Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 13 aprilie
Vizualizări: 214
Poezii din aceiaşi categorie
🎤 "I love Paris" în franceză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
J'aime Paris
Chaque fois que je regarde d'en haut
Cette ville éternelle,
Que son ciel soit bleu ou gris,
Que ses acclamations soient fortes,
Ou que ses larmes soient légères,
De plus en plus, je réalise que:
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amour est tout près de là.
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amoureux est tout près de là.
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Amorul de vară
În nopțile senine înveșmântate cu a verii sfântă visare,
Freamătul inimii nu își găsește astâmpăr sub pleoapele lunii,
Murmurul suav al unor gene poate trezi multă frământare,
Iar în ținuturile conștiinței înmuguresc florile pasiunii.
Timpul se dilată și parcă se spulberă în umbra unei clipe,
Când ochii încremenesc în fața buzelor roșii ce le săruți duios,
Atunci te poți jura că dragostea te-a luat pe ale ei sublime aripe,
Și că nu vei putea uita vreodată chipul acela de înger păcătos.
Printre degete ți se joacă însuși absolutul și nemurirea,
În acea clipă ești stăpânul a tot ce-i dumnezeiesc sub soare,
Dar tremuri înspăimântat și apoi îți îngheață privirea,
Când realizezi că totul a fost doar a verii diavolească visare.
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
"Opriți Pământul, vreau să cobor" în franceză
Nu știu de ce am venit,
si nu stiu cum voi pleca.
Nu stiu cum sa multumesc,
și nu spun întotdeauna adevărul.
Nu înțeleg Pământul,
și încă nu știu ce vrea inima mea să facă.
Nu sunt pentru război,
și urăsc când mi-e frică.
Nu mi-am făcut niciodată publice rănile,
și nu am plâns când m-au rănit.
Nu mi-am arătat niciodată panica interioară,
dar nu mi-am părăsit credința, când sufletul meu era slăbit.
Nu sunt perfect, nu sunt un erou,
Nu am puteri ascunse,
Încerc să trăiesc cât pot de bine.
Sunt doar un om cu zile numărate.
Dar, aceste zile,
atât de scurte, așa cum ne sunt scrise...
De ce sunt ofilite de durere?
De ce sunt influențațe de furie și nefericire?
Opriți Pământul; vreau să cobor.
Vreau să plutesc în gol pentru eternitate,
să mă scufund în tăcerea Universului,
Vreau să trăiesc mereu în propria-mi trufie,
Vreau să uit tot ce îmi rupe aripile,
tot ce mă sperie,
tot ce mă omoară,
. . .As vrea sa uit.
Arrête la Terre, je veux descendre
Je ne sais pas pourquoi je suis venu,
et je ne sais pas comment je vais.
Je ne sais pas comment remercier,
et je ne dis pas toujours la vérité.
Je ne comprend pas la Terre,
et je ne sais pas encore ce que veut faire mon cœur.
Je ne suis pas pour la guerre,
et je déteste quand j'ai peur.
Je n'ai jamais rendu mes plaies publiques,
et je n'ai pas pleuré quand elles m'ont blessé.
Je n'ai jamais montré ma panique intérieur,
mais je n'ai pas quitté ma foi,
quand mon âme s'est affaissé.
Je ne suis pas parfait,
je ne suis pas un héros,
Je n'ai pas de pouvoirs cachés,
J'essais de vivre comme je peux.
Je suis juste un homme, avec des jours comptés.
Mais, ces jours.ci,
si court, comme eux nous sont écrits...
Pourquoi sont-ils flétries par la douleur?
Pourquoi sont-ils influencés par la colère et le malheur?
Arrête la Terre; je veux descendre.
Je veux flotter dans le vide pour l'éternité,
me plonger dans le silence de l'Univers,
Je veux vivre toujours dans ma fatuité,
Je veux oublier tout ce qui brise mes ailes,
tout ce qui me fait peur,
tout ce qui me tue,
. . .je voudrais oublier.
🎤 "I love Paris" în franceză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
J'aime Paris
Chaque fois que je regarde d'en haut
Cette ville éternelle,
Que son ciel soit bleu ou gris,
Que ses acclamations soient fortes,
Ou que ses larmes soient légères,
De plus en plus, je réalise que:
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amour est tout près de là.
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amoureux est tout près de là.
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Amorul de vară
În nopțile senine înveșmântate cu a verii sfântă visare,
Freamătul inimii nu își găsește astâmpăr sub pleoapele lunii,
Murmurul suav al unor gene poate trezi multă frământare,
Iar în ținuturile conștiinței înmuguresc florile pasiunii.
Timpul se dilată și parcă se spulberă în umbra unei clipe,
Când ochii încremenesc în fața buzelor roșii ce le săruți duios,
Atunci te poți jura că dragostea te-a luat pe ale ei sublime aripe,
Și că nu vei putea uita vreodată chipul acela de înger păcătos.
Printre degete ți se joacă însuși absolutul și nemurirea,
În acea clipă ești stăpânul a tot ce-i dumnezeiesc sub soare,
Dar tremuri înspăimântat și apoi îți îngheață privirea,
Când realizezi că totul a fost doar a verii diavolească visare.
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
"Opriți Pământul, vreau să cobor" în franceză
Nu știu de ce am venit,
si nu stiu cum voi pleca.
Nu stiu cum sa multumesc,
și nu spun întotdeauna adevărul.
Nu înțeleg Pământul,
și încă nu știu ce vrea inima mea să facă.
Nu sunt pentru război,
și urăsc când mi-e frică.
Nu mi-am făcut niciodată publice rănile,
și nu am plâns când m-au rănit.
Nu mi-am arătat niciodată panica interioară,
dar nu mi-am părăsit credința, când sufletul meu era slăbit.
Nu sunt perfect, nu sunt un erou,
Nu am puteri ascunse,
Încerc să trăiesc cât pot de bine.
Sunt doar un om cu zile numărate.
Dar, aceste zile,
atât de scurte, așa cum ne sunt scrise...
De ce sunt ofilite de durere?
De ce sunt influențațe de furie și nefericire?
Opriți Pământul; vreau să cobor.
Vreau să plutesc în gol pentru eternitate,
să mă scufund în tăcerea Universului,
Vreau să trăiesc mereu în propria-mi trufie,
Vreau să uit tot ce îmi rupe aripile,
tot ce mă sperie,
tot ce mă omoară,
. . .As vrea sa uit.
Arrête la Terre, je veux descendre
Je ne sais pas pourquoi je suis venu,
et je ne sais pas comment je vais.
Je ne sais pas comment remercier,
et je ne dis pas toujours la vérité.
Je ne comprend pas la Terre,
et je ne sais pas encore ce que veut faire mon cœur.
Je ne suis pas pour la guerre,
et je déteste quand j'ai peur.
Je n'ai jamais rendu mes plaies publiques,
et je n'ai pas pleuré quand elles m'ont blessé.
Je n'ai jamais montré ma panique intérieur,
mais je n'ai pas quitté ma foi,
quand mon âme s'est affaissé.
Je ne suis pas parfait,
je ne suis pas un héros,
Je n'ai pas de pouvoirs cachés,
J'essais de vivre comme je peux.
Je suis juste un homme, avec des jours comptés.
Mais, ces jours.ci,
si court, comme eux nous sont écrits...
Pourquoi sont-ils flétries par la douleur?
Pourquoi sont-ils influencés par la colère et le malheur?
Arrête la Terre; je veux descendre.
Je veux flotter dans le vide pour l'éternité,
me plonger dans le silence de l'Univers,
Je veux vivre toujours dans ma fatuité,
Je veux oublier tout ce qui brise mes ailes,
tout ce qui me fait peur,
tout ce qui me tue,
. . .je voudrais oublier.
Alte poezii ale autorului
Ce-as mai putea să scriu?...
Chiar dacă timpul nemilos a trecut
Rămâi în gândul meu om drag
Am amintiri ce nu vor să te uit
Și le păstrez in suflet... undeva....
Prezentul nu mi te-aduce înapoi
Mi te mai poarta-n vise câteva momente
Suficient să reînvie dorul meu de noi
Să te mai scriu cu drag pe pergamente
Dar ce-as putea sa scriu din ce nu stii?...
Sunt împlinită... frumos te-am cunoscut!
Aș vrea de-o-mbrățisare să-mi mai fii
Sfârșitul să ne fie ca la început...
Mozaic de gânduri
Stau pe gânduri şi privesc picăturile cum se lipesc de geam.
Aș ieși un pic în ploaie, poate mă spăl de gânduri și tristețe...
Natura plânge și parcã mă-ncearcă și sufletul meu
Dar e doar o stare.....Şi-aşa, ca și ploaia, va trecel!!!
Mă întreb cum oare-ar fi!?... pentru o clipă de-ai reveni?...
Probabil ochii obosiți, nici n-ar clipi....
Dar sufletul cum oare totul ar gestiona
Cu-atâta dor ce-a strâns în urma ta?...
Tăcerea m-a făcut să înțeleg că nu e vina ta
Tu ai fost cum ai fost... așa ai fost mereu...
Din noi doi... doar eu am fost problema
Te vedeam special, îmi erai drag... știu!... sună a clișeu...
Te-am iubit... chiar de niciodată nu ai fi vrut să știi asta,
Pentru că nu-ți puteai asuma responsabilitatea iubirii mele...
Deși nu de multe ori știai!... când erai aproape și prea aproape,
Cum inima bătea fioros de tare când eram în aceeași încăpere...
Te-am iubit...chiar si-atunci când timpul ne-a devenit dușman
Și distanța dintre noi și-a pierdut pașii, in nemăsurate tăceri...
Te-am iubit... deși doar m-ai învățat cum oamenii te-aruncă
Când din senin au valori morale... și te lovești de ei ca de-o stâncă...
Și-am strâns doar deziluzii și dezamăgiri
C-am avut așteptări prea mari de la tine
De dor, doar eu știu, cât am sperat că-ntr-un târziu,
O minune ai face, și-ai încerca durerea despărțirii s-o ții departe de mine...
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...
Ce-as mai putea să scriu?...
Chiar dacă timpul nemilos a trecut
Rămâi în gândul meu om drag
Am amintiri ce nu vor să te uit
Și le păstrez in suflet... undeva....
Prezentul nu mi te-aduce înapoi
Mi te mai poarta-n vise câteva momente
Suficient să reînvie dorul meu de noi
Să te mai scriu cu drag pe pergamente
Dar ce-as putea sa scriu din ce nu stii?...
Sunt împlinită... frumos te-am cunoscut!
Aș vrea de-o-mbrățisare să-mi mai fii
Sfârșitul să ne fie ca la început...
Mozaic de gânduri
Stau pe gânduri şi privesc picăturile cum se lipesc de geam.
Aș ieși un pic în ploaie, poate mă spăl de gânduri și tristețe...
Natura plânge și parcã mă-ncearcă și sufletul meu
Dar e doar o stare.....Şi-aşa, ca și ploaia, va trecel!!!
Mă întreb cum oare-ar fi!?... pentru o clipă de-ai reveni?...
Probabil ochii obosiți, nici n-ar clipi....
Dar sufletul cum oare totul ar gestiona
Cu-atâta dor ce-a strâns în urma ta?...
Tăcerea m-a făcut să înțeleg că nu e vina ta
Tu ai fost cum ai fost... așa ai fost mereu...
Din noi doi... doar eu am fost problema
Te vedeam special, îmi erai drag... știu!... sună a clișeu...
Te-am iubit... chiar de niciodată nu ai fi vrut să știi asta,
Pentru că nu-ți puteai asuma responsabilitatea iubirii mele...
Deși nu de multe ori știai!... când erai aproape și prea aproape,
Cum inima bătea fioros de tare când eram în aceeași încăpere...
Te-am iubit...chiar si-atunci când timpul ne-a devenit dușman
Și distanța dintre noi și-a pierdut pașii, in nemăsurate tăceri...
Te-am iubit... deși doar m-ai învățat cum oamenii te-aruncă
Când din senin au valori morale... și te lovești de ei ca de-o stâncă...
Și-am strâns doar deziluzii și dezamăgiri
C-am avut așteptări prea mari de la tine
De dor, doar eu știu, cât am sperat că-ntr-un târziu,
O minune ai face, și-ai încerca durerea despărțirii s-o ții departe de mine...
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...