Saint-Nazaire, Petit Maroc
În Micul Maroc am stat câțiva ani,
Loara îmi cânta lângă geam,
Vapoare-mi urau La mulți ani!
Și totuși străin mă simțeam.
În zare priveam către casă,
C-o fi înspre nord ori spre est,
Dorul pe suflet m-apasă,
Și pasul mi-i tot mai funest.
Atlanticul e chiar lângă mine,
Cu apa turcoaz mă încântă,
Dar valuri, mari valuri străine,
Doine de doruri îmi cântă.
Lumina din Far mi-i speranța,
Iar pasărea-n zbor mi-e răbdarea,
De aici, de departe, din Franța,
Vă simt dragii mei răsuflarea.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 3 февраля
Просмотры: 125
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: New age
Поэма: În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Imboldul vieții
Поэма: Nuferii stătători
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia
Поэма: Tulburare obsesivă
Поэма: Dada
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș