FLOARE DE COLȚ

Iubita mea fugit-ai cu sărutul,

Era povestea primului sărut

N-ai vrut să-l dai cu ușurință,

L-ai luat cu tine lăsându-mă în ceață

Dar mi-a rămas în minte și acuma,

Și ochii,nasul dar și gura ta.

Îmi amintesc tristețea toată,

Dar și speranța unui mic sărut

Mi-l promiseseși ,adu-ți aminte,

Sau poate e în închipuirea mea..

Iubito te-așteptam de-o viață

Imaginează-ți ce-am simțit în clipele acelea,

Văzându-ti trist plecarea cea grăbită,

Dar ai lăsat în urma-ți doar parfumul

Și o sclipire din umbra ta.

(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

Canta pasarile-n cor

Un cantec dulce de amor

Sunt trista si mi-e tare dor 

De iubitul calator.

Unde esti inger divin

Cu chipul tau de serafim

Iubeste-ma sub a ta aripa

Sa uit ca traiesc, o clipa.

Prinde-mi mana diafana

Si pune-o pe a ta coroana

Du-ma-n paradis ,departe

Sa-ti ascult a tale soapte.

Glasul tau ma cheama-n noapte

Langa tronul tau de vis

Sunt acolo,sus pe-o stea

Si tu-mi vorbesti iubite-n scris.

Scrie-mi oda de iubire

Ce-o astept de-o vesnicie

Picteaza-ma pe al tau tron

Suflet iubit din Orion.

Pe Pământul însetat,

Mereu cercetat,

Soarele s-a răsfățat,

Strălucind neîncetat.

Timpul s-a păstrat

C-un frig neașteptat

Și-n miez de primăvară

...

11.05.24

Singur în lume și rătăcit

Ca o oaie căzută-n râpă

Eram murdar, obosit și rănit

Doar mâna ta mă poartă

Afară din groapa morți

Să privesc iar zorii dimineți

Iubirea mea nu se compară 

Cu cât m-a iubit El întâia oară

Trăiesc prin Credință și prin Har

Primisem cel mai mare Dar

După fiecare scufundare în rugăciune

Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune

Parcă particip într-o poveste de Dragoste

Nici moartea nu ne poate despărți

Încrederea mea iî ca un munte

Nimeni nu poate să o mute

Credința că planul Tău e Desăvârșire

Nu-i doar deșertăciune sub soare

M-am născut din apă și foc

Om nou cu gusturi noi

Lucrurile vechi le văd ca un gunoi

Orice ar fi înapoi nu mă întorc

Dansăm în doi dansul iubiri

Fără secrete este arta simțiri

O înțeleg prin prisma gândiri

Emoție rară e esenta fericiri

Ascultă vibrațiile iubiri

Cântă inimile prin perechi de corzi

Ca o singură voce în armonie

Se înalța până in cer glorie.

De-ar fi ca gândurile mele

În plasa timpului să-ți prindă urmele,

Ți-ar mângâia visarea,

Ți-ar răsplăti răbdarea,

Te-ar săruta cu patos

Să uiți al vieții curs,

Ți-ar desena iubirea pe-o așchie de os

Să-ți amintească zilnic de al ei parcurs.

Și-așa, tăcută....visând la tine,

Pictez în minte ale noastre destine,

Privesc melancolică un ieri când te-am cunoscut

Și-un mâine de demult când m-am îndrăgostit.

 Străpunge-mă cu acea privire,

Din care să nu-mi mai revin,

Cântă-mi în limba neștiută,

Căci glasul tău este divin.

De ce plângi când vezi că s trist?

Mai bine nu ne mai vedem!

În viața ta ,rămân turist,

Și tu-n a mea,mereu poem.

Citește mi despre o zi nouă,

Unde noi doi ne revedem,

Nu mă lăsa să scriu finalul,

Compune l tu,căci eu mă tem.

Unde sa plec sa nu ma vezi?

Privirea ta imi da fiori!

În lumea ta,tu ma salvezi,

Eu în a mea,raman dator.

Să vi să dormi la pieptul meu,

Când noaptea afară a înghețat,

În mâna ta sa ma topesc,

De ochii tai sa fiu secat.

Marcat de cele netraite,

În continuare te doresc,

Desprins de propria mi libertate,

Sunt condamnat sa te iubesc.

Și totusi daca uiți de noi,

Și ce-am clădit s-a prăbușit,

Nu voi putea sa ma opresc

Să te ador la nesfarșit.

Trebuia să vă ajut ,

Dar atunci ,eu n-am putut.

Însă azi când a-și putra 

Ce nevoi  a-ți mai avea?

Doar ,două cruci ,din beton noi 

Cele vechi  rose-s de ploi,

Să răsădesc  flori pe mormânt 

Și să vorbesc cu voi în gând.

Ești mizul de pâine curat ,

Ești  izvorul cu apă zglobie

Ești  argila din care olarul 

Urzește ulciorul ciudat. 

Ești sufletul pe are

 În brazdă adâncă însămânțat

Strămoșul meu mândru DAC.

Iubita mea te-am așteptat ,

Sperând co să revii 

Să vezi cărările pustii ,

Pe care ne-am jurat odată...

O dragoste adevărată .

În serile când ne găseam ,

Fremătau frunzele în ram .

Raza lunii strălucea ,

Iubita mea .

În ochii tăi de viorele ,

Se oglindeau visele mele ,

Te adoram copil cuminte ,

Furat de calde jurăminte ,

Dar te-am pierdut în ceața serii ,

Și-a ruginit frunza cărării ,

O stea din cer s-a prăvălit  ,

Iubirea noastră a murit .

Martor iau pe Dumnezeu

La nimeni n-am făcut rău,

Poate am păcătuit

Doar păcate mărunțele  

Că-i lumea plină de ele.

Dar cât am pătimit

Pentru  că te-am iubit.

Icoane de demult răsar

Când ochiul închide pleoapa

Săteni de-ai mei.brătânii din sat 

Sfătoși și buni ca tata.

Când primăvara  intră-n crâng 

Și-n deal se aprind bujorii

Ciorchini  de oameni  sunt 

Veniți din sat ,odată cu zorii .               

Noi suntem ființe raționale

Un om normal are nevoie ;

De o casă , loc sigur de muncă ,

O familie și ”minte ” ,

Și dacă are și sănătate , are de toate ?

Voi ce vreți !... 

Voi sunteți , ființe scumpe ...

Voi vreți averi , palate peste tot în lume ...

Pentru voi muncesc alții ; slugi roboti .

Sunteți grandomani , sgârciți și răi 

Noi și cu voi , suntem lumi diferite ...

    De aceia în lume e război .

                     T.A.D.