Niciodată
niciodata n-ați știut
cum mam rupt în mii de fire,
cum taceam fără să spun,
cum plangeam fără oprire.
ati văzut doar ce-am lăsat,
ce am lasat ca sa se vadă.
n-ați știut cât am luptat
sa nu cad, să nu mă scadă.
cate nopți m-au prins în gol,
câte zile m-au trădat,
câte ori am vrut să spun
totusi nu m ati ascultat.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Lumea adevărată
Poem: Cina în taină
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Îmi iubesc........
Poem: Cândva regret
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Pentru mâine
Poem: Colț ascuns de stea
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman