Viaţa ca o scenă
Nu vrem să fim actori
Deşi viaţa-i o scenă
Lăsăm ,adeseori,
Cădere de cortină.
Azi suntem spectatori
Punctuali si întârziaţi
La locuri cu valori
De destin crucificaţi.
Iată! sala - i plină,
Zumzete din când în când,
Copil , voce lină
Râde, bisează în gând..
Pe scenă lumina
Întuneric în sală
Nu vedem lacrima
Pe un costum de gală.
Pătrund ţepi de lumini
Spectacolul s-a terminat
Purtate de furtuni
Cortine s-au ridicat.
Gongurile iar bat
Chemându-şi un spectator.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 22 июля 2022
Просмотры: 827
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poem vesel de toamnă
Поэма: Tu... și numai Tu...
(foto) Cititul este sexy. Cum arată bărbații care în loc de smartphone au ales să ţină o carte în mână
Поэма: Gol
Поэма: Urlete, zbierete și țipete
(foto, video) Poezia răsare la apus. A fost lansat volumul de versuri al tinerei poete Romina Chetraru
Поэма: Fara titlu
Поэма: Ni-e frică
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”