A mai trecut o zi...
A mai trecut o zi de dor, de tine
O zi în care dorul nebunesc
Lovește cu putere în sufletul din mine
Făcându-mă mai mult să te doresc...
Caci te-am zărit pentr-o secundă
În agitația orasului de peste zi
De-atunci gândul mi se inundă
Cu versuri pentru poezii...
Dar se simte o tristețe-amară
Atât de grea, de zbuciumată,
Încât orice vers scris mă doare
Și mi-e greu să scriu în continuare...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 30 ianuarie
Vizualizări: 214
Poezii din aceiaşi categorie
Revenire
De-o să mă ierți
Iubito voi crede în minuni
Și-ți cer iertare îngenunchiat
Cupris de remușcări,
C-am îndrăznit să tulbur Cerul iarăși
Sau să gonesc un înger al iubirii
Ce locuia în ființa-ți iubitoare!
Mărturisesc rușinea ce o port,
Și iarasi îți cer iertare!
Adio tot ce ține de eros,
Să plece tot ce nu îți place!
Să vină doar iubirea cea mai mare!
Să ne iubim precum copiii știu a face,
Doar din surâs sau din priviri,
Adio vorbe colorate
Ce-ți zgârie catifelatele urechi,
Noi suntem puritatea ce-a apus,
Iubirea cea sosită doar din basme...
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Dorul Sufletul
Când seara cade, totul e tăcere,
Un dor mă prinde-n mreje de durere.
Din zări îndepărtate vin chemări,
Sufletu-mi plânge, prins între cărări.
Te caut printre umbrele târzii,
În amintiri ce dor și-s vii.
Ești ca un cântec ce nu-l pot uita,
Ca o lumină-n noaptea grea.
În visuri blânde chipul tău răsare,
Ca o speranță vie, călătoare.
Te simt aproape, dar ești prea departe,
Iar dorul meu se-nalță peste moarte.
Purtat de vântul rece dintre munți,
Sufletul meu te strigă din adânci.
Ești parte vie-n gândul ce-l păstrez,
Un dor ce niciodată nu-l șterg.
Prin ploi și nori, prin timpuri fără rost,
Îți simt prezența, chiar dacă n-ai fost.
Pe drumuri lungi și străzi fără lumină,
Îți caut urma, inima-mi suspină.
Fiecare zi e ca o întrebare,
Când vei veni din depărtări amare?
Te chem cu glasul tainic al iubirii,
Și te aștept la marginea privirii.
Sub cerul plin de stele tremurânde,
Dorul meu arde-n clipele profunde.
E ca un foc ce nu se stinge-n vânt,
Un cântec mut, dar veșnic și profund.
Nici florile din câmp nu pot să-mi spună,
De ce e dorul rana mea cea bună.
Căci doare, dar mă ține viu și treaz,
În fiecare zi și-n orice ceas.
Aș scrie dorul meu pe frunze verzi,
Să-l simți când sufletu-ți începi să-l pierzi.
Și când va fi să mă găsești pe mine,
Să știi că dorul meu duce spre tine.
Și astfel, dorul sufletului meu
Va fi povestea unui vis mereu.
Un legământ de gânduri și simțire,
O șoaptă-n veșnicie, o iubire.
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Sunt risipire, fără tine...
Mă-ntreabă sufletul pustiu,
De tine veste dacă știu,
Întreabă inima beteagă,
De ce-ai plecat ființă dragă?
Și nu știu ce să le răspund,
Când noaptea-n lacrimi mă cufund,
Când vântul șuieră prin văgăuni,
Iar focul geme sub cărbuni.
Și-aș vrea să dorm în umbra ta,
Să nu mă mai trezesc din ea,
Să fiu un pas ce se așterne,
Pe drumul tău, în nopți eterne.
Se stinge clipa în tăcere,
Și timpul n-are mângâiere,
Rămân cu mine și cu dorul,
Pierzând din palme viitorul.
Ți-am scris pe cer, cu gândul ars,
Cuvinte dulci, de bun rămas,
Dar stelele le-au prefăcut,
În rugi ce-n beznă s-au pierdut.
Și cad în vis, purtând icoana,
Privirii tale, precum toamna
Își poartă frunza rătăcită,
Peste pădurea îngălbenită.
Mi-e teamă să pășesc în zi,
Când știu c-aici nu vei mai fi,
Și orice clipă ce mă ține,
E-o risipire, fără tine…
Revenire
De-o să mă ierți
Iubito voi crede în minuni
Și-ți cer iertare îngenunchiat
Cupris de remușcări,
C-am îndrăznit să tulbur Cerul iarăși
Sau să gonesc un înger al iubirii
Ce locuia în ființa-ți iubitoare!
Mărturisesc rușinea ce o port,
Și iarasi îți cer iertare!
Adio tot ce ține de eros,
Să plece tot ce nu îți place!
Să vină doar iubirea cea mai mare!
Să ne iubim precum copiii știu a face,
Doar din surâs sau din priviri,
Adio vorbe colorate
Ce-ți zgârie catifelatele urechi,
Noi suntem puritatea ce-a apus,
Iubirea cea sosită doar din basme...
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Dorul Sufletul
Când seara cade, totul e tăcere,
Un dor mă prinde-n mreje de durere.
Din zări îndepărtate vin chemări,
Sufletu-mi plânge, prins între cărări.
Te caut printre umbrele târzii,
În amintiri ce dor și-s vii.
Ești ca un cântec ce nu-l pot uita,
Ca o lumină-n noaptea grea.
În visuri blânde chipul tău răsare,
Ca o speranță vie, călătoare.
Te simt aproape, dar ești prea departe,
Iar dorul meu se-nalță peste moarte.
Purtat de vântul rece dintre munți,
Sufletul meu te strigă din adânci.
Ești parte vie-n gândul ce-l păstrez,
Un dor ce niciodată nu-l șterg.
Prin ploi și nori, prin timpuri fără rost,
Îți simt prezența, chiar dacă n-ai fost.
Pe drumuri lungi și străzi fără lumină,
Îți caut urma, inima-mi suspină.
Fiecare zi e ca o întrebare,
Când vei veni din depărtări amare?
Te chem cu glasul tainic al iubirii,
Și te aștept la marginea privirii.
Sub cerul plin de stele tremurânde,
Dorul meu arde-n clipele profunde.
E ca un foc ce nu se stinge-n vânt,
Un cântec mut, dar veșnic și profund.
Nici florile din câmp nu pot să-mi spună,
De ce e dorul rana mea cea bună.
Căci doare, dar mă ține viu și treaz,
În fiecare zi și-n orice ceas.
Aș scrie dorul meu pe frunze verzi,
Să-l simți când sufletu-ți începi să-l pierzi.
Și când va fi să mă găsești pe mine,
Să știi că dorul meu duce spre tine.
Și astfel, dorul sufletului meu
Va fi povestea unui vis mereu.
Un legământ de gânduri și simțire,
O șoaptă-n veșnicie, o iubire.
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Sunt risipire, fără tine...
Mă-ntreabă sufletul pustiu,
De tine veste dacă știu,
Întreabă inima beteagă,
De ce-ai plecat ființă dragă?
Și nu știu ce să le răspund,
Când noaptea-n lacrimi mă cufund,
Când vântul șuieră prin văgăuni,
Iar focul geme sub cărbuni.
Și-aș vrea să dorm în umbra ta,
Să nu mă mai trezesc din ea,
Să fiu un pas ce se așterne,
Pe drumul tău, în nopți eterne.
Se stinge clipa în tăcere,
Și timpul n-are mângâiere,
Rămân cu mine și cu dorul,
Pierzând din palme viitorul.
Ți-am scris pe cer, cu gândul ars,
Cuvinte dulci, de bun rămas,
Dar stelele le-au prefăcut,
În rugi ce-n beznă s-au pierdut.
Și cad în vis, purtând icoana,
Privirii tale, precum toamna
Își poartă frunza rătăcită,
Peste pădurea îngălbenită.
Mi-e teamă să pășesc în zi,
Când știu c-aici nu vei mai fi,
Și orice clipă ce mă ține,
E-o risipire, fără tine…
Alte poezii ale autorului
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!