Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Elena Bianca Buștean
Data postării: 27 iunie 2022
Vizualizări: 551
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Final de zi
Poem: Despre tine
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
Poem: Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Poem: MOS GRACIUN
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Poem: Filmul vieții
Poem: Cântec de sirenă
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca