Viaţa ca o scenă
Nu vrem să fim actori
Deşi viaţa-i o scenă
Lăsăm ,adeseori,
Cădere de cortină.
Azi suntem spectatori
Punctuali si întârziaţi
La locuri cu valori
De destin crucificaţi.
Iată! sala - i plină,
Zumzete din când în când,
Copil , voce lină
Râde, bisează în gând..
Pe scenă lumina
Întuneric în sală
Nu vedem lacrima
Pe un costum de gală.
Pătrund ţepi de lumini
Spectacolul s-a terminat
Purtate de furtuni
Cortine s-au ridicat.
Gongurile iar bat
Chemându-şi un spectator.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Silvia Mihalachi
Date of posting: 22 июля 2022
Views: 808
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Conjurații
Poem: Martie trist
Un muzeu dedicat poetului Grigore Vieru va fi deschis în Capitală
Poem: Cireşul
Poem: Un fulg
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Poem: Puțin mai amabil
Poem: Întunericul
La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”