
Un ceainic,
De care s-a prins praful într-un mod tainic,
Linguri din argint placat cu aur, luate de la târgurile de vechituri
Și mai multe partituri,
De timp îngălbenite,
De privit oricând binevenite,
Suport de pixuri ce nu mai scriu,
Dar încă păstrabile, după cum descriu,
Printre altele, mai este și o veioză, mai mult un fel de lampă
Din aceea de veghe, din copilărie uitată, dar care acum are o lumină mai amplă.
Este destul de ieșită din tipare,
Nu o spun cu supărare,
Este, de fapt, o lună,
Bineînțeles, mai mare decât o alună,
În mod firesc, ar fi albă,
Dar când pun becuri de diferite nuanțe și intensități, în culoare ea se scaldă,
E uimitor cum aceeași veioză poate fi, când verde, când albastră, când galbenă, când roz, când turcoaz,
În funcție de becul introdus în fiecare caz,
Încăperea are din nou o pată de culoare,
Când o pun să lumineze aproape de pervaz, ne încântă pe toți ca o floare.
DARURI
Fâșie albă de mătase
Aruncă azi pe cer ?
Prinde seninul ,
Închidel în carte ,
Din curcubeu fă-mi cupolă
Și fulgerul să-mi deschidă ferestra .
Pământul se leagănă în lanțuri cu cerul ,
Un felinar î-mi arată Calea Lactee ,
Pe un felinar de argint î-ți trimit o floare ...
Și un cântec de privighetoare
Se zbate pe iarba cosită de valuri -
Mă scol cu brațele pline de daruri
Viața!
Viața întreagă e o poveste
Pe care unii vor s-o spună,
Iar alții vor s-o țină ascunsă
De oameni și a lor minciună
Viața e un izvor de apă
Ce curge lin fără-ncetare,
La fel se scurg și anii noștri
Ușor, ușor pân'la plecare
Viața e lupta permanentă
Cu cei din jur și tine însuți,
Iar răul lumii îl poți răpune
Când niciodată nu renunți
Viața e-n trupul tău de lut
Ce nu o cumperi de la piață,
E sufletul ce ți-l dă Domnul
Curat să-l ții, lumină-n ceață
Viața ți-o dăruiește mama
Încă de când în pântec ești,
Apoi ea pasul ți-l veghează
Pe unde calci să nu greșești
Viața e firul încurcat de ață
Ce mult nu ține și se duce,
Așa că zboară Sus cu fapte
C-aici rămâne..un nume pe o cruce!
Lecția de pian
Ne bucurăm extrem de tare,
Că se întoarce mătușa din Spania, de la mare,
Mătușa spune multe, de felul ei, este vorbăreață, glumeață,
Dar asta nu înseamnă că minte de îngheață
Apele, atunci când îți spune că vei avea propriul tău pian la care să te învețe
Să cânți opere ascultate la concerte și recitaluri mărețe,
Te sună, cobori să o ajuți să îți aducă acel pian, de răsună hardughia,
Se zgâlțâie și temelia,
Ea te va învăța să cânți la pian, că ea știe, a avut tutorii ei,
Atât bărbați, cât și femei,
Începem cu lucruri simple, tonalități de octave, gama Re minor,
Deci teoretic, ar trebui să fie ceva ușor,
Cânți tu ce cânți, încerci tu ce încerci,
Mai are puțin și te face terci.
,, Fată, tu n-ai ureche muzicală,
Asta nu-i o navetă spațială,
Să apeși pe ce vrei,
Când vrei,
Mai încercăm și de această dată,
Vreau că urechea mea să poată,
Percepe armonia sunetelor pe care le cânți,
Deocamdată nu mă încântă ceea ce cânți"
Mai exersează,
Ia și te stresează,
Că de ce oare nu e bine? Ai făcut totul ca la carte,
Dai totul la o parte,
Să observi că o clapă este defectă,
Iar asta se reflectă,
În cum poți folosi pianul, scandalos lucru,
Că un asemenea maestru,
Nu și-a dat seama de ce treburile nu merg,
Spre vreun centru de instrumente muzicale alerg,
Să îmi repere frumusețea,
Ce m-a ajutat să le văd sunetelor naturalețea.
Platou cu fructe de mare
Din minunatele experiențe avute la două restaurante cu specific pescăresc,
Unul prepară mâncăruri, iar celălalt deserturi cu specific marinăresc,
Am mers să degustăm câteva din preparatele locale,
Făcute după rețete tradiționale,
Sosește și comanda noastră, suntem curioși ce gust vor avea
Crustaceele, stridiile, midiile, creveții, păstrăvul căruia din piept osul îi ieșea,
Nici nu apucăm să luăm o îmbucătură,
Că mirosul ne împiedică să-l ducem la gură,
Pff...o putoare de nedescris,
Ne întrebăm oare ce ingredient a fost omis,
Ne mulțumim doar cu pește marinat,
Ignorând astfel restul platoului cu pește în prea mult sos îmbibat,
Plecăm de la acel restaurant,
Mergem și la cel alăturat,
Acesta, însă, servește fructe de mare de ciocolată,
Iar inima ne saltă toată,
Primim scoici, căluți de mare, caracatițe, corali, pești dungați când cu ciocolată clasică, când cu ciocolată albă.
Au nuanțe de toate felurile, când mai închisă, când mai pală,
Pentru mese festive au fructe de mare din ciocolată cu foiță de aur,
Chiar e un tezaur,
A meritat să ieșim din casă,
Într-o zi ploioasă,
Recomand cu căldură,
Toată acea adunătură,
De pești exotici, imitații de antropode marine,
Delicioase și asemănătoare celor vii ca mărime.
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...
Veioză
Făcând curățenie, descoperi o cutie la mansardă,
Comoară a trecutului, ce ai crezut chiar că o să se piardă,
În ea se află piese vintage de colecție,
Ce stârnesc în suflet teme de reflecție:
Un ceas cu pendul în miniatură,
O clapă defectă, ce a făcut parte dintr-o claviatură,
Un ceainic,
De care s-a prins praful într-un mod tainic,
Linguri din argint placat cu aur, luate de la târgurile de vechituri
Și mai multe partituri,
De timp îngălbenite,
De privit oricând binevenite,
Suport de pixuri ce nu mai scriu,
Dar încă păstrabile, după cum descriu,
Printre altele, mai este și o veioză, mai mult un fel de lampă
Din aceea de veghe, din copilărie uitată, dar care acum are o lumină mai amplă.
Este destul de ieșită din tipare,
Nu o spun cu supărare,
Este, de fapt, o lună,
Bineînțeles, mai mare decât o alună,
În mod firesc, ar fi albă,
Dar când pun becuri de diferite nuanțe și intensități, în culoare ea se scaldă,
E uimitor cum aceeași veioză poate fi, când verde, când albastră, când galbenă, când roz, când turcoaz,
În funcție de becul introdus în fiecare caz,
Încăperea are din nou o pată de culoare,
Când o pun să lumineze aproape de pervaz, ne încântă pe toți ca o floare.
DARURI
Fâșie albă de mătase
Aruncă azi pe cer ?
Prinde seninul ,
Închidel în carte ,
Din curcubeu fă-mi cupolă
Și fulgerul să-mi deschidă ferestra .
Pământul se leagănă în lanțuri cu cerul ,
Un felinar î-mi arată Calea Lactee ,
Pe un felinar de argint î-ți trimit o floare ...
Și un cântec de privighetoare
Se zbate pe iarba cosită de valuri -
Mă scol cu brațele pline de daruri
Viața!
Viața întreagă e o poveste
Pe care unii vor s-o spună,
Iar alții vor s-o țină ascunsă
De oameni și a lor minciună
Viața e un izvor de apă
Ce curge lin fără-ncetare,
La fel se scurg și anii noștri
Ușor, ușor pân'la plecare
Viața e lupta permanentă
Cu cei din jur și tine însuți,
Iar răul lumii îl poți răpune
Când niciodată nu renunți
Viața e-n trupul tău de lut
Ce nu o cumperi de la piață,
E sufletul ce ți-l dă Domnul
Curat să-l ții, lumină-n ceață
Viața ți-o dăruiește mama
Încă de când în pântec ești,
Apoi ea pasul ți-l veghează
Pe unde calci să nu greșești
Viața e firul încurcat de ață
Ce mult nu ține și se duce,
Așa că zboară Sus cu fapte
C-aici rămâne..un nume pe o cruce!
Lecția de pian
Ne bucurăm extrem de tare,
Că se întoarce mătușa din Spania, de la mare,
Mătușa spune multe, de felul ei, este vorbăreață, glumeață,
Dar asta nu înseamnă că minte de îngheață
Apele, atunci când îți spune că vei avea propriul tău pian la care să te învețe
Să cânți opere ascultate la concerte și recitaluri mărețe,
Te sună, cobori să o ajuți să îți aducă acel pian, de răsună hardughia,
Se zgâlțâie și temelia,
Ea te va învăța să cânți la pian, că ea știe, a avut tutorii ei,
Atât bărbați, cât și femei,
Începem cu lucruri simple, tonalități de octave, gama Re minor,
Deci teoretic, ar trebui să fie ceva ușor,
Cânți tu ce cânți, încerci tu ce încerci,
Mai are puțin și te face terci.
,, Fată, tu n-ai ureche muzicală,
Asta nu-i o navetă spațială,
Să apeși pe ce vrei,
Când vrei,
Mai încercăm și de această dată,
Vreau că urechea mea să poată,
Percepe armonia sunetelor pe care le cânți,
Deocamdată nu mă încântă ceea ce cânți"
Mai exersează,
Ia și te stresează,
Că de ce oare nu e bine? Ai făcut totul ca la carte,
Dai totul la o parte,
Să observi că o clapă este defectă,
Iar asta se reflectă,
În cum poți folosi pianul, scandalos lucru,
Că un asemenea maestru,
Nu și-a dat seama de ce treburile nu merg,
Spre vreun centru de instrumente muzicale alerg,
Să îmi repere frumusețea,
Ce m-a ajutat să le văd sunetelor naturalețea.
Alte poezii ale autorului
Trecere
O umbră fără glas
mă strânge.
O alung
și mă-nfășoară.
Un drum apare,
dar nimeni nu calcă.
Eram deja
pașii.
Întâmplare
Am deschis o carte,
dar mâna mea s-a născut
din toate cărțile pe care nu le-am citit.
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
În dansul etern
Într-o picătură de timp,
unde cerul atinge pământul,
mă pierd și mă regăsesc.
Nici eu, nici tu, doar suflul.
Un cântec ce nu-și cere glasul.
Deschide ochii
în inima liniștii,
unde valurile uită de țărmuri
și devin ocean.
Trecere
O umbră fără glas
mă strânge.
O alung
și mă-nfășoară.
Un drum apare,
dar nimeni nu calcă.
Eram deja
pașii.
Întâmplare
Am deschis o carte,
dar mâna mea s-a născut
din toate cărțile pe care nu le-am citit.
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
În dansul etern
Într-o picătură de timp,
unde cerul atinge pământul,
mă pierd și mă regăsesc.
Nici eu, nici tu, doar suflul.
Un cântec ce nu-și cere glasul.
Deschide ochii
în inima liniștii,
unde valurile uită de țărmuri
și devin ocean.