In noaptea mintii mele
In noaptea mintii mele, acolo ma scufund cu totul,
cladind din mii de stele,o lume plina de mistere...
In noaptea mintii mele un mandru tanar se arata,
purtand pe cap coroana de lumini si spini, ce drumul
inainte ii vegheaza...
In noaptea mintii mele toti demonii incep sa urle,
gonind spre mandrul tanar ce la o margine de timp acum el sede...
In nopatea mintii mele, o mare de durere se tot scurge, din trupul cel ranit in lupte grele,
cu demoni si cu ingeri, ce au pierit,
ca din infernul de intuneric un mandru soare sa rasara,in fiecare zi la infinit...
In noaptea mintii mele, iubirea geme trista...acolo intr un colt uitat de lume si de timp,
acolo unde se incheie orice drum...
acolo unde totul se preface n scrum...
In noaptea mintii mele, nici somnul nu vrea sa se arate, gonit de zgomotul asurzitor
ce mi tiuie n timpane...
In noaptea mintii mele, e liniste, e dor si e amor,
dar nu i de aici din asta lume,
ci din a mea pe care o cunosc atat de bine...
In noaptea mintii mele, incep s apara multe stele,
iar eu care odinioara uimit priveam spre ele,
acum, privirea imi intorc spre un alt cer,mult mai frumos si mult mai luminos,
E cerul artei mele, pe care am pictat atatea mii de alte stele...
In noaptea mintii mele, s au adunat atat de multe ganduri,
din care incep sa zboare,
spre infinitul cosmos cuvinte calatoare...
In noaptea mintii mele, sunt eu cele ce pazeste ,asa nepasator,nemuritor si rece
un templu grandios ce ascunde n el pe mandrul tanar care n a incetat vreodata ca sa spere,
Ca lui iubire il va gasi in noaptea mintii mele...
