Categoria: Poezii comice
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 7 noiembrie 2022
Vizualizări: 1061
Poezii din aceiaşi categorie
Oare ce ar putea fi? în spaniolă
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
¿Qué podría ser?
¿Qué objeto tiene cuatro lados?
forma cuadrada,
No podemos decir que sea del todo tridimensional, pero se pliega bastante bien sobre cualquier superficie.
Tiene varios usos:
Con este objeto podemos limpiar el polvo, podemos limpiarnos la cara sudorosa, podemos toser, podemos sonarnos la nariz, cuando lloramos y tratamos de recuperarnos de la depresión, cuando sentimos la necesidad de estornudar en algo y no No queremos salpicarlo de pies a cabeza a la persona que tenemos al lado, también se puede poner sobre el traje en ocasiones especiales o podemos ponerlo junto a un jarrón de flores, para darle color a la mesa en la que esté. está sentado.
Además, una cosa importante a mencionar sería el hecho de que viene en una variedad de diseños, colores, diseños, estampados, algunos incluso tienen textos escritos. Pero el mundo que todavía prefiere el estilo clásico, vintage y todos los sinónimos del género, lo tiene más a menudo en un tono azul lavado, como lo son los vaqueros prelavados, con todo tipo de cuadros más pequeños, a veces en un azul más oscuro, cuando es amarillo neón.
El objeto descrito sólo podría ser:
Respuesta: रूमाल
Bătrânica hoață în spaniolă
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vieja ladrona
En una tienda de segunda mano,
Tomado, recopilado, navegado desde cualquier marca,
Una anciana que ya había pasado su mejor momento, pues tenía unos 70 años, mira los corpiños,
La hermana mayor de Cecilia, la dueña de la tienda, mira a la mujer con gestos groseros,
Él la ve todavía sentada y enfurruñada,
Es como si nada pudiera calmarlo.
Pasa los percheros de blusas,
Sólo elige los que tienen estampado de medusa,
Pon, mete, mete en la red todo lo que encuentre,
No parece tener prisa
Los movimientos son lentos,
No cede ante la mirada atenta.
Del gerente de la tienda,
Que tose el burro, admirando la imagen del boletín,
Nuestro viejo ladrón
No tiene absolutamente ninguna náusea,
Porque el deseo del corazón lo complace,
Hubo un alboroto,
En un momento, el gerente de la tienda le pregunta:
"Tienes bolsas pesadas, sospecho que has estado en otras tiendas también", pero la viejita divertida responde: "¡Mira, haz tu trabajo!"
Imposible para ella aceptar una insensibilidad así, se la toma con calma, blusa tras blusa,
La anciana realmente parece confundida.
Él le dice amablemente que recibió muchas, muchas de ellas como regalo, que recientemente fue el día de su onomástica y que por eso ella está cargada con esas bolsas,
Y los siete broches,
Que fueron sacados de la tienda,
Como una anciana fueron olvidados hace mucho tiempo,
"¿Tiene alguna explicación para todos los productos que lleva consigo de un lugar a otro?"
"No lo sé, ni siquiera sé cómo es mi cama".
"Entonces, ¿por qué viniste de compras?"
"¿Quería ver algo hermoso?
"¿Me estás mintiendo amablemente?"
"¿Qué significa realmente hermoso?"
"Déjame con esta simulación, porque puedo atraparme solo"
"Lo olvido, sí, pero pagué por todo lo que tenía que llevarme, no soy de los que roban"
"Si no recuerdas siete broches, aun así te llevarás toda la tienda y no sabrás que la llevaste"
"¿Como es posible? ¿Dudas de mi moralidad?"
"¿Qué tiene de moral el mundo que se ha olvidado de ser moral?"
Quedando con esta pregunta, la anciana comienza a sacar de su bolso, de su falda, de sus mangas, de detrás de sus aretes, de debajo de su sombrero, todo lo que tomó y no pagó.
Bien, esperamos que no robes la próxima vez.
Que es un error moral bastante grande.
Oare ce ar putea fi? în olandeză
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Wat kan het zijn?
Welk object heeft vier zijden,
vierkant,
We kunnen niet zeggen dat het helemaal driedimensionaal is, maar het vouwt redelijk goed op elk oppervlak.
Het heeft verschillende toepassingen:
Met dit voorwerp kunnen we het stof afvegen, we kunnen ons bezwete gezicht afvegen, we kunnen erin hoesten, we kunnen onze neus snuiten, als we huilen en proberen te herstellen van een depressie, als we de behoefte voelen om ergens in te niezen en we doen dat niet. Ik wil het niet van top tot teen op de persoon naast ons spatten, het kan ook bij speciale gelegenheden op het pak worden gezet of we kunnen het naast een vaas met bloemen zetten, om kleur toe te voegen aan de tafel waarop het staat zit.
Het is ook belangrijk om te vermelden dat het verkrijgbaar is in een verscheidenheid aan ontwerpen, kleuren, ontwerpen en prints, en op sommige is zelfs tekst geschreven. Maar de wereld die nog steeds de voorkeur geeft aan de klassieke, vintage stijl en alle synoniemen van het genre, heeft deze meestal in een tint gewassen blauw, net als voorgewassen jeans, met allerlei kleinere vierkantjes, soms in een donkerder blauw, wanneer neongeel.
Het beschreven object kan alleen zijn:
Antwoord: रूमाल
"Nu-s ca toate"
Milă și drăguță,
Zâmbești din guriță,
Ochii de cenușă
Și limba dulce.
Mergi agale
Și dai din picioare,
Dai și din buci,
În chiloți îți curg muci.
Zici că ești deosebită, poate,
Dar, de fapt, ești ca toate.
Zici că ești umilă,
Dar o privire te fărâmă.
Zici: „Niciodată n-am văzut baghete”,
Dar îmi faci pe pulă piruete.
Sari sus-jos, jos-sus
Și-l pomenești pe Iisus.
Joi
Joi
se da la..
OI OI!!
Nu-i de bine!
Baiatu vine
si loveste.
AU!
Nu puteau
sa ii zica,
ca amuzant
nu este?
Bătrânica hoață în portugheză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
O velho ladrão
Em um brechó,
Obtido, coletado, navegado em qualquer marca,
Uma velha que já passou da idade, pois tinha cerca de 70 anos, olha os corpetes,
A irmã mais velha de Cecília, dona da loja, olha para a mulher com gestos rudes,
Ele a vê ainda sentada e de mau humor,
É como se nada pudesse acalmá-lo,
Passe pelas prateleiras de blusas,
Ele só escolhe aqueles com estampa de água-viva,
Coloque, coloque, enfie na rede tudo o que encontrar,
Ele não parece estar com pressa,
Os movimentos são lentos,
Não cede sob o olhar atento
Do gerente da loja,
Que tosse o burro, admirando a foto do boletim,
Nosso velho ladrão,
Ele não tem absolutamente nenhuma náusea,
Porque o desejo do coração o satisfaz,
Houve um alvoroço,
A certa altura, o gerente da loja pergunta a ela:
"Você tem sacolas pesadas, suspeito que já tenha ido a outras lojas também?", mas a velhinha engraçada responde: "Olha, faça o seu trabalho!"
Impossível ela aceitar uma insensibilidade dessa, ela aguenta com calma, blusa por blusa,
A velha realmente parece confusa,
Ele diz a ela gentilmente que recebeu muitos, muitos deles de presente, que recentemente foi o dia do nome dela e é por isso que ela está carregada com aquelas sacolas,
E todos os sete broches,
Que foram retirados da loja,
Como uma velha, eles foram esquecidos há muito tempo,
“Você tem alguma explicação para todos os produtos que carrega de um lugar para outro?”
"Não sei, nem sei como é a minha cama."
"Então por que você veio fazer compras?"
"Eu queria ver algo bonito?
"Você está mentindo para mim gentilmente?"
"O que realmente significa bonito?"
"Deixe-me com essa pretensão, porque posso me pegar sozinho"
“Esqueci sim, mas paguei tudo que tinha que levar, não sou do tipo que rouba”
“Se você não se lembra dos sete broches, ainda vai levar a loja inteira e não saber que pegou”
"Como isso é possível? Você duvida da minha moralidade?"
"O que há de moral no mundo que se esqueceu de ser moral?"
Permanecendo nessa questão, a velha começa a tirar da bolsa, da saia, das mangas, de trás dos brincos, de baixo do chapéu, tudo o que levou e não pagou.
Ok, esperamos que você não roube da próxima vez,
Que é um grande erro moral.
Oare ce ar putea fi? în spaniolă
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
¿Qué podría ser?
¿Qué objeto tiene cuatro lados?
forma cuadrada,
No podemos decir que sea del todo tridimensional, pero se pliega bastante bien sobre cualquier superficie.
Tiene varios usos:
Con este objeto podemos limpiar el polvo, podemos limpiarnos la cara sudorosa, podemos toser, podemos sonarnos la nariz, cuando lloramos y tratamos de recuperarnos de la depresión, cuando sentimos la necesidad de estornudar en algo y no No queremos salpicarlo de pies a cabeza a la persona que tenemos al lado, también se puede poner sobre el traje en ocasiones especiales o podemos ponerlo junto a un jarrón de flores, para darle color a la mesa en la que esté. está sentado.
Además, una cosa importante a mencionar sería el hecho de que viene en una variedad de diseños, colores, diseños, estampados, algunos incluso tienen textos escritos. Pero el mundo que todavía prefiere el estilo clásico, vintage y todos los sinónimos del género, lo tiene más a menudo en un tono azul lavado, como lo son los vaqueros prelavados, con todo tipo de cuadros más pequeños, a veces en un azul más oscuro, cuando es amarillo neón.
El objeto descrito sólo podría ser:
Respuesta: रूमाल
Bătrânica hoață în spaniolă
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vieja ladrona
En una tienda de segunda mano,
Tomado, recopilado, navegado desde cualquier marca,
Una anciana que ya había pasado su mejor momento, pues tenía unos 70 años, mira los corpiños,
La hermana mayor de Cecilia, la dueña de la tienda, mira a la mujer con gestos groseros,
Él la ve todavía sentada y enfurruñada,
Es como si nada pudiera calmarlo.
Pasa los percheros de blusas,
Sólo elige los que tienen estampado de medusa,
Pon, mete, mete en la red todo lo que encuentre,
No parece tener prisa
Los movimientos son lentos,
No cede ante la mirada atenta.
Del gerente de la tienda,
Que tose el burro, admirando la imagen del boletín,
Nuestro viejo ladrón
No tiene absolutamente ninguna náusea,
Porque el deseo del corazón lo complace,
Hubo un alboroto,
En un momento, el gerente de la tienda le pregunta:
"Tienes bolsas pesadas, sospecho que has estado en otras tiendas también", pero la viejita divertida responde: "¡Mira, haz tu trabajo!"
Imposible para ella aceptar una insensibilidad así, se la toma con calma, blusa tras blusa,
La anciana realmente parece confundida.
Él le dice amablemente que recibió muchas, muchas de ellas como regalo, que recientemente fue el día de su onomástica y que por eso ella está cargada con esas bolsas,
Y los siete broches,
Que fueron sacados de la tienda,
Como una anciana fueron olvidados hace mucho tiempo,
"¿Tiene alguna explicación para todos los productos que lleva consigo de un lugar a otro?"
"No lo sé, ni siquiera sé cómo es mi cama".
"Entonces, ¿por qué viniste de compras?"
"¿Quería ver algo hermoso?
"¿Me estás mintiendo amablemente?"
"¿Qué significa realmente hermoso?"
"Déjame con esta simulación, porque puedo atraparme solo"
"Lo olvido, sí, pero pagué por todo lo que tenía que llevarme, no soy de los que roban"
"Si no recuerdas siete broches, aun así te llevarás toda la tienda y no sabrás que la llevaste"
"¿Como es posible? ¿Dudas de mi moralidad?"
"¿Qué tiene de moral el mundo que se ha olvidado de ser moral?"
Quedando con esta pregunta, la anciana comienza a sacar de su bolso, de su falda, de sus mangas, de detrás de sus aretes, de debajo de su sombrero, todo lo que tomó y no pagó.
Bien, esperamos que no robes la próxima vez.
Que es un error moral bastante grande.
Oare ce ar putea fi? în olandeză
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Wat kan het zijn?
Welk object heeft vier zijden,
vierkant,
We kunnen niet zeggen dat het helemaal driedimensionaal is, maar het vouwt redelijk goed op elk oppervlak.
Het heeft verschillende toepassingen:
Met dit voorwerp kunnen we het stof afvegen, we kunnen ons bezwete gezicht afvegen, we kunnen erin hoesten, we kunnen onze neus snuiten, als we huilen en proberen te herstellen van een depressie, als we de behoefte voelen om ergens in te niezen en we doen dat niet. Ik wil het niet van top tot teen op de persoon naast ons spatten, het kan ook bij speciale gelegenheden op het pak worden gezet of we kunnen het naast een vaas met bloemen zetten, om kleur toe te voegen aan de tafel waarop het staat zit.
Het is ook belangrijk om te vermelden dat het verkrijgbaar is in een verscheidenheid aan ontwerpen, kleuren, ontwerpen en prints, en op sommige is zelfs tekst geschreven. Maar de wereld die nog steeds de voorkeur geeft aan de klassieke, vintage stijl en alle synoniemen van het genre, heeft deze meestal in een tint gewassen blauw, net als voorgewassen jeans, met allerlei kleinere vierkantjes, soms in een donkerder blauw, wanneer neongeel.
Het beschreven object kan alleen zijn:
Antwoord: रूमाल
"Nu-s ca toate"
Milă și drăguță,
Zâmbești din guriță,
Ochii de cenușă
Și limba dulce.
Mergi agale
Și dai din picioare,
Dai și din buci,
În chiloți îți curg muci.
Zici că ești deosebită, poate,
Dar, de fapt, ești ca toate.
Zici că ești umilă,
Dar o privire te fărâmă.
Zici: „Niciodată n-am văzut baghete”,
Dar îmi faci pe pulă piruete.
Sari sus-jos, jos-sus
Și-l pomenești pe Iisus.
Joi
Joi
se da la..
OI OI!!
Nu-i de bine!
Baiatu vine
si loveste.
AU!
Nu puteau
sa ii zica,
ca amuzant
nu este?
Bătrânica hoață în portugheză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
O velho ladrão
Em um brechó,
Obtido, coletado, navegado em qualquer marca,
Uma velha que já passou da idade, pois tinha cerca de 70 anos, olha os corpetes,
A irmã mais velha de Cecília, dona da loja, olha para a mulher com gestos rudes,
Ele a vê ainda sentada e de mau humor,
É como se nada pudesse acalmá-lo,
Passe pelas prateleiras de blusas,
Ele só escolhe aqueles com estampa de água-viva,
Coloque, coloque, enfie na rede tudo o que encontrar,
Ele não parece estar com pressa,
Os movimentos são lentos,
Não cede sob o olhar atento
Do gerente da loja,
Que tosse o burro, admirando a foto do boletim,
Nosso velho ladrão,
Ele não tem absolutamente nenhuma náusea,
Porque o desejo do coração o satisfaz,
Houve um alvoroço,
A certa altura, o gerente da loja pergunta a ela:
"Você tem sacolas pesadas, suspeito que já tenha ido a outras lojas também?", mas a velhinha engraçada responde: "Olha, faça o seu trabalho!"
Impossível ela aceitar uma insensibilidade dessa, ela aguenta com calma, blusa por blusa,
A velha realmente parece confusa,
Ele diz a ela gentilmente que recebeu muitos, muitos deles de presente, que recentemente foi o dia do nome dela e é por isso que ela está carregada com aquelas sacolas,
E todos os sete broches,
Que foram retirados da loja,
Como uma velha, eles foram esquecidos há muito tempo,
“Você tem alguma explicação para todos os produtos que carrega de um lugar para outro?”
"Não sei, nem sei como é a minha cama."
"Então por que você veio fazer compras?"
"Eu queria ver algo bonito?
"Você está mentindo para mim gentilmente?"
"O que realmente significa bonito?"
"Deixe-me com essa pretensão, porque posso me pegar sozinho"
“Esqueci sim, mas paguei tudo que tinha que levar, não sou do tipo que rouba”
“Se você não se lembra dos sete broches, ainda vai levar a loja inteira e não saber que pegou”
"Como isso é possível? Você duvida da minha moralidade?"
"O que há de moral no mundo que se esqueceu de ser moral?"
Permanecendo nessa questão, a velha começa a tirar da bolsa, da saia, das mangas, de trás dos brincos, de baixo do chapéu, tudo o que levou e não pagou.
Ok, esperamos que você não roube da próxima vez,
Que é um grande erro moral.
Alte poezii ale autorului
Luna
A fost odată ca în basme
A fost cum nu s-a mai văzut
O țesătură de fantasme
Ce-acoperea sufletu-mi mut
Și tot stătând eu și gândind
Privind pe cer la stele
Mă scufundam în al meu jind
Și-n gândurile mele
Din bezna ce domnea în casă
Venind,dorința mi-e doar una
Fereastra s-o deschid ,retrasă
Undeva-n colț așteaptă luna
Privind în zare o lăsam
În zilele ce au urmat
Să sosească noaptea la geam
Și să vegheze ne-ncetat
Păzi o zi, păzi chiar nouă
Astfel dorința i se-mplini
În noapte pe la ceasul două
Deschid și-ncep a-i vorbi:
,,O dulce a nopții mele doamnă
Deschide-ți inima și spune
Ce cauți de vii când e toamnă
În suflet și scrum, putrejune?
De mă iubești ascultă bine
Tu lasă-mă-n durerea mea
Prefer să hrănesc cu suspine
Inima mea decât o stea
Să-mi prindă sufletu-n iluzii
Mai multe decât deja sunt
Demonii mei, din nou cruzii
Îmi vor simțirea în mormânt"
,,Care simțire?" zise luna
,,Umple-l de ai un gol
Că mai dulce e minciuna
Nici nu vei mai simți că-i rol
Că-i totul efemer pe lume
Vreme vine vreme trece
Timpul totul o să fărâme
Inima toată o să-ți sece
De nu vei pricepe vreodată
Că trebuie să te pleci curentului
Să lași în urmă acea fată
Ce a dat viață sentimentului"
Ascultând eu acea povață
Cuvintele frumos curgeau
Plăcut surprins de-acea dulceață
Ca mierea vorbele-i păreau
,,Cobori în jos lună acum
Și umple golul care-l simt
Deschide-i inimii un drum
Nu aș vrea însă să mă mint"
Ea asculta și deodată
Se pogorî din cer
În marea cea învolburată
Trecând prin nemilosul ger
Se aruncă în mare
Și pe loc se transformă
Într-o fată ca oricare
Uimirea îmi era enormă
Când vedeam ce se întâmplase
Priveam la frumusețea ei
Ce parcă ochii mi-i legase
Cu lacăte fără de chei
Părea crăiasa din povești
Ce cu ai săi ochi mă vrăjea
O-ntreb ,,De ce mă amăgești?
Sufletul meu nu va putea
Pe altcineva să iubească
Și cred că tu o știi prea bine
Doar ea poate să reclădească
Mari sentimente din ruine"
Iar la refuzul meu ținea
Pironiți ochii către mine
Nici o lacrimă nu curgea
Se-asemăna oare cu cine?
Și eu mai simțeam că aveam
Inima rece ca de gheață
Cu ea mereu eu mă trezeam
În fiecare dimineață
Parcă mă priveam în oglindă
Recunoșteam în mine fiara
Ce sufletul vrea să mi-l prindă
Tot mai grea îmi pare povara
Fata spuse atunci ,,Te chem
Cu mine sus să devii stea"
Părea fermecător îndemn
Însă nu și asupra mea
,,Rămân aici în lumea mea
Cu bune și cu rele
Ai căzut ca un fulg de nea
Întoarce-te pe cer la stele"
***
Trecu o zi trecură două
Tot cu gândul departe
Admiram a zorilor rouă
Ce mă inspirau foarte
Să scriu versuri pentru aceea
Ce de-atâția ani îmi fusese
Precum soare pentru mareea
Pe care el o atrăsese
Mergând agale eu pe drum
Chiar pe Maria întâlnesc
,,Ce-i oare de făcut acum?"
Îmi spun și-ncep să îi vorbesc:
,,Știi tu cum este trandafirul?
Frumos dar are spin
Așa a prins viață delirul
Din multă durere și chin
Război în mine se-ntețește
Mai mult în fiecare zi
Sufletul meu se veștejește
Dar n-o să te uit orice-ar fi
Nu-mi pasă de ce-o să urmeze
Nici de vântul ce nu mă lasă
Simțitea el vrea s-o reteze
Eu vreau să-i fii inimii casă"
Atunci ea ascultând spusese
,,De ce toate aceste lupte?
Văzând timpul ce se scursese
Tu crezi că vrea să se înfrupte
Însă te poți gândi că toate
Așa au trebuit să fie
Lasă-ți deci sufletul să-noate
Nu să plutească-n agonie
Că Cel de sus știe ce face
Ne dă ce ne este mai bine
Deci când în tine totul tace
Așteaptă! ascultă tu de mine"
***
Noaptea își făcu apariția
Cerul îmbracă haina doliului
Luna își reluă iar poziția
Apoi se alătura stolului
De păsări care coborau
La fel și ea venea spre mine
Cu viteza luminii, stau
Privind în sus la înălțime
Semăna cu-n meteorit
Care cădea în apa mării
Iar atunci când ea a ieșit
În suflet parcă aduse zorii
Mai frumoasă ca odinioară
Îmi părea acum femeia
Însă voința n-o să-mi piară
N-o să apună-n veci scânteia
,,Iar ai venit? Ce vrei să spui?
Oare nu ți-am vorbit frumos?
Nu poți și nu vreau să răpui
Simțirea dar tu crezi pe dos"
,,Nu vrei să capeți veșnicia
Acolo devenind luceafăr?
Ți-oi citi și eu poezia
Și te-oi știi lângă mine teafăr"
Iar eu răspunsei ,,Vom fi vii
Noi oamenii și după moarte
Sus îngeri cântă simfonii
Drepților care or să poarte
În suflet veșnica Lumină
Când Raiul îl vor câștiga
Restul vor zace în surdină
Pe lavă ei vor naviga
Că-n viață le-au fost călăuze
Dracii ce acum își bat joc
Trăgând în ei cu obuze
Ei cad și tot revin la loc
Chinul lor veșnic se repetă
Ca și istoria pe pământ
O-ncoronare și-o trompetă
Porunci, lupte apoi mormânt
Ca stea voi sta veșnic pe cer
Văzând omul cum vine, pleacă
Eu unul să știi că prefer
Să-mi scot sabia din teacă
Să lupt cu draci ce mă-mpresoară
Și să dobândesc nemurirea
Păstorul oaia Sa-și separă
De capre și-i dă mântuirea"
***
Își dădu atunci seama ea
Că nu e nimic de făcut
Decât să nu mai fie stea
Și să aibă chipul de lut
Tăie cerul cu-a sa viteză
Hoinări bolta-n miez de noapte
Să lupte cu soarta cuteză
N-asculta de-a stelelor șoapte
Ce îi spuneau să se oprească
Să lase tot așa cum este
Ea continua iar să tânjească
La o iubire de poveste
Și tot ignorându-le glasul
Croindu-și drum prin ele
Mai mult ea-și iuți pasul
Auzind un cântec de iele
Ce o ispiteau să revină
Să-și ocupe locul pe tron
Ea le orbi cu-a sa lumină
Spunând ,, Nu sunt un pion
Voi duhuri albe necurate
Dispăreți în neant
În jos pe pământuri umblate
Găsiti-vă amant
Lăsați-mă acum pe mine
Să îmi îndeplinesc dorința
Sau spuneți-mi acuma cine
Poate să-mi curme suferința"
Și ele atunci îi arătară
Sălașul unui vrăjitor
El ziua licori prepară
Noaptea adoarme pe un nor
Și venind luna la el
Îi spuse ,, Seară bună
Am de îndeplinit un țel
Să nu mai fiu aici stăpână
Vreau să cobor în jos la cel
De care sunt îndrăgostită
Să devin soare pentru el
Să-i luminez fața mâhnită"
Și vrăjitorul atunci spuse
,,Vrei să trăiești nefericită?
Prin timpul aspru care curse
O viață pare o clipită
Acolo omul mereu caută
Mereu să își facă dreptate
Nu se satură nici de laudă
Și crede că e libertate
Ceea ce de fapt rob îl face
Supus tentațiilor, plăcerii
El uită atunci că se-ntoarce
La Tatăl spune nu te sperii?
De ceea ce îți povestesc
Tu vrei să dai socoteală
Pentru păcatul omenesc
Pentru orice mică greșală?"
,,Da vreau să fiu cu cel pe care
De multe nopți eu îl iubesc
Nu-mi pasă cât de mult doare
Eu ca un om vreau să trăiesc"
Atunci vrăjitorul scosese
Un glob și spuse două vorbe
Păreau vrăji, acum întinsese
O masă cu plante și ciorbe
,,Zi vrei să vezi acum ce face?
Sau ți-e frică de suferință?
Te văd parcă stătând pe ace"
,,Da vreau să știu a sa dorință"
Atunci se arătară-n glob
Doi tineri pe o bancă stând
Sub umbra unui falnic plop
Ea îi surprinde discutând
***
Îi spun Mariei ,,Te iubesc
Și nimeni n-o să poată
Să-mi ia cât o să viețuiesc
Și nici pe lumea aialaltă
Ceea ce simt eu pentru tine
Ești unicul meu colț de Rai
Vrei să trăiești de-acum cu mine?
Visez din acea zi de Mai
La clipa când vei spune ,,Da"
La întrebarea care-o pun
De n-o să vrei, voi aștepta
Că te iubesc ca un nebun"
Ea măgulită de ce-i spusei
Zâmbi și îmi spuse roșind
,,Parcă mai ieri ziceai c-apusei
Suflete te văd răsărind"
,, Da, și eu simt că renaște
Iubirea cea de altădată
Sufletul meu din nou cunoaște
Fericirea adevărată
Și luna de sus mi-a cerut
Iubirea dar n-am acceptat
Pentru că eu nu am putut
Să te uit și te-am căutat
Să-ți spun a nu știu câta oară
Că nu pot trăi fără tine
Nu-mi lăsa inima să piară
Și să mă cert din nou cu mine"
Ea îmi spusese: ,,A fost drum lung
Dar cel puțin a meritat
De fericire acum plâng
Că mă iubești cu-adevărat
Nimic nu o să ne despartă
De-acum îți promit niciodată
Inima ta de acum poartă
Fericirea, sufletu-ți saltă"
Vorbind noi la lăsarea serii
Luna se-ntoarse, ne-a văzut
Cum ne plimbam pe lângă merii
De prin livezi, pe lângă Prut
Văzând-o eu strigam la ea
,,Coboară tu ca altă dată
Fă-te văpaie că aș vrea
Priveliștea mai luminată"
Luna-și spusese ,,Am cerut
Mult prea târziu om să devin
Dacă acționam la-nceput
Nu-i vedeam acum că se țin
De mână și-și jură iubirea
Și el îmi cere să cobor
Mai bine rămâne amintirea
În zile ce vor fi de dor
Decât dorința să i-o fac
Și mai mult să mă înjosesc
În cel de-odinioară iatac
Urcând eu vreau să locuiesc
Apoi spuse cu glasul tare:
,, Rămâneți voi în lumea voastră
Leac este doar dulcea uitare
Gonind în zarea cea albastră
M-oi duce și m-oi aduna
Cu gândurile mele
Îmi voi pune pe cap cununa
Dând ordine la stele"
Iubit-o
Sufletul meu rafinat,
Cu o inima de aur mat,
Iubirea ta ma încălzește,
Iar frumusețea ta mă răcește.
Iubit-o sa sti ca te iubesc,
Chiar dacă nu o sa te doresc,
Eu te voi iubi visând,
Dar în realitate zburând.
Te iubesc prin minciuni,
Dar adevărat prin bani,
Plângând după tine,
Fiind total în suspine.
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Tu Căpitane...
Unde ești tu Căpitane?
Pentru ce ne-ai părăsit?
S-a dus România Mare,
Ca soarele-n asfințit.
Neamul nostru brav și tare,
Zace veșnic adormit,
Unde ești tu Căpitane,
Făt-Frumos și crai iubit?
Vântul îți poartă suspinul,
Noaptea ne alină dorul,
Cât de sumbru e destinul,
Căt de jalnic e viitorul!
Camarazii se adună,
Pe la tristul tău mormânt,
Să-ți aducă o cunună,
Căpitane căci ești Sfânt!
Ne-adunăm toți împreună,
Împărțind același gând,
Că și-n moarte și-n furtună,
Vom rămâne dârzi luptând.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Luna
A fost odată ca în basme
A fost cum nu s-a mai văzut
O țesătură de fantasme
Ce-acoperea sufletu-mi mut
Și tot stătând eu și gândind
Privind pe cer la stele
Mă scufundam în al meu jind
Și-n gândurile mele
Din bezna ce domnea în casă
Venind,dorința mi-e doar una
Fereastra s-o deschid ,retrasă
Undeva-n colț așteaptă luna
Privind în zare o lăsam
În zilele ce au urmat
Să sosească noaptea la geam
Și să vegheze ne-ncetat
Păzi o zi, păzi chiar nouă
Astfel dorința i se-mplini
În noapte pe la ceasul două
Deschid și-ncep a-i vorbi:
,,O dulce a nopții mele doamnă
Deschide-ți inima și spune
Ce cauți de vii când e toamnă
În suflet și scrum, putrejune?
De mă iubești ascultă bine
Tu lasă-mă-n durerea mea
Prefer să hrănesc cu suspine
Inima mea decât o stea
Să-mi prindă sufletu-n iluzii
Mai multe decât deja sunt
Demonii mei, din nou cruzii
Îmi vor simțirea în mormânt"
,,Care simțire?" zise luna
,,Umple-l de ai un gol
Că mai dulce e minciuna
Nici nu vei mai simți că-i rol
Că-i totul efemer pe lume
Vreme vine vreme trece
Timpul totul o să fărâme
Inima toată o să-ți sece
De nu vei pricepe vreodată
Că trebuie să te pleci curentului
Să lași în urmă acea fată
Ce a dat viață sentimentului"
Ascultând eu acea povață
Cuvintele frumos curgeau
Plăcut surprins de-acea dulceață
Ca mierea vorbele-i păreau
,,Cobori în jos lună acum
Și umple golul care-l simt
Deschide-i inimii un drum
Nu aș vrea însă să mă mint"
Ea asculta și deodată
Se pogorî din cer
În marea cea învolburată
Trecând prin nemilosul ger
Se aruncă în mare
Și pe loc se transformă
Într-o fată ca oricare
Uimirea îmi era enormă
Când vedeam ce se întâmplase
Priveam la frumusețea ei
Ce parcă ochii mi-i legase
Cu lacăte fără de chei
Părea crăiasa din povești
Ce cu ai săi ochi mă vrăjea
O-ntreb ,,De ce mă amăgești?
Sufletul meu nu va putea
Pe altcineva să iubească
Și cred că tu o știi prea bine
Doar ea poate să reclădească
Mari sentimente din ruine"
Iar la refuzul meu ținea
Pironiți ochii către mine
Nici o lacrimă nu curgea
Se-asemăna oare cu cine?
Și eu mai simțeam că aveam
Inima rece ca de gheață
Cu ea mereu eu mă trezeam
În fiecare dimineață
Parcă mă priveam în oglindă
Recunoșteam în mine fiara
Ce sufletul vrea să mi-l prindă
Tot mai grea îmi pare povara
Fata spuse atunci ,,Te chem
Cu mine sus să devii stea"
Părea fermecător îndemn
Însă nu și asupra mea
,,Rămân aici în lumea mea
Cu bune și cu rele
Ai căzut ca un fulg de nea
Întoarce-te pe cer la stele"
***
Trecu o zi trecură două
Tot cu gândul departe
Admiram a zorilor rouă
Ce mă inspirau foarte
Să scriu versuri pentru aceea
Ce de-atâția ani îmi fusese
Precum soare pentru mareea
Pe care el o atrăsese
Mergând agale eu pe drum
Chiar pe Maria întâlnesc
,,Ce-i oare de făcut acum?"
Îmi spun și-ncep să îi vorbesc:
,,Știi tu cum este trandafirul?
Frumos dar are spin
Așa a prins viață delirul
Din multă durere și chin
Război în mine se-ntețește
Mai mult în fiecare zi
Sufletul meu se veștejește
Dar n-o să te uit orice-ar fi
Nu-mi pasă de ce-o să urmeze
Nici de vântul ce nu mă lasă
Simțitea el vrea s-o reteze
Eu vreau să-i fii inimii casă"
Atunci ea ascultând spusese
,,De ce toate aceste lupte?
Văzând timpul ce se scursese
Tu crezi că vrea să se înfrupte
Însă te poți gândi că toate
Așa au trebuit să fie
Lasă-ți deci sufletul să-noate
Nu să plutească-n agonie
Că Cel de sus știe ce face
Ne dă ce ne este mai bine
Deci când în tine totul tace
Așteaptă! ascultă tu de mine"
***
Noaptea își făcu apariția
Cerul îmbracă haina doliului
Luna își reluă iar poziția
Apoi se alătura stolului
De păsări care coborau
La fel și ea venea spre mine
Cu viteza luminii, stau
Privind în sus la înălțime
Semăna cu-n meteorit
Care cădea în apa mării
Iar atunci când ea a ieșit
În suflet parcă aduse zorii
Mai frumoasă ca odinioară
Îmi părea acum femeia
Însă voința n-o să-mi piară
N-o să apună-n veci scânteia
,,Iar ai venit? Ce vrei să spui?
Oare nu ți-am vorbit frumos?
Nu poți și nu vreau să răpui
Simțirea dar tu crezi pe dos"
,,Nu vrei să capeți veșnicia
Acolo devenind luceafăr?
Ți-oi citi și eu poezia
Și te-oi știi lângă mine teafăr"
Iar eu răspunsei ,,Vom fi vii
Noi oamenii și după moarte
Sus îngeri cântă simfonii
Drepților care or să poarte
În suflet veșnica Lumină
Când Raiul îl vor câștiga
Restul vor zace în surdină
Pe lavă ei vor naviga
Că-n viață le-au fost călăuze
Dracii ce acum își bat joc
Trăgând în ei cu obuze
Ei cad și tot revin la loc
Chinul lor veșnic se repetă
Ca și istoria pe pământ
O-ncoronare și-o trompetă
Porunci, lupte apoi mormânt
Ca stea voi sta veșnic pe cer
Văzând omul cum vine, pleacă
Eu unul să știi că prefer
Să-mi scot sabia din teacă
Să lupt cu draci ce mă-mpresoară
Și să dobândesc nemurirea
Păstorul oaia Sa-și separă
De capre și-i dă mântuirea"
***
Își dădu atunci seama ea
Că nu e nimic de făcut
Decât să nu mai fie stea
Și să aibă chipul de lut
Tăie cerul cu-a sa viteză
Hoinări bolta-n miez de noapte
Să lupte cu soarta cuteză
N-asculta de-a stelelor șoapte
Ce îi spuneau să se oprească
Să lase tot așa cum este
Ea continua iar să tânjească
La o iubire de poveste
Și tot ignorându-le glasul
Croindu-și drum prin ele
Mai mult ea-și iuți pasul
Auzind un cântec de iele
Ce o ispiteau să revină
Să-și ocupe locul pe tron
Ea le orbi cu-a sa lumină
Spunând ,, Nu sunt un pion
Voi duhuri albe necurate
Dispăreți în neant
În jos pe pământuri umblate
Găsiti-vă amant
Lăsați-mă acum pe mine
Să îmi îndeplinesc dorința
Sau spuneți-mi acuma cine
Poate să-mi curme suferința"
Și ele atunci îi arătară
Sălașul unui vrăjitor
El ziua licori prepară
Noaptea adoarme pe un nor
Și venind luna la el
Îi spuse ,, Seară bună
Am de îndeplinit un țel
Să nu mai fiu aici stăpână
Vreau să cobor în jos la cel
De care sunt îndrăgostită
Să devin soare pentru el
Să-i luminez fața mâhnită"
Și vrăjitorul atunci spuse
,,Vrei să trăiești nefericită?
Prin timpul aspru care curse
O viață pare o clipită
Acolo omul mereu caută
Mereu să își facă dreptate
Nu se satură nici de laudă
Și crede că e libertate
Ceea ce de fapt rob îl face
Supus tentațiilor, plăcerii
El uită atunci că se-ntoarce
La Tatăl spune nu te sperii?
De ceea ce îți povestesc
Tu vrei să dai socoteală
Pentru păcatul omenesc
Pentru orice mică greșală?"
,,Da vreau să fiu cu cel pe care
De multe nopți eu îl iubesc
Nu-mi pasă cât de mult doare
Eu ca un om vreau să trăiesc"
Atunci vrăjitorul scosese
Un glob și spuse două vorbe
Păreau vrăji, acum întinsese
O masă cu plante și ciorbe
,,Zi vrei să vezi acum ce face?
Sau ți-e frică de suferință?
Te văd parcă stătând pe ace"
,,Da vreau să știu a sa dorință"
Atunci se arătară-n glob
Doi tineri pe o bancă stând
Sub umbra unui falnic plop
Ea îi surprinde discutând
***
Îi spun Mariei ,,Te iubesc
Și nimeni n-o să poată
Să-mi ia cât o să viețuiesc
Și nici pe lumea aialaltă
Ceea ce simt eu pentru tine
Ești unicul meu colț de Rai
Vrei să trăiești de-acum cu mine?
Visez din acea zi de Mai
La clipa când vei spune ,,Da"
La întrebarea care-o pun
De n-o să vrei, voi aștepta
Că te iubesc ca un nebun"
Ea măgulită de ce-i spusei
Zâmbi și îmi spuse roșind
,,Parcă mai ieri ziceai c-apusei
Suflete te văd răsărind"
,, Da, și eu simt că renaște
Iubirea cea de altădată
Sufletul meu din nou cunoaște
Fericirea adevărată
Și luna de sus mi-a cerut
Iubirea dar n-am acceptat
Pentru că eu nu am putut
Să te uit și te-am căutat
Să-ți spun a nu știu câta oară
Că nu pot trăi fără tine
Nu-mi lăsa inima să piară
Și să mă cert din nou cu mine"
Ea îmi spusese: ,,A fost drum lung
Dar cel puțin a meritat
De fericire acum plâng
Că mă iubești cu-adevărat
Nimic nu o să ne despartă
De-acum îți promit niciodată
Inima ta de acum poartă
Fericirea, sufletu-ți saltă"
Vorbind noi la lăsarea serii
Luna se-ntoarse, ne-a văzut
Cum ne plimbam pe lângă merii
De prin livezi, pe lângă Prut
Văzând-o eu strigam la ea
,,Coboară tu ca altă dată
Fă-te văpaie că aș vrea
Priveliștea mai luminată"
Luna-și spusese ,,Am cerut
Mult prea târziu om să devin
Dacă acționam la-nceput
Nu-i vedeam acum că se țin
De mână și-și jură iubirea
Și el îmi cere să cobor
Mai bine rămâne amintirea
În zile ce vor fi de dor
Decât dorința să i-o fac
Și mai mult să mă înjosesc
În cel de-odinioară iatac
Urcând eu vreau să locuiesc
Apoi spuse cu glasul tare:
,, Rămâneți voi în lumea voastră
Leac este doar dulcea uitare
Gonind în zarea cea albastră
M-oi duce și m-oi aduna
Cu gândurile mele
Îmi voi pune pe cap cununa
Dând ordine la stele"
Iubit-o
Sufletul meu rafinat,
Cu o inima de aur mat,
Iubirea ta ma încălzește,
Iar frumusețea ta mă răcește.
Iubit-o sa sti ca te iubesc,
Chiar dacă nu o sa te doresc,
Eu te voi iubi visând,
Dar în realitate zburând.
Te iubesc prin minciuni,
Dar adevărat prin bani,
Plângând după tine,
Fiind total în suspine.
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Tu Căpitane...
Unde ești tu Căpitane?
Pentru ce ne-ai părăsit?
S-a dus România Mare,
Ca soarele-n asfințit.
Neamul nostru brav și tare,
Zace veșnic adormit,
Unde ești tu Căpitane,
Făt-Frumos și crai iubit?
Vântul îți poartă suspinul,
Noaptea ne alină dorul,
Cât de sumbru e destinul,
Căt de jalnic e viitorul!
Camarazii se adună,
Pe la tristul tău mormânt,
Să-ți aducă o cunună,
Căpitane căci ești Sfânt!
Ne-adunăm toți împreună,
Împărțind același gând,
Că și-n moarte și-n furtună,
Vom rămâne dârzi luptând.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.