Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 13 aprilie
Vizualizări: 197
Poezii din aceiaşi categorie
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Ofer
Ce rost m-ai au acele cautari
In univers , doar n-am gasit
Regret ca toamnele is reci
Regret ca soarta nu ne e amic
Sperante-n gol,dar marginite
Ca sabia plecata in jos
Nu este floare ca si tine
Cred ca la viata m-ai intors
Stiind ca tu, tu-mi aparitii
Ofer eu luna, soare luminat
Un cer cum a mai fost atunci
Ramas in nopti ce sau uitat
De ce ai tradat a soarelui caldura
Stia-i ca astfel ma vei condamna
Doar tu , ce rost regrete ,au acuma
Nu-s eu de vina, si nu te voi ierta
Ofer o zi , m-ambratisezi
Ma sting usor, iar tu ma pierzi
Pasind pe mal,imi luminezi
Ramin pe loc , dar evadezi.
Trecind ades, ma i-au fiori
Clipele stinse, acel dor
Zimbind sfios ca n-am fost ieri
Nespusa dragoste si mor!!
Amor făr' de amurg
Ne-am regăsit pe drumuri vechi,
Sub umbre calde, dar și reci,
Trecutul plânge printre noi,
Dar timpul vrea să fim eroi.
Cu mâini tremurătoare, iar ne căutăm,
Pe hărți uitate, vise desenăm.
Greșeli din ieri se sting încet,
În ochii tăi găsesc un zâmbet.
Durerea s-a scris pe ziduri goale,
Dar șoaptele tale devin petale.
Încercăm din nou, cu pași mai blânzi,
Legând ce-a fost cu fire strânzi.
Iubirea parcă are alt glas,
Mai înțeleaptă, ca un ceas.
Nu mai fugim, nu mai lovim,
Din focul vechi noi ne zidim.
Un nou început, dar mai matur,
Pe temelii de visuri, nu de scrum pur.
Cu răbdare țesem azi povestea,
Făcând din iertare toată trezirea.
Și dacă soarta ne dă răgaz,
Vom rescrie iubirea, pas cu pas.
Apus diVIN
Poate-ntr-o zi ne-om intalni
Cândva la un apus de soare
De-un vin alb in doi sa ne bucuram
Și sa ne dam o-mbratisare.
Ani o s-aștept sa ne vedem din nou
Desi sa uit de tine tu mi-ai spus
De-ai ști ce dulce-i aşteptarea
Când tot ce-astepti e un vin la apus
Fluturii de nisip
Zboară în cercuri în gândurile mele
Şi lasă nisip din aripile lor
Să curgă peste amintiri şi peste durere
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor.
Sunt sclipitor de frumoşi în lumină
Şi extrem de hidoşi pe interior
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână
Împunşi cu acele viselor lor.
Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase,
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură
Mă privesc cu dulce durere şi... mor.
Îi las apoi jos, şi iau un chibrit
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor,
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă
Vise, durere, gânduri... şi dor.
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Ofer
Ce rost m-ai au acele cautari
In univers , doar n-am gasit
Regret ca toamnele is reci
Regret ca soarta nu ne e amic
Sperante-n gol,dar marginite
Ca sabia plecata in jos
Nu este floare ca si tine
Cred ca la viata m-ai intors
Stiind ca tu, tu-mi aparitii
Ofer eu luna, soare luminat
Un cer cum a mai fost atunci
Ramas in nopti ce sau uitat
De ce ai tradat a soarelui caldura
Stia-i ca astfel ma vei condamna
Doar tu , ce rost regrete ,au acuma
Nu-s eu de vina, si nu te voi ierta
Ofer o zi , m-ambratisezi
Ma sting usor, iar tu ma pierzi
Pasind pe mal,imi luminezi
Ramin pe loc , dar evadezi.
Trecind ades, ma i-au fiori
Clipele stinse, acel dor
Zimbind sfios ca n-am fost ieri
Nespusa dragoste si mor!!
