Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Category: Love poems
All author's poems: Elena Bianca Buștean
Date of posting: 27 июня 2022
Views: 777
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Poaie
Poem: Iubire + perfectionism = ecuatie fara rezultat
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Până dincolo de mormânt
Poem: Moștenire
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: Dragonul Rangă-Talpă
Poem: Aluzii
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară