1  

Spiritualmente

Voi iniția poezia prin a indica către respectarea unei diete mentale, ce constă în alegerea cât mai conștientă a gândurilor consumate, pentru a nu le lăsa pe cele negative să ne consume;

   Dar dincolo de toate obiectele interioare sau exterioare, va fi mereu pentru a noastră scufundare, Spațiul plin de răbdare;

   Orișicare lucru ne cântă despre Divinitate, însă ne încântă prin liniștire, cu eterna statornicie a Ființei;

   Dezbrăcați-vă deci de gândurile cele redundante, ca să resimțiți bucuria Divinității atotcuprinzătoare;

   Despachetați-vă inima ca să simțiți unde vă duce Iubirea, apoi urmați-o în toată vremea, căci numai așa veți putea deveni cadoul, atât de necesar spiritualmente pentru această lume;

   Lăsați simpla voastră respirație conștientizată, să vă inspire să fiți purtați de fiecare duioasă adiere, în armonie cu celestul atât de îndestulător pentru orișicine;

   Regăsiți-vă cât mai des în pierderea sinelui fals, scuturându-l la orișicare șansă de dans, cu momentele-adevăratele vedete ale acestei vieți;

   Fiecare fluture cu a sa efemeritate vine și iară prin vine îmi suflă, să ne fluture însuflețirea frumuseții sufletești până la urmă;

   Haideți cu toții ca prin sărituri însoritoare să vânturăm împreună, victoria voioșiei ce ne învigorează peste măsură;

   Aruncați-vă așadar ca ardoarea unei rugăciuni împuternicite, fiindcă doar fiind total implicați în acțiune, cu echilibrul deplin dintre perpetuă relaxare și constantă atenție, veți reuși să transcendeți...


Категория: Философские стихи

Все стихи автора: Condria Andrei poezii.online Spiritualmente

spiritualitate,iluminare,viața

Дата публикации: 27 ноября 2023

Просмотры: 255

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Nonsens

 

Am sufletul tânjind spre viață,

Cu mâini murdare de speranță,

Căci explorez cu infinitate,

Gândul meu spre libertate.

 

Spre libertatea ce azi nu este,

Lăsând doar urme, să ne pese,

Și în zbucium de mișcare raeliană ,

Brăzdez pe piept urme de rană.

 

Iar pe meleaguri pline de dor,

Zi de zi devin mai chior,

Căci timpu, nu știu eu ce este,

Dar garantat, nu îmbătrânește.

 

Îmbătrânesc doar eu, ființă,

Cu gândul doar la neputință.

Degeaba-n sudori țin eu şteampul,

Când la final Timpul mi-e ștreangul.

Еще ...

O iederă pe sârma ghimpată

Mă simt captivă  între două porți
Una-i  uitare, alta-i iubire
Amândouă lovesc, lovesc
Gânduri țintuite-n amintire.

Nu am curajul să mai privesc
Oglinzi cu chipuri suprapuse
Rămân iedera încolăcită
Pe o sârmă cu ghimpi ce mă strivesc.

Să nu mă chemi, nu pot să vin
Să nu mă strigi, nu pot s-aud
Rezemată de un trunchi putrezit
Un vrej de iederă mă împresoară.

Cerul mă privește printre nori,
Iar eu îi strig în rugă  îngerii
Număr unu câte unu cocorii
Cum, în zbor se-ntorc…E primăvară
O iederă se-nalță printre ghimpi.

Еще ...

RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII

Azi, mă rog la tine Doamne
Pentru mine azi mă rog
Fă minune în minune
Să nu văd ce  am mai văzut
Să n-aud ce am auzit
Și mă lasă-n iarna vieții
Să m-aud…Să mă privesc…
Să mă satur stând cu mine,
De mine rezemată să m-așez
Doamne!
Anticipat, îți mulțumesc.

Еще ...

Sfera

E noapte,

prin ceața densă am zărit-o...

–ajută-mă! mi-e groază!

E înaltă,

stă atârnată... ba nu, plutește!

în valuri repezi ea gonește...

E plină,

strălucește ca un far în sânul mării,

cu raza mi-a lovit ochelarii...

E perfectă,

colțuri nu are și e netedă,

se-nvârte-n jur ca o planetă...

 

Ce înseamnă? ce vrea de la mine?

cad pe trepte pân' la o linie.

Mă ridic și n-o mai văd în noapte...

a dispărut, mă urăște poate...

 

E zi,

sub lumina astrului e oarbă,

mai bine, nu-mi mai este teamă!

E scundă,

face un pas tiptil și obosește,

îi e greu că nu mai gonește...

E goală,

în suflet și aparență,

de rușine, mă privește cu greață...

E distrusă,

spartă la mijloc și zgâriată,

un gând atunci mi se arată.

 

Fug după ea; fug să o prind,

o ating, vreau s-o ridic.

În zadar, ea nu mai dorește,

și peste mine atunci se prăbușește...

 

E vis?

nu, e realitate și doare,

doare când te pălește...

E moarte?

poate, primele chinuri,

lacrimile curg șiroaie, râuri...

E bine?

rău oricum nu-mi este,

zbier când aud acea veste...

E sfârșit?

nu pentru mine, ci pentru sferă,

și mă zdrobește, sigur mă urăște!

 

 

 

Еще ...

Descătușare

Ești prea înzestrată de Zei

Să dai valoarea pe slugărnicie,

Să schimbi virtutea-n viciu,

Sinceritatea gândului-n nemernicie

Și licuricii în negri gândăcei.

 

Gândirea, simțurile și voința

În mii de fărâme mărunțite,

Devin mici cioburi ale vieții

Ce vor croi îndreptățite

Obstacolul ce va-nfrunta dorința.

 

Strângând mereu tot firmituri,

Puterea fizică și a minții

Se vor împrăștia-n neant.

Și vei afla că bucuria vieții

Ți-apare palidă și în frânturi.

Еще ...

Fără Titlu

Ești tot mai aproape de mal,

Dar te lași dus de val.

În al sortii declin,

Prin ape adânci,

Te scufunzi ca un gând.

Și când furtuna bate cu putere,

Învolburată,

Marea cu-a sa întindere albastră

Îți dezvăluie misterul.

Iar spre seară,

Când liniștea te doboară,

Să te afunzi adânc,

cu fiecare gând,

în abisul necuprins de întunericul mării.

Еще ...