Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Elena Bianca Buștean
Дата публикации: 27 июня 2022
Просмотры: 798
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Lut
Поэма: Iluzia din Zori
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Поэма: Săgețile lui Cupidon
Поэма: Mama
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor
Поэма: Înghețată islandeză în turcă
Поэма: Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în olandeză
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna