Acasă
Pe ulița veche cu praf și noroi,
Adie un vânt de amurg liniștit,
Umbra copacilor bătrâni din zăvoi,
Spune povești dintr-un timp rătăcit.
Căsuța din vale la ferestre cu flori,
A gutui coapte și a pâine miroase,
O mamă la poartă cu roși obrăjori,
De atâta așteptare împietrită rămase.
Miroase a fân și a câmpuri cosite,
A ploaie curată ce scaldă pământul,
Și-mi vine un dor de toate-mplinite,
De casa ce-mi știe și oful, și cântul.
Aici, în oraș, mă simt un străin,
Betoanele acoperă visele mele,
Iar dorul de acasă curat și divin,
Plânge întruna în oasele mele.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Non troppo
Poem: Cerul
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Poem: Sufăr
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Atâtea...
Poem: Așteptare
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene