Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Glasul
Poem: Epigrame V
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Uzurpări
Poem: Două surori
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: crochiu liric/11
Poem: Focul
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi