Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Category: Love poems
All author's poems: Elena Bianca Buștean
Date of posting: 27 июня 2022
Views: 958
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Poem: Iertare mamă!
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO
Poem: ,,O clipă de sinceritate" în engleză
Poem: Aş vrea...
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Nimeni, nicăieri
Poem: Un adio sau o sărutare...
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”