Iubiți în trenul vieții!
Mereu cu drag îmi amintesc
De-a noastră primă întâlnire,
Era în toamna lui optzeci plus
Și ne-am plăcut dintr-o privire
Eram atât de tineri și naivi
În lumea asta așa nedreaptă,
Studenți admiși la facultate
Fără a intui... ce ne așteaptă
Dar cui să-i pese ce va urma
Când astăzi ești îndrăgostit,
Crezi că ai totul și n-ai nimic
Și doar speranța de-a fi iubit
Ziua atunci era prea lungă
Și seara greu mai cobora,
Până să-mi văd ființa dragă
Minutul era mai mare decât ora
Ne așezam pe bănci sub tei
Si unde îi furam o sărutare,
Eram noi doi și totuși trei
Că luna ne privea din depărtare
Dar, ce-i frumos știm că nu ține
Și anii studenției rapid s-au dus
Iar noi cu diploma de absolvire
Toți, în càmpul muncii am ajuns
.......................................
Acum ne continuăm povestea
Făr' a uita că suntem muritori,
Și care au urcat în trenul vieții
Ca doi iubiți, dar totuși...călători!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 21 mai 2024
Vizualizări: 501
Poezii din aceiaşi categorie
Pe-un singur sens
Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate
A obosit, de-atâta liniște se zbate
Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate
Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde
Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate
Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape
Acoperişul a zburat, ploaie se-abate
Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe
Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre
Pământul florilor din geam udând de sete
Când tu răsari în dimineţi privind prin gene
Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne
Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare
Chiar de e-nchisă către tine orice cale
Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare
Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?
Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine
Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine
Tu mă săruţi până topit dispar în tine
Cu două inimi vei trăi şi pentru mine
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
MAI
Mai... și mi-e dor mai mult și mai tare,
De tine, de vin, de-o ultimă îmbrățișare...
Și Mai pare că te vrea tot mai mult
Și chiar acum aș vrea să-ți trimit un sărut.
Mai vreau să petrec cu tine o clipă
Să privim luna ce ne zâmbește în noapte
Să ne avem cu drag, ca la-nceput,
Ca și cum timpul nicicând n-ar fi trecut.
Mai stai lânga mine încă un minut
Vreau să-mi aduc aminte cu drag de
trecut.
Să mă privești din nou cu gândul senin,
Să-mi îneci dorul de tine cu-al tău dulce vin.
Să-mi faci viața să prindă culoare
Să mă cuprinzi cu drag într-o-mbrățisare
Mai să fie luna ce-ar putea să reînvie
Visul adormit ce zace în sufletul din mine
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Visul vieții mele
Și din nou trec prin visurile senine
Eu traiesc întreagă viață doar pentru tine
Și vreau să simt din nou în piept caldură
Sentimentele tale mă fac să respir într-o oră a soartei dură
Din păcate, încă nu ne este dat să ne întâlnim
Deși visul meu nu este atât de departe și împrună o să hotărim
Dar totuși se întâmpla așa frumusețea mea vieții mele
Că nu ți-am văzut fața pe paginile cărții în versurile mele
Nu aud ecoul vocei tale blânde
Și nu văd ochii tăi în zilele flămânde
Dar să știi că pot aștepta multe zile la rând
La urma urmei, tu ești cea pentru care aș fi pierdut și de un suflet și de un gând
Sunt gata să îndur și să aștept
Tu mă ajuți să uit de tristețe și să fac alegerea drept
Îmi faci inima să bată din noile puteri
La urma urmei, nu ești doar o fată ci bunătate între îngeri.
Pe-un singur sens
Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate
A obosit, de-atâta liniște se zbate
Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate
Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde
Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate
Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape
Acoperişul a zburat, ploaie se-abate
Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe
Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre
Pământul florilor din geam udând de sete
Când tu răsari în dimineţi privind prin gene
Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne
Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare
Chiar de e-nchisă către tine orice cale
Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare
Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?
Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine
Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine
Tu mă săruţi până topit dispar în tine
Cu două inimi vei trăi şi pentru mine
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
MAI
Mai... și mi-e dor mai mult și mai tare,
De tine, de vin, de-o ultimă îmbrățișare...
Și Mai pare că te vrea tot mai mult
Și chiar acum aș vrea să-ți trimit un sărut.
Mai vreau să petrec cu tine o clipă
Să privim luna ce ne zâmbește în noapte
Să ne avem cu drag, ca la-nceput,
Ca și cum timpul nicicând n-ar fi trecut.
Mai stai lânga mine încă un minut
Vreau să-mi aduc aminte cu drag de
trecut.
Să mă privești din nou cu gândul senin,
Să-mi îneci dorul de tine cu-al tău dulce vin.
Să-mi faci viața să prindă culoare
Să mă cuprinzi cu drag într-o-mbrățisare
Mai să fie luna ce-ar putea să reînvie
Visul adormit ce zace în sufletul din mine
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Visul vieții mele
Și din nou trec prin visurile senine
Eu traiesc întreagă viață doar pentru tine
Și vreau să simt din nou în piept caldură
Sentimentele tale mă fac să respir într-o oră a soartei dură
Din păcate, încă nu ne este dat să ne întâlnim
Deși visul meu nu este atât de departe și împrună o să hotărim
Dar totuși se întâmpla așa frumusețea mea vieții mele
Că nu ți-am văzut fața pe paginile cărții în versurile mele
Nu aud ecoul vocei tale blânde
Și nu văd ochii tăi în zilele flămânde
Dar să știi că pot aștepta multe zile la rând
La urma urmei, tu ești cea pentru care aș fi pierdut și de un suflet și de un gând
Sunt gata să îndur și să aștept
Tu mă ajuți să uit de tristețe și să fac alegerea drept
Îmi faci inima să bată din noile puteri
La urma urmei, nu ești doar o fată ci bunătate între îngeri.
Alte poezii ale autorului
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La cafenea!
E seară și abia aștept să vii
Să te așezi aici la masa mea,
Iar eu îndrăgostit să-ți spun
Că lângă mine a căzut o stea
De când ai acceptat dorința mea
De-a ne-ntâlni pe seară la cafea,
Orașul l-am călcat în lung și-n lat
Să caut cea mai frumoasă cafenea
Localul l-am ales cu mare grijă
Să pot să stau afară pe-o terasă,
Sub cerul înstelat, lâng-o vioară
Ș-un menestrel ce cânt revarsă
Ce flori să iau mi-a spus colega
Și care este culoarea preferată,
La cer am apelat să țină ploaia
Ca noi s-avem o seară minunată
La ora stabilită, am fost la ea
Și tare mândru flori i-am oferit,
La schimb mi-a dat un mic sărut
Pe care niciodată n-am să-l uit
Cuvinte, nu am avut prea multe
Și doar am îngânat să mergem,
Privirea mi s-a dus spre ochii ei
Și am simțit cum ne-nțelegem
Ne-am așezat la masa rezervată
Și eu doua cafele-am comandat,
Și-n timp ce savuram aroma lor
Arcușul pe vioară ne-a încântat
De sus ne lumina steaua polară
Și de pe carul mic ne îndemna,
Să punem ani iubirii noastre
Și să urmăm ce spune inima
Îndemnu-acum, e visul împlinit
Și noi am devenit prieteni buni,
Iar mai apoi uniți prin jurământ
Si azi inel de-argint avem la mâini
La masa cu noroc am revenit
Mereu să ne trezim la o cafea,
Până ce cineva ne-a anunțat
Patroana a plecat la cer..și-i stea!
Timpule, mai lasă-mi timp!
Mă cert cu tine mai mereu
Că nu te-oprești de a fura,
Din anii mei tot mai puțini
Timpule, cât pot eu îndura?
Când m-am născut a fost ursita
Care mi-a zis că voi atinge suta,
Și mi-a urat să am noroc în viață
Și-atent la cum se-nvârte roata.
În timp, ai apărut tu, măi timpule
Și-ai început să iei puțin câte puțin,
Până m-ai dus la vârsta bătrâneții
Fără puteri și doar cu rugă la divin.
Mi-ai luat fără să știu copilăria
Și a urmat la rând și anii tinereții,
La schimb mi-ai dat ceva din boli
Pe care le tratez în zorii dimineții.
Cu toate astea simt să-ți mulțumesc
Că anii vieții mi-au fost prelungiți,
Dar îndrăznesc la tine cu o rugăminte
Timpule, mai lasă-mi timp și ani linistiți!
E minunat!
E minunat să fii îndrăgostit,
Și darul fericirii să îl primești,
De la ființa pentru care-ai suferit,
Și ai sperat că într-o zi o întâlnești
În ochii tăi, ea n-are asemănare,
Și nici vreun grad de comparare,
E ca un astru ce pe cer răsare,
Și îți trimite lumină de la soare
Să lupți pentru iubirea ce-ai visat,
E mersul vieții și chiar un sacrificiu,
Iar in final de poti să spui.. a meritat,
Înseamnă ca-i trecut orice supliciu
Cât de frumoasă e dragostea adevărată,
Când întâlnești în viață ființa potrivită,
Cu care să pășești alături pe calea dreaptă,
Și să trăiești iubirea..ce poate fi povestită!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Luptă am dus..!
Mereu ți-am zis că te iubesc
Iar tu m-ai părăsit pe mine,
Nu știu dacă pe altul ai ales
Mie lăsându-mi poza cu tine
De multe ori am vrut s-o rup
Și bucățele să arunc în vânt,
Iar pala să le ducă și ascundă
Să nu se-ntoarcă pe pământ
Desigur, așa era în mintea mea
Dar nu la fel a hotărât și inima,
Care bătând încă destul de tare
A zis că dragostea n-o poți mima
Acum nu știu de cine să ascult
Să lupt să-mi recâștig iubirea,
Sau să renunț, să-mi refac viața
Cu cineva care-mi aduce fericirea
......................
E greu să te bazezi pe minte
Când inima îți spune altceva,
Și doar soarta poate decide
Cu cine-n viață..poți pleca
.................
La inimă mâna ușor mi-am dus
Și am simțit că bate pentru ea,
Acum nici mintea nu s-a mai opus
Și lupta-m dus...pentru soția mea!
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La cafenea!
E seară și abia aștept să vii
Să te așezi aici la masa mea,
Iar eu îndrăgostit să-ți spun
Că lângă mine a căzut o stea
De când ai acceptat dorința mea
De-a ne-ntâlni pe seară la cafea,
Orașul l-am călcat în lung și-n lat
Să caut cea mai frumoasă cafenea
Localul l-am ales cu mare grijă
Să pot să stau afară pe-o terasă,
Sub cerul înstelat, lâng-o vioară
Ș-un menestrel ce cânt revarsă
Ce flori să iau mi-a spus colega
Și care este culoarea preferată,
La cer am apelat să țină ploaia
Ca noi s-avem o seară minunată
La ora stabilită, am fost la ea
Și tare mândru flori i-am oferit,
La schimb mi-a dat un mic sărut
Pe care niciodată n-am să-l uit
Cuvinte, nu am avut prea multe
Și doar am îngânat să mergem,
Privirea mi s-a dus spre ochii ei
Și am simțit cum ne-nțelegem
Ne-am așezat la masa rezervată
Și eu doua cafele-am comandat,
Și-n timp ce savuram aroma lor
Arcușul pe vioară ne-a încântat
De sus ne lumina steaua polară
Și de pe carul mic ne îndemna,
Să punem ani iubirii noastre
Și să urmăm ce spune inima
Îndemnu-acum, e visul împlinit
Și noi am devenit prieteni buni,
Iar mai apoi uniți prin jurământ
Si azi inel de-argint avem la mâini
La masa cu noroc am revenit
Mereu să ne trezim la o cafea,
Până ce cineva ne-a anunțat
Patroana a plecat la cer..și-i stea!
Timpule, mai lasă-mi timp!
Mă cert cu tine mai mereu
Că nu te-oprești de a fura,
Din anii mei tot mai puțini
Timpule, cât pot eu îndura?
Când m-am născut a fost ursita
Care mi-a zis că voi atinge suta,
Și mi-a urat să am noroc în viață
Și-atent la cum se-nvârte roata.
În timp, ai apărut tu, măi timpule
Și-ai început să iei puțin câte puțin,
Până m-ai dus la vârsta bătrâneții
Fără puteri și doar cu rugă la divin.
Mi-ai luat fără să știu copilăria
Și a urmat la rând și anii tinereții,
La schimb mi-ai dat ceva din boli
Pe care le tratez în zorii dimineții.
Cu toate astea simt să-ți mulțumesc
Că anii vieții mi-au fost prelungiți,
Dar îndrăznesc la tine cu o rugăminte
Timpule, mai lasă-mi timp și ani linistiți!
E minunat!
E minunat să fii îndrăgostit,
Și darul fericirii să îl primești,
De la ființa pentru care-ai suferit,
Și ai sperat că într-o zi o întâlnești
În ochii tăi, ea n-are asemănare,
Și nici vreun grad de comparare,
E ca un astru ce pe cer răsare,
Și îți trimite lumină de la soare
Să lupți pentru iubirea ce-ai visat,
E mersul vieții și chiar un sacrificiu,
Iar in final de poti să spui.. a meritat,
Înseamnă ca-i trecut orice supliciu
Cât de frumoasă e dragostea adevărată,
Când întâlnești în viață ființa potrivită,
Cu care să pășești alături pe calea dreaptă,
Și să trăiești iubirea..ce poate fi povestită!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!