Ganduri
Am văzut cerul cum plângea cu sânge
Tăiat pe orizontal, despărțit de pământ
Alinat, în trecere, de norii fără de cuget
Vinovat sau victimă, nu scotea niciun cuvânt
Ce rost au florile dacă nu mai ești in viață?
Ce rost au scuzele dacă nu te mai apasă?
Totul are explicații sau raționamente?
Face parte din ceva divin sau pure coincidențe?
E in natura noastră de ființe umane
Iubirea, durerea, frica, patimile
Străini, legați de suferințe prin tăcere
Umbre ce își poartă cerul în durere.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Eduard Gabriel G
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 42
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Drog
Poem: Nu mai aștept
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: Te-am scos din poezii
Poem: Pedeapsa
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO
Poem: Aş vrea
Poem: Iubire
Din ce trăiesc scriitorii