Gri
gri...
Îmi ești capitol ce nu-l pot citi cu voce tare
O poveste tristă, dureroasă pierdere
Durere ascunsă-n suflet noaptea
Ce-i mai grea pe zi ce trece..
#onewinewoman
Am învățat să dansez cu ea in fiecare zi
Să port un zâmbet ce lacrimi îmi ascunde
Și mă prefac că-i roz deși totul mi-i gri
Dar aș fugi...să pot..dar unde?
#unpahardepoezie
Mă pierd în gânduri la orice pas
Să beau?..mi-i paharul mult prea amar
As vrea să te sun...dar e tot ocupat
Simt cum durerea întrece orice hotar.
#winedrops
Privirea mi-i cu teamă.. în suflet mi-i speranță
Simt că-s blocată în al tăcerii labirint
Mă pierd în iluzii că de-un an îmi e ceață
Că vei reveni. Iarăși mă mint...
Category: Parting poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 31 декабря 2024
Views: 231
Poems in the same category
Glasul Tăcerii
"Prea sensibilă" – un stigmat, un cuvânt,
Mi-l țipau ca pe-o vină, pe-un legământ.
N-am fost lăsată să-mi port durerea,
Când orice lacrimă-mi trezea mânia.
Îmi legau gura cu râsul lor tăios,
Fiecare suspin devenea un răspuns întors.
Și ce-am făcut? Mi-am ascuns trăirea,
Am prefăcut plânsul în piatră, iubirea-n tăcerea.
Cum să simt, când tot ce-am fost
A fost zdrobit sub un râs fără rost?
Cum să strig, când glasul meu
Era doar ecoul durerii din ei?
Sensibilitatea mea e un blestem uitat,
Un loc unde nimeni n-a săpat.
Dar sub râsul lor, un adevăr mă doare:
Sunt oglinda lor – și asta mă omoară.
Dar astăzi, las masca să cadă-n abis,
Să nu mai port vina că sufletul mi-e deschis.
Căci lacrima mea nu-i rușine, ci artă,
Un strigăt mut care nu se împarte.
Și poate, cândva, dincolo de tăcerea lor,
Voi fi doar eu, fără frică, fără dor.
Sensibilă? Poate, dar adevărată,
Un suflet ce trăiește, nu doar înfruntă lumea toată.
Când voi învăța
Când voi învăța cum să iubesc
Cum viața să o prețuiesc
Când voi ști cum să lucrez cu sentimentele
Și cum pe chipul tău să aduc doar zâmbete
Atunci în genunchi mă voi întoarce
Și pentru a ta iertare orice voi face
Îmi voi da inima doar pentru tine
Numai să legăm ale noastre destine
Dar de nu voi învața ce înseamnă să iubesc
De nu voi vrea să trăiesc
Când voi abandona sentimentele
Și când pe chip îți vor apărea lacrimile
Lasă-mă să mor
Nu-mi oferi ajutor
Nu merit a ta iubire
Ci doar o rece înlocuire
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
O scrisoare fatală
Ce scrisoare nedreaptă ți-am scris,
N-am pomenit în ea de iubire,
Și mai mult peste toate am omis,
Să-ți vorbesc de costumul de mire.
Dar de fapt nu ți-am scris niciun rând,
C-am avut mai demult niște vise,
Cu ale mele scrisori sângerând,
Și sfârșind într-un colț nedeschise.
Savurez aiureli cu răspunsuri venind,
Dar goală-i mereu cutia poștală,
Nefiresc mai aștept zi de zi suferind,
Ca un ultim cartuș, o scrisoare fatală.
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
Glasul Tăcerii
"Prea sensibilă" – un stigmat, un cuvânt,
Mi-l țipau ca pe-o vină, pe-un legământ.
N-am fost lăsată să-mi port durerea,
Când orice lacrimă-mi trezea mânia.
Îmi legau gura cu râsul lor tăios,
Fiecare suspin devenea un răspuns întors.
Și ce-am făcut? Mi-am ascuns trăirea,
Am prefăcut plânsul în piatră, iubirea-n tăcerea.
Cum să simt, când tot ce-am fost
A fost zdrobit sub un râs fără rost?
Cum să strig, când glasul meu
Era doar ecoul durerii din ei?
Sensibilitatea mea e un blestem uitat,
Un loc unde nimeni n-a săpat.
Dar sub râsul lor, un adevăr mă doare:
Sunt oglinda lor – și asta mă omoară.
Dar astăzi, las masca să cadă-n abis,
Să nu mai port vina că sufletul mi-e deschis.
Căci lacrima mea nu-i rușine, ci artă,
Un strigăt mut care nu se împarte.
Și poate, cândva, dincolo de tăcerea lor,
Voi fi doar eu, fără frică, fără dor.
Sensibilă? Poate, dar adevărată,
Un suflet ce trăiește, nu doar înfruntă lumea toată.
Când voi învăța
Când voi învăța cum să iubesc
Cum viața să o prețuiesc
Când voi ști cum să lucrez cu sentimentele
Și cum pe chipul tău să aduc doar zâmbete
Atunci în genunchi mă voi întoarce
Și pentru a ta iertare orice voi face
Îmi voi da inima doar pentru tine
Numai să legăm ale noastre destine
Dar de nu voi învața ce înseamnă să iubesc
De nu voi vrea să trăiesc
Când voi abandona sentimentele
Și când pe chip îți vor apărea lacrimile
Lasă-mă să mor
Nu-mi oferi ajutor
Nu merit a ta iubire
Ci doar o rece înlocuire
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
O scrisoare fatală
Ce scrisoare nedreaptă ți-am scris,
N-am pomenit în ea de iubire,
Și mai mult peste toate am omis,
Să-ți vorbesc de costumul de mire.
Dar de fapt nu ți-am scris niciun rând,
C-am avut mai demult niște vise,
Cu ale mele scrisori sângerând,
Și sfârșind într-un colț nedeschise.
Savurez aiureli cu răspunsuri venind,
Dar goală-i mereu cutia poștală,
Nefiresc mai aștept zi de zi suferind,
Ca un ultim cartuș, o scrisoare fatală.
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
Other poems by the author
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Mi-e dor și... doare
Clipa revederii a făcut dorul să doară
Preț de câteva secunde am rămas fără aer,
Mă doare încet, intens...mă face să simt.
...s-a declanșat atât de parșiv, de crud...de subit.
Închid ochii și-ți adulmec parfumul
Vinului îi simt dulcea aromă
Toate se-nvârt ca-ntr-un carusel...
...Și scot dintr-o carte, a noastră poză...
Simt cum mi se dă peste cap clipa
Amintirile curg și se-amestecă nebun
Mă îneacă, mă sufocă... mă vlăguiesc
Le-aș îneca pe toate într-un pahar de vin
Poate te-aud șoptind... "vin să te îmbrățişez!"
Visul meu trădat
Poate n-a fost trădare, dar doare fără rost,
Un vis ce s-a desprins tăcut, rămas fără adăpost.
Eram senină, plină, o floare în lumină,
Acum mi-e inima pustie, și dorul mă termină....
Soarele mi-era pe tot ce-aveam in gând,
Acum se-ascunde rece, și tremur toată-n vânt
Sunt ca o stea căzută în somnul fără vis
Un pumn de praf de stele suflat în abis.
El sus rămâne-n cer, cu raze neatinse,
Eu jos, în valea umbrelor, cu aripile frânte,
Sufletul greu mă strânge, ca piatra in cădere,
Și tot mă-ntreb, în noapte: va fi vreo revedere?
Va fi din nou o zi, cu soare în privire?
Sau am rămas captivă în propria rătăcire?
Când bate vântul rece prin visul meu trădat,
Încerc să sper că timpul nu a trecut in van.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Mi-e dor și... doare
Clipa revederii a făcut dorul să doară
Preț de câteva secunde am rămas fără aer,
Mă doare încet, intens...mă face să simt.
...s-a declanșat atât de parșiv, de crud...de subit.
Închid ochii și-ți adulmec parfumul
Vinului îi simt dulcea aromă
Toate se-nvârt ca-ntr-un carusel...
...Și scot dintr-o carte, a noastră poză...
Simt cum mi se dă peste cap clipa
Amintirile curg și se-amestecă nebun
Mă îneacă, mă sufocă... mă vlăguiesc
Le-aș îneca pe toate într-un pahar de vin
Poate te-aud șoptind... "vin să te îmbrățişez!"
Visul meu trădat
Poate n-a fost trădare, dar doare fără rost,
Un vis ce s-a desprins tăcut, rămas fără adăpost.
Eram senină, plină, o floare în lumină,
Acum mi-e inima pustie, și dorul mă termină....
Soarele mi-era pe tot ce-aveam in gând,
Acum se-ascunde rece, și tremur toată-n vânt
Sunt ca o stea căzută în somnul fără vis
Un pumn de praf de stele suflat în abis.
El sus rămâne-n cer, cu raze neatinse,
Eu jos, în valea umbrelor, cu aripile frânte,
Sufletul greu mă strânge, ca piatra in cădere,
Și tot mă-ntreb, în noapte: va fi vreo revedere?
Va fi din nou o zi, cu soare în privire?
Sau am rămas captivă în propria rătăcire?
Când bate vântul rece prin visul meu trădat,
Încerc să sper că timpul nu a trecut in van.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.