16  

Amantul Imaginar

Să mă doară, cui îi pasă,

Dorul este doar al meu.

Vreau să sufăr, vreau în pace

Să-l iubesc numai pe el.

 

Eşti lichiorul meu de seară,

Mă învăluie al tău amor.

lar când soarele apare,

Pleci cu sticlă, pleci cu tot.

 

Mă trezesc nedumerită,

Părea că îmi zâmbeai şi-acum,

O nouă zi, din nou ispita

De-a vedea cum mă ignori.

 

De ce-i dragostea trecătoare?

Lasă-mă să te mai iubesc.

De ce simt că a venit vremea,

Despărţirii noastre reci?

 

Vreau să te privesc cu-n zâmbet,

Dar să știi că e cam târziu.

S-a dus tot ce a fost odată,

Şi nu va mai reveni.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Mădălina Mogorean poezii.online Amantul Imaginar

Data postării: 26 iulie

Vizualizări: 167

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Dorul serii

Cum se numește oare  

Acea persoană care moare  

De prea multă tristețe și dor  

În al serii amurg amețitor?

 

E oare acel băiețel iubăreț  

Ce odinioară era zvâcnet?  

Iar acum ce s-a întâmplat  

De e atât de dezolat?

 

Îl doare prea tare dorul,  

Gândul luându-și zborul,  

Către a inimii aleasă,  

Încercând să o găsească.

 

De ce plângi acum, băiete,  

Acum când pe cer sunt stele?  

Nu știi tu oare că-n al tău vis  

O poți vedea cu al său dichis?

 

Iar acum calmează-te ușor,  

Alungă-ți gândul disprețuitor.  

Zâmbetul tău reapărând,  

Pe-al tău chip cât mai curând.

Mai mult...

Ce-ar fi dacă...

Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?

Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.

I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,

iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?

 

Mai mult...

Dragoste sau glumă

Timpul trece

Încetul cu încetul,

Azi e cald, mâine-i rece,

Straniu-i sentimentul.

 

Total necunoscute,

Stau, două fiinţe tăcute

Apoi se-ntâlnesc

Și-ncet vorbesc.

 

Ea crede că-i un simplu joc

Fiindcă asta-i viaţa cu noroc;

El crede că-i real

Însă-i luat d-un simplu val.

 

O zi de sărbătoare,

În prag răsare

Iar viaţa cu ardoare

Te pune la-ncercare.

 

Viaţa-i viaţă, jocu-i joc,

Cu duşmani sau cu prieteni,

Fară frică, fară temeri

Spune cel ce crede-n joc.

 

Familia-i pe primul loc

Indiferent de joc.

Pe neașteptate se ivesc

Și din nou se întâlnesc.

 

Sub ceru-nstelat,

El a înţeles.

C-ar avea ceva ales,

Cu ea când s-a plimbat.

 

Dar abia a doua zi,

Îi spune c-o iubește

Însă ea, se întrebắ orbeşte

Ce glumă auzi...

 

Nu a fost o respingere,

Dar nici un accept,

E greu să-ţi pui încredere

Într-un simplu concept.

 

Fiind un joc în toată firea

Apăruse doar tăcerea,

Cu o simplă provocare

Apărută la-ntâmplare.

 

Timpul tot înainte merge

Dar puţin timp trece,

Nu dispar în zări

Simplele Salutări.

 

Este momentul

În care apare si distanţa

Ce-și arată aspectul

Prin neconceputa speranţă.

 

Fără să cauţi,

Fără să te gândeşti,

Cu Anul Nou te saluţi

Și cu el vorbeşti.

 

Un simplu mesaj,

Răsare-n pasaj

Şi-un simpli fior

Îţi trezeşte-un dor.

 

Fără să se mai revoce

Dor de voce,

Dor de-nfăţişare,

Și plăcuta-mbrăţişare.

 

Ea stă și se gândeşte,

Oare el, mă mai iubeşte?

Mă gândesc la el orbeşte

Chiar dacă-mi lipseşte!

 

Cu cuvinte prin mesaje,

Cu emojy prin mesaje,

Apar semtimente reciproce

Când le spui cu voce.

 

E chiar real

Ce simt acuma

Sau din nou răsare gluma

Prefacută-n ideal...

 

Dar, timpul nu-s oprește

Și tot la asta se gândeşte

Iar gându-i spune

Că dorul nu apune.

 

Drum lung străvăd

Și din nou se revăd,

Lângă umbra de brăduţ

Se-mbrățișează ei drăgut.

 

 

Port din nou o vină

Și cu asta se termină

Sau e-n prag de sărbătoare

Și-s doar zile muncitoare;

 

Fără să te mai gândeşti

Dimineaţa te deștepți,

Stai și-aștepți

...

05.05.25

Mai mult...

Amintire

Atât timp cât va mai fi,

Universu'-şi va aminti

De orice floare neînsemnată,

Ce a existat vreodată.

 

Nu o va uita nicicând

Că a fost pe acest Pământ,

Chiar dacă numai şi-o seară

A-nflorit până să piară.

 

Cu atât mai mult pe tine

Veşnic te va ţine minte

Iubito, ce-n al meu gând

Ai înflorit ani la rând.

Mai mult...

Ce n-ași da...

Ce n-aș da…

S-o pot lua iar de la capăt,  

Să te pot iubi înc-odată,  

Să-ți pot fura înc-un sărut,  

A mea dragoste spulberată.

 

Ce n-aș da…

Să fiu una din lacrimile tale,  

Să nasc din ochii tăi,  

Să-ți pot aluneca pe obraji,  

Pentru a-ți muri pe buze…

 

Și dacă visele ar deveni realitate,  

Ne-am întoarce iar la acel început,  

Cu promisiuni și săruturi pe-ndelete,  

Până când timpul ar fi de nepătruns.

 

Dar acum, rămân doar amintirile,  

Lacrimi și șoapte învăluite-n tăcere,  

Sperând că iubirea, chiar și-n vis,  

Ne va reuni din nou, așa cum am promis.

Mai mult...

Cautand fericirea...

Caut fericirea in bratele straine

Cand sufletul si inima te vor doar pe tine

Completarea sufletului meu in alt trup dat de Dumnezeu

Datorita tie notiunea timpului nu mai conteaza

Si as traii fiecare clipa ca si cand ar fi ultima 

Doar sa te vad si sa te ating..

Te-am iubit si te iubesc..

Dincolo de adanci batraneti..

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Ce să fie dragostea ?

Ce e dragostea divină?

O enigmă, un îndemn?

Frumusețea e deplină

Crezi în tine pentru el.

 

Sentiment aparte, mare,

Toți suntem în rândul său,

C-o durere delicată,

Devenim ce n-am fost ieri.

 

Să fi fost la toți aiurea,

Fără lacrimi şi blestem,

Dragostea ar fi doar una,

Petrecută în Eden.

 

Doar iubind şi fiind iubită,

Înţelegi neîncetat,

Că iubirea nu-i doar una,

E un întreg neterminat.

 

Ce va fi în lume, Doamne?

Dacă dragoste n-ar fi,

Poate oamenii s-or duce,

Din dorința de-a iubi.

Mai mult...