Amor făr' de amurg
Ne-am regăsit pe drumuri vechi,
Sub umbre calde, dar și reci,
Trecutul plânge printre noi,
Dar timpul vrea să fim eroi.
Cu mâini tremurătoare, iar ne căutăm,
Pe hărți uitate, vise desenăm.
Greșeli din ieri se sting încet,
În ochii tăi găsesc un zâmbet.
Durerea s-a scris pe ziduri goale,
Dar șoaptele tale devin petale.
Încercăm din nou, cu pași mai blânzi,
Legând ce-a fost cu fire strânzi.
Iubirea parcă are alt glas,
Mai înțeleaptă, ca un ceas.
Nu mai fugim, nu mai lovim,
Din focul vechi noi ne zidim.
Un nou început, dar mai matur,
Pe temelii de visuri, nu de scrum pur.
Cu răbdare țesem azi povestea,
Făcând din iertare toată trezirea.
Și dacă soarta ne dă răgaz,
Vom rescrie iubirea, pas cu pas.
Apus diVIN
Poate-ntr-o zi ne-om intalni
Cândva la un apus de soare
De-un vin alb in doi sa ne bucuram
Și sa ne dam o-mbratisare.
Ani o s-aștept sa ne vedem din nou
Desi sa uit de tine tu mi-ai spus
De-ai ști ce dulce-i aşteptarea
Când tot ce-astepti e un vin la apus
Fluturii de nisip
Zboară în cercuri în gândurile mele
Şi lasă nisip din aripile lor
Să curgă peste amintiri şi peste durere
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor.
Sunt sclipitor de frumoşi în lumină
Şi extrem de hidoşi pe interior
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână
Împunşi cu acele viselor lor.
Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase,
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură
Mă privesc cu dulce durere şi... mor.
Îi las apoi jos, şi iau un chibrit
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor,
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă
Vise, durere, gânduri... şi dor.
Alte poezii ale autorului
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Scrisoare către...mine
Nici o poezie, nici o lacrimă nu aduce inapoi ce s-a dus
Doar alină pentru o clipă, spală obrajii de durere...si-atât!
Ce s-a pierdut rămâne undeva...departe sau aproape,
În vise, amintiri.... in golul care arde...
Și totuși, cumva imi doresc să merg mai departe
Chiar de dorul de ce n-a fost mă cuprinde in noapte...
Fiecare lacrimă e ca o rugăciune, un semn ca mi-ai fost drag
Că am iubit, că am sperat... c-aș fi contat...
Vreau durerea s-o pot transforma... să fie blândă,
O umbră... să nu mai doară atât de tare
Deși nu cred vreodată să dispară
....in lipsa ta doar crește și.... se vrea mai mare...
M-ai zguduit din temelii... tot ce eram s-a pierdut
...Am pierdut o bucată bună din mine...
În lipsa ei nu știu cum să functionez
Și mi se face dor... de mine, lângă tine...
Eu stiu că se merita un rămas-bun mai bun
Decât acela ce nu mi l-ai mai oferit
Povestea si-ar fi păstrat același parfum
De fericire și zâmbete.... de la-nceput!
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Final
Tu ai plecat sa îți găsești fericirea
Eu am rămas aici în neputință
O ultima îmbrățisare îmi doream
Dar ai plecat cu-atata ușurința
Si nu m-ai mangaiat înainte sa pleci
Probabil n-ai vrut sa vezi durerea ce-o aveam în mine
Ca-s fi stiut ca va fi ultima zi când mă privesti
Ultima data când voi mai bea un vin cu tine.
Azi pe cioburi de amintiri pășesc
Și doar pe mine mă mai doare
Ca nici măcar nu mai vorbim
Și acel "noi" astăzi doar moare.
Si ai plecat, ești liniștit...eu nu
Încă te mai aștept în suflet cu ploi
As pleca și eu... dar vezi tu
Încă mai doare sfârșitul dintre noi
Poesièe forcèe 2
Și m-ai forțat să plec iubind
Și mă privesc acum murind,
Cu fiecare clipă care trece
Mă simt pustie, tristă, rece.
Și m-ai forțat să plec iubind
Azi mă prefac că pot zâmbi,
Încerc la toate să fac față
Dar sufletul mi-e fără viața.
Și m-ai forțat să plec iubind
Cu simțurile pâlpâind,
Ce mereu mor, apoi învie
Să moară iarăși pe hârtie.
Da! M-ai forțat să plec iubind
Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.
Că nici cea mai neagră poezie
Nu descrie durerea ce-mi adie.
Forțată am plecat, fiind
Un ultim vin în doi dorind.
Și nu trăiesc și nici nu mor
Și port în suflet răni ce dor.
Tu m-ai forțat să plec iubind
Eu..încă te aștept venind,
În toamna ce-i deja târzie
Să-i dai parfum de fericire.
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Scrisoare către...mine
Nici o poezie, nici o lacrimă nu aduce inapoi ce s-a dus
Doar alină pentru o clipă, spală obrajii de durere...si-atât!
Ce s-a pierdut rămâne undeva...departe sau aproape,
În vise, amintiri.... in golul care arde...
Și totuși, cumva imi doresc să merg mai departe
Chiar de dorul de ce n-a fost mă cuprinde in noapte...
Fiecare lacrimă e ca o rugăciune, un semn ca mi-ai fost drag
Că am iubit, că am sperat... c-aș fi contat...
Vreau durerea s-o pot transforma... să fie blândă,
O umbră... să nu mai doară atât de tare
Deși nu cred vreodată să dispară
....in lipsa ta doar crește și.... se vrea mai mare...
M-ai zguduit din temelii... tot ce eram s-a pierdut
...Am pierdut o bucată bună din mine...
În lipsa ei nu știu cum să functionez
Și mi se face dor... de mine, lângă tine...
Eu stiu că se merita un rămas-bun mai bun
Decât acela ce nu mi l-ai mai oferit
Povestea si-ar fi păstrat același parfum
De fericire și zâmbete.... de la-nceput!
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Final
Tu ai plecat sa îți găsești fericirea
Eu am rămas aici în neputință
O ultima îmbrățisare îmi doream
Dar ai plecat cu-atata ușurința
Si nu m-ai mangaiat înainte sa pleci
Probabil n-ai vrut sa vezi durerea ce-o aveam în mine
Ca-s fi stiut ca va fi ultima zi când mă privesti
Ultima data când voi mai bea un vin cu tine.
Azi pe cioburi de amintiri pășesc
Și doar pe mine mă mai doare
Ca nici măcar nu mai vorbim
Și acel "noi" astăzi doar moare.
Si ai plecat, ești liniștit...eu nu
Încă te mai aștept în suflet cu ploi
As pleca și eu... dar vezi tu
Încă mai doare sfârșitul dintre noi
Poesièe forcèe 2
Și m-ai forțat să plec iubind
Și mă privesc acum murind,
Cu fiecare clipă care trece
Mă simt pustie, tristă, rece.
Și m-ai forțat să plec iubind
Azi mă prefac că pot zâmbi,
Încerc la toate să fac față
Dar sufletul mi-e fără viața.
Și m-ai forțat să plec iubind
Cu simțurile pâlpâind,
Ce mereu mor, apoi învie
Să moară iarăși pe hârtie.
Da! M-ai forțat să plec iubind
Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.
Că nici cea mai neagră poezie
Nu descrie durerea ce-mi adie.
Forțată am plecat, fiind
Un ultim vin în doi dorind.
Și nu trăiesc și nici nu mor
Și port în suflet răni ce dor.
Tu m-ai forțat să plec iubind
Eu..încă te aștept venind,
În toamna ce-i deja târzie
Să-i dai parfum de fericire.
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.