Din culisele nocturne
Vântul scârțâie din scoarță,
In toiul nopții pus pe harță.
Smulge ramura, o frânge,
Pomul întristat, o plânge.
Stropi tăcuți de ploaie
Cerneau din bolta cenușie
Curgeau pe zid șiroaie,
Țopăind prin bălărie.
O stafie da târcoale
Pe la fereastra fumurie,
Rasucindu se n spirale,
Stârni duhul de furie.
Um om al străzii o zări
De sub jgheabul din carton;
Dar poate i se năzari
Din hiba unui neuron?..
Zăcu din nou in toropeala
Pe o scândură mucegăita;
Gându I se puse pe tanjeala
Pentru inima i rănită..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 9 июля 2024
Просмотры: 383
Стихи из этой категории
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Din ecoul unimii
De ce inimă alergi,
Mi te opui și negi,
Că iubindu -l,ai greșit
Sufletul nepotrivit.
Ești o neastâmpărată
Și de val purtată;
Rațiunea mi-o ignori
Slobodă să zbori..
Și -ti aud suspinul,
Freamătul și chinul;
Sub lacăt te încătușez,
De avânt să te calmez..
Te bosumfli și bocești
După craiul din povești
Călare pe un armăsar,
Ce te -a pus din nou pe jar.
Timpul vindecă și tace
De lacrimi te va stoarce,
Te va obloji de rană
Și -ti va sufla dojană.
Nu te mai zbate,nu râvni,
Patima nu mi -o stârni
Doldora de cicatrici,
Tot după amor oftici..
Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
Teorema lui Pitagora
Ai auzit de Pitagora, vezi că-i grav
Nu știu care dintre noi e mai bolnav
Suni la Patriarhie, ești nervos
Da, fraiere, păcatul tău e că ești prost
Patriarhia mai nou o vezi centru de reclamații
Ce am scris aici, pot să-ți transmită alții
Dacă tot te fute grija cum am trecut
Și te arde găozul că încă n-am dispărut
Dacă chiar ești preot, o faci ca pe meserie
Arăți ca o butelie, capul tău plin de chelie
Nu țin minte geometrie, nici eu n-am nimic cu tine
Crezi că tu le știi pe toate, asta da ipocrizie
Ca să poți să-ți mai dai filme, puteam să te-ntreb pe tine
Ce rol are și ce face un Gross Beat pe melodie
Că-s sigur că prostul știe sau mă întreba pe mine
Și, în caz că nu știam, îi creștea stima de sine
Că-s sigur că prostul știe și să scrie poezie
Dar, să se simtă deștept, m-ar fi întrebat pe mine
Că mai sunt mai slabi ca mine, care sunt în preoție
În concluzie, ai dreptate, preoți mai deștepți ca tine
Zici in mod de ironie că avem nevoie de preoți ca mine,
Dar nu știu câți sunt ca mine
Însă aleșii erau oameni nepregătiți chiar și în vechime
Ai auzit despre mine,
Sunt important pentru tine,
Și poate chiar nu e bine să fiu sincer cu
proști ca tine
Dar, în loc de un canon, îți compun o poezie
Și, în loc de teoremă, poți să mori de gelozie
Fără vreun strop de evlavie ți-ai luat dissu’ ca pe Biblie
Deci, data viitoare, mare grijă
Să nu dai de proști ca mine
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Din ecoul unimii
De ce inimă alergi,
Mi te opui și negi,
Că iubindu -l,ai greșit
Sufletul nepotrivit.
Ești o neastâmpărată
Și de val purtată;
Rațiunea mi-o ignori
Slobodă să zbori..
Și -ti aud suspinul,
Freamătul și chinul;
Sub lacăt te încătușez,
De avânt să te calmez..
Te bosumfli și bocești
După craiul din povești
Călare pe un armăsar,
Ce te -a pus din nou pe jar.
Timpul vindecă și tace
De lacrimi te va stoarce,
Te va obloji de rană
Și -ti va sufla dojană.
Nu te mai zbate,nu râvni,
Patima nu mi -o stârni
Doldora de cicatrici,
Tot după amor oftici..
Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
Teorema lui Pitagora
Ai auzit de Pitagora, vezi că-i grav
Nu știu care dintre noi e mai bolnav
Suni la Patriarhie, ești nervos
Da, fraiere, păcatul tău e că ești prost
Patriarhia mai nou o vezi centru de reclamații
Ce am scris aici, pot să-ți transmită alții
Dacă tot te fute grija cum am trecut
Și te arde găozul că încă n-am dispărut
Dacă chiar ești preot, o faci ca pe meserie
Arăți ca o butelie, capul tău plin de chelie
Nu țin minte geometrie, nici eu n-am nimic cu tine
Crezi că tu le știi pe toate, asta da ipocrizie
Ca să poți să-ți mai dai filme, puteam să te-ntreb pe tine
Ce rol are și ce face un Gross Beat pe melodie
Că-s sigur că prostul știe sau mă întreba pe mine
Și, în caz că nu știam, îi creștea stima de sine
Că-s sigur că prostul știe și să scrie poezie
Dar, să se simtă deștept, m-ar fi întrebat pe mine
Că mai sunt mai slabi ca mine, care sunt în preoție
În concluzie, ai dreptate, preoți mai deștepți ca tine
Zici in mod de ironie că avem nevoie de preoți ca mine,
Dar nu știu câți sunt ca mine
Însă aleșii erau oameni nepregătiți chiar și în vechime
Ai auzit despre mine,
Sunt important pentru tine,
Și poate chiar nu e bine să fiu sincer cu
proști ca tine
Dar, în loc de un canon, îți compun o poezie
Și, în loc de teoremă, poți să mori de gelozie
Fără vreun strop de evlavie ți-ai luat dissu’ ca pe Biblie
Deci, data viitoare, mare grijă
Să nu dai de proști ca mine
Другие стихотворения автора
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
Pasărea iubirii
Cântă pasărea iubirii
La fereastra unei fete
In asfințitul serii,
Legând două suflete.
O vara-ntreaga ciripi
De pe ramura -nfllorata
Fâlfâind ușor din aripi
De a lor amor mișcata.
Venise toamna ruginie,
Palise trilul ei divin,
Răgușise de la ploaie,
Despartind a lor destin.
Purta idila lor in gânduri
Printre frunzele uscate,
Ciugulea din ea frânturi
Sub privirile tăcute.
Se cuibari de gerul iernii
In scorbura de Sub geam,
Râvnind blândețea vremii,
Noi la sobă ne chirceam.
Visam o nouă primăvară
Cand glasul ei de mierla,
Cândva cu flori ne cununara ,
Dăruind din ea o perlă...
Vorbe -n vânt..
Nu mai scoate vorbe-n vânt,
Nu promite din lună si stele,
Nu te jura din nou pe sfânt,
Arzând lacrimile mele.
Nu te mai crede nici dracu
Te rog scuză -mi limbajul;
Nu da înapoi ca racu,
Nu -ti va schimba sondajul.
O mie de șanse de -ai avea
Din partea mea ori altcuiva;
Pt tine -i povară grea,
Să răsucești în tine cheia..
Și să devii peste noapte
Un făuritor de fapte
Demne de -a fi pomenite
Din tată,fiu moștenite.
Ai amuțit,te -am pus pe gânduri?...
Te -am atins printre frânturi?..
Dulcele amar
În ochii tăi se scaldă marea,
Ma scufund in ea,plutesc.
Pt o clipă-mi țin suflarea,
Sa pot rosti un te iubesc..
Glasul tău ma înfioară ,
Ma -nvaluie seducător;
Ca un sunet de vioară,
Penduland amețitor.
Arde mâna ta sub haină,
În trupul tău Ma cuibăresc.
Mă săruți in taină
Ma dorești si te doresc.
Sa fugim in lume oare,
Unde nimeni nu ne știe ?...
Si iubirea nu mai doare;
Sa fim soțul si soție
Ma iei in brațe si oftezi,
Cuprins de vise colorate,
Ce ai stăruit sa le pictezi
Pe cearșafuri șifonate.
Ne vedem diseară iar;
Sa uitam de ieri, de mâine,
Purtați de dulcele amar,
Ca soarta nu ne aparține..
Adesea
Adesea jindui să fiu mică,
Fără griji și fără frică,
Să alerg fără vreo țintă
Cu genunchi julit de -o trântă.
Să cred iarăși în povești,
Rostogolindu -mă pe pajiști;
Cu jucăriile -n desagă,
Să cutreier lumea -ntreagă.
Cerul să -l ating din zbor
Cu degetul de la picior,
Când mă dau în huțuluș
Cu ursulețul meu de pluș.
De -a v-ați ascunselea -n ogradă
Prin tuneluri de zăpadă
Cu gașca mea de prichindei
Puși pe șotii după ei.
Și ziulica cât de mare
Să port în păr o floare;
Noaptea să adorm buștean
Cu roi de fluturi pe tavan..
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
Pasărea iubirii
Cântă pasărea iubirii
La fereastra unei fete
In asfințitul serii,
Legând două suflete.
O vara-ntreaga ciripi
De pe ramura -nfllorata
Fâlfâind ușor din aripi
De a lor amor mișcata.
Venise toamna ruginie,
Palise trilul ei divin,
Răgușise de la ploaie,
Despartind a lor destin.
Purta idila lor in gânduri
Printre frunzele uscate,
Ciugulea din ea frânturi
Sub privirile tăcute.
Se cuibari de gerul iernii
In scorbura de Sub geam,
Râvnind blândețea vremii,
Noi la sobă ne chirceam.
Visam o nouă primăvară
Cand glasul ei de mierla,
Cândva cu flori ne cununara ,
Dăruind din ea o perlă...
Vorbe -n vânt..
Nu mai scoate vorbe-n vânt,
Nu promite din lună si stele,
Nu te jura din nou pe sfânt,
Arzând lacrimile mele.
Nu te mai crede nici dracu
Te rog scuză -mi limbajul;
Nu da înapoi ca racu,
Nu -ti va schimba sondajul.
O mie de șanse de -ai avea
Din partea mea ori altcuiva;
Pt tine -i povară grea,
Să răsucești în tine cheia..
Și să devii peste noapte
Un făuritor de fapte
Demne de -a fi pomenite
Din tată,fiu moștenite.
Ai amuțit,te -am pus pe gânduri?...
Te -am atins printre frânturi?..
Dulcele amar
În ochii tăi se scaldă marea,
Ma scufund in ea,plutesc.
Pt o clipă-mi țin suflarea,
Sa pot rosti un te iubesc..
Glasul tău ma înfioară ,
Ma -nvaluie seducător;
Ca un sunet de vioară,
Penduland amețitor.
Arde mâna ta sub haină,
În trupul tău Ma cuibăresc.
Mă săruți in taină
Ma dorești si te doresc.
Sa fugim in lume oare,
Unde nimeni nu ne știe ?...
Si iubirea nu mai doare;
Sa fim soțul si soție
Ma iei in brațe si oftezi,
Cuprins de vise colorate,
Ce ai stăruit sa le pictezi
Pe cearșafuri șifonate.
Ne vedem diseară iar;
Sa uitam de ieri, de mâine,
Purtați de dulcele amar,
Ca soarta nu ne aparține..
Adesea
Adesea jindui să fiu mică,
Fără griji și fără frică,
Să alerg fără vreo țintă
Cu genunchi julit de -o trântă.
Să cred iarăși în povești,
Rostogolindu -mă pe pajiști;
Cu jucăriile -n desagă,
Să cutreier lumea -ntreagă.
Cerul să -l ating din zbor
Cu degetul de la picior,
Când mă dau în huțuluș
Cu ursulețul meu de pluș.
De -a v-ați ascunselea -n ogradă
Prin tuneluri de zăpadă
Cu gașca mea de prichindei
Puși pe șotii după ei.
Și ziulica cât de mare
Să port în păr o floare;
Noaptea să adorm buștean
Cu roi de fluturi pe tavan..