Ajutor...
Cineva striga ,,Ajutor" cu toată puterea glasului lui stins..
M-am dus langa patul lui de spital și ,printre cuvinte bolborosite neinteligibil,doua rostite clar:acasă,copii.In clipa de luciditate a femeii,păream salvarea ei.
I-am spus că voi chema pe cineva,dar n-am făcut-o.
Știam că diagnosticul ei e o condamnare la indiferența,la strigat în gol.
Mai aud din când în când:Ajutor,și deși știu mintea ei e cea care o ține prizoniera de fapt ,
Mă simt prinsa în vârtejul lumii indiferente.
Ajutor..,strig și eu stins in mine,
Suntem spirite adormite in nepăsare,și doare..
Ajutor..
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 18 octombrie 2022
Vizualizări: 751
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Noua ordine...
Poem: Universul
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Poem: Soapte galagioase
Poem: Mă uit la cer!
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: Însemn
Poem: Impresii
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi