Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Pisica amuzantă
Data postării: 25 aprilie 2023
Vizualizări: 636
Poezii din aceiaşi categorie
POETEI ANA MÂȘLEA
Te știu de mult din anii de liceu
Cu părul strâns într-un fileu
Cu ochii plecați în depărtare
Ce fel de castele î-ți construiai oare?
Adolescentă cu ochii mari căprui
Prin vorba-ți dulce tu plăceai oricui
Cu agera -ți privire căutai un răspuns
Dar tragicul destin se păstra ascuns...
Sufletul tău avea altă chemare
Și-n slova scrisă ai răsădit o floare
Ți ai pus iubirea și simțirea în rimă
Deși plecată ești ,ceva tot să rămână...
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
In zadar
In zadar am incercat...
Luna tie sa ti-o dau,
Sa prind stelele-într-o plasa,
Plasa tie sa ti-o dau
In zadar m-am tot zbatut...
Zi si noapte sa-ti fac bine
Tu voiai sa te distrezi
Eu voiam sa fiu cu tine
Un vechi Fotoliu
Aș vrea să fiu un vechi fotoliu,
În colțul camerei retras,
Să te privesc pierdut în gânduri,
Când noaptea cade peste ceas.
Să-ți simt în taină răsuflarea,
Când umerii ți se-apleacă grei,
Să-ți liniștesc măcar visarea,
Să uiți de lume, de idei.
Într-un balans tăcut, ușor,
Să-ți cobor lumina lină,
Să-ți fiu tăcerea de fior,
Iar tu să uiți de rău, de vină.
Și dacă mâine vei pleca,
Mă voi păstra mereu la loc,
Ca să-ți ofer din liniștea
Unui fotoliu vechi, de foc.
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit.
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit...
Acum, am înțeles a ta iubire
Și sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire,
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
Alte poezii ale autorului
(audio) Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Bătrânica hoață în italiană
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vecchia ladra
In un negozio dell'usato,
Presi, raccolti, sfogliati di qualsiasi marca,
Una vecchia che non era più nel fiore degli anni, aveva circa 70 anni, guarda i bustini,
La sorella maggiore di Cecilia, la titolare del negozio, guarda la donna con gesti scortesi,
La vede ancora seduta e imbronciata,
È come se niente potesse calmarlo,
Supera gli attaccapanni delle camicette,
Sceglie solo quelli con la stampa delle meduse,
Metti, metti, infila nella rete tutto quello che trova,
Non sembra avere fretta,
I movimenti sono lenti,
Non si arrende agli occhi attenti
Del direttore del negozio,
Che tossisce l'asino, ammirando la foto del bollettino,
Il nostro vecchio ladro,
Non ha assolutamente nausea,
Perché il desiderio del cuore lo asseconda,
Ci fu un tumulto,
Ad un certo punto il direttore del negozio le chiede:
"Hai delle borse pesanti, sospetto che tu sia stato anche in altri negozi?", ma la simpatica vecchietta risponde: "Guarda, fai il tuo lavoro!"
Impossibile per lei accettare un'insensibilità del genere, la affronta con calma, camicetta dopo camicetta,
La vecchia signora sembra davvero confusa,
Lui le dice gentilmente che ne ha ricevuti tanti, tanti in regalo, che da poco era il suo onomastico e che per questo lei è carica di quelle borse,
E tutte e sette le spille,
Che sono stati presi dal negozio,
Da vecchia erano stati a lungo dimenticati,
"Hai qualche spiegazione per tutti i prodotti che porti con te da un posto all'altro?"
"Non lo so, non so nemmeno com'è il mio letto."
"E allora perché sei venuto a fare compere?"
"Volevo vedere qualcosa di bello?
"Mi stai mentendo bene?"
"Cosa significa veramente bello?"
"Lasciatemi con questa finzione, perché posso ritrovarmi da solo"
"Dimentico sì, ma ho pagato tutto quello che ho dovuto prendere, non sono tipo da rubare"
"Se non ricordi sette spille, prenderai comunque l'intero negozio e non saprai di averle prese"
"Come è possibile? Dubiti della mia moralità?"
"Cosa c'è di morale nel mondo che ha dimenticato di essere morale?"
Restando con questa domanda, la vecchia comincia a togliere dalla borsa, dalla gonna, dalle maniche, da dietro gli orecchini, da sotto il cappello, tutto ciò che ha preso e non ha pagato.
Bene, speriamo che non rubi la prossima volta,
Questo è un errore morale piuttosto grave.
Ceas rezistent la apă în engleză
Este o dimineață superbă de început de ianuarie, ne aflăm la unul dintre cele mai prestigioase colegii tehnice din județul Suceava, unde distinsa noastră profesoară de engleză, Cecilia (și numele de familie nu îl știm) se află în baie. Mai exact, în baia profesorilor, în partea pentru femei. Este un început de zi destul de anevoios după 4-5 alarme setate pe telefon, una pe la 12:30, alta pe la 2:40, altele două pentru fiul ei și încă una pe la 4:50 dimineața. Primele două au fost pentru a lua antibiotic, după ce a avut ceva infecție cu stafilococ auriu și nu știu câte alte tulpini de nozocomiale și bacterii gram pozitive pe care fii-su i le-a adus de la grădiniță, ultima alarmă a fost pentru a ajunge la timp în stație și a lua autocarul până la liceu, (pentru cine nu știe, Cecilia este navetistă cu 15 ani de experiență în transporturi). În mod normal, Cecilia ar fi putut să ceară concediu până ar fi început să se simtă mai bine, să se recupereze, să devină mai energică, dar o cunoașteți, știți cum e ea. Ea vrea doar olimpici, vrea ca tot ceea ce face să aibă sens, îi place obiectul pe care îl predă și nu doar atât, ea vrea să producă o reformă în predarea acestui obiect, chiar tinde să revoluționeze și să îmbunătățească actul predării până l-ar aduce la rangul de artă. A ales să facă ore suplimentare în starea în care e, pentru că știe că în acest an, olimpiada se va ține la liceul la care predă. În această dimineață însă, Cecilia nu prea a apucat să mai aibă grijă și de ea însăși, fapt pentru care, a trebuit prima dată să meargă la baie. I s-a întins tot rimelul, de la condens, din fericire, își îndepărtează surplusul cu niște șervețele umede. Apoi, cu cele uscate începe să-și sufle nasul, și suflă săraca, că se distrează și profesoarele din cabinele alăturate. Plouă cu comentarii de genul ,, Știi Cecilia, am o mașină de tuns iarba pe care o folosesc să tund junglă din jurul casei și face exact aceleași sunete". Dragi colege profesoare, dați dovadă de empatie și nu mai râdeți de problema Ceciliei, că nu este de glumit cu microbii care circulă, la câți au tot apărut, ca ciupercile după ploaie, am impresia că vine sfârșitul lumii, dar aceasta este realitatea, sunt dezechilibre ecologice, poluare și au apărut bacterii. Și încălzirea globală le ajută să prospere... În fine...Cecilia pune atâta pasiune în suflatul nasul, ca în orice altceva ar face, nu m-a ajutat și pe mine cu niște cărți de care am avut nevoie în urmă cu 10000 de ani? Bineînțeles că da, dar vreau să zic că la ea acasă nici nu se vede culoarea pereților, tencuiala sau dacă are tablouri, că are cărți până la lustră. Și așa arată cam fiecare cameră din apartament. Am înțeles destul de repede că este pasionată de ceea ce face și bravo ei. E greu să mai găsești pasiune în ceva, orice, chiar cred că nimic nu are sens sau poate trebuie să mai caut până să-l găsesc.
Revenind la povestea noastră, Cecilia își suflă nasul, aruncă șervețelul după ce l-a umplut de secreții și cheaguri de sânge, trage apa. Din păcate, odată cu șervețelul s-a dus în jos, prin conductă și ceasul acela aspectuos și modern pe care l-a primit în septembrie, de ziua ei, de la o prietenă. A alunecat de pe încheietura mâinii, pentru că grăbindu-se inutil (oricum ajungea prima) nu a apăsat destul pe sistemul de prindere. Să ofer un pic de context, ceasul are o brățară termorezistentă, ce rezistă cu succes și la apă, pe cutie cel puțin, scria "rezistență de 500 ATM la apă". Producătorii japonezi n-au mințit privind calitatea produsului pe care Cecilia îl purta, un ceas de la Casio, model G-Shock, cam mare pentru o mână de femeie, de culoare neagră, cadran rotund, care afișa orele cu cifre arabe de culoare albastră. Rezistă, e intact și în ziua de azi, doar că, prin canalizare, a avut alt traseu și s-a revărsat în apa Sucevei, în loc să o însoțească peste tot. Cecilia se panichează, dă anunț la ziar, lipește afișe peste tot prin oraș, cu poze cu ceasul, unde promite recompensă pentru găsirea acestuia.
La o lună, de la începerea căutărilor, este informată că a fost găsit și să vină să și-l revendice. Ajunge la sediul respectiv, vorbește cu doamna de la ghișeu care îi dă ceasul. Cecilia nu prea știe cum să reacționeze, este ceasul ei și totuși parcă nu mai este. De cât timp a stat prin apa unde se revarsă orice, a căpătat o culoare verde militar, va încerca acasă să o înlăture, fie cu penseta, fie cu pila de unghii, fie cu detergent, fie cu ce alte produse de curățare va mai găsi. Serios, parcă nici nu mai seamănă cu ceasul care îi plăcea atât de mult la început...
Waterproof wrist watch
It is a beautiful early January morning, we are at one of the most prestigious technical high schools in Suceava county, where our distinguished English teacher, Cecilia (her last name is unknown to us) is at the bathroom. More specifically, the teachers' bathroom, in the women's section. It's a pretty rough beginning of the day after 4-5 alarms set on the phone, one for 12:30, another for 2:40, two more for her son, and one more for 4:50 in the morning. The first two were to wake her up to take antibiotics, after she had been infected with Staphylococcus aureus and I don't know how many other strains of nosocomial and Gram-positive bacteria that her son gave her from kindergarten, the last alarm was set in order to arrive on time at the station and take the bus to the high school (to those who don't know, Cecilia is a commuter with 15 years of experience in public transportation). Normally, Cecilia could have asked for a sick leave until she would start feeling better, recovering, getting more energetic, but you know her, you know how she is. She only wants Olympians, she wants everything she does to make sense, she enjoys the subject she teaches and even more than that, she wants to reform the teaching of this subject, she even tends to revolutionize and improve the act of teaching until she would bring turn it into the art of teaching. She chose to work overtime bearing in mind her poor health for she knows that this year, the Olympiad is going be held at the high school where She works as a teacher. This morning, however, Cecilia didn't really have time to take care of herself, which is why she had to go to the bathroom for the first time. All her mascara has spread, from the condensation, luckily she wipes off the excess with some wet wipes. Then, using the handkerchief, she starts blowing her nose, and the poor woman blows so hard, that the teachers in the neighbouring cabins are having fun. There is plenty of comments, such as:"Cecilia, you know, the lawnmower that I use to cut the jungle around my house makes the exact same sounds." Dear fellow teachers, show your empathy and stop making fun at Cecilia's problem, microbes circulating nowadays are no laughing matter, as they keep emerging, like mushrooms after the rain, I am left under the impression that the end of the world is coming, but this is the reality, there are ecological imbalances, pollution and bacteria emerged. And global warming helps them thrive...Anyways...Cecilia puts as much passion into blowing her nose as she does with anything else, didn't she help me with some books I needed 10000 years ago ? Certainly yes, but I want to say that inside her house you can't even see the color of the walls, the plaster or if she has any paintings on, since books are piled up to the chandelier. And this is how almost every room in the apartment looks like. I understood quite quickly that she is passionate about what she does and well done to her. It's hard to find passion in anything, anything, I really think nothing makes sense or maybe I have to keep looking until I find it.
Coming back to our story, Cecilia blows her nose, throws away the tissue after filling it with secretions and blood clots, and flushes. Unfortunately, along with the tissue went down the drain and that sleek, modern watch she had received from a friend for her birthday in September. It slipped off her wrist, because in his unnecessary rush (she would have been the first one to arrive anyway) she didn't press hard enough on the grip. To provide you with a bit of context, the watch has a heat-resistant bracelet, which successfully resists water, at least on the box it was written "500 ATM water resistance". The Japanese manufacturers didn't lie about the quality of the product Cecilia was wearing, a Casio G-Shock watch, a little too massive for a woman's hand, black, round dial, showing the hours with blue Arabic numerals . It resists, it is intact even today, the only issue is that through the sewerage, it had a different route and overflowed into the Suceva water, instead of accompanying her everywhere. Cecilia panics, puts an ad in the local newspaper, puts up posters all over the town with pictures of the watch, promising a reward for anyone finding it.
A month after the search began, she is informed that it has been found and asked to come and claim it. She arrives at that office, talks to the lady at the counter who gives her the watch. Cecilia doesn't really know how to react, it's her watch and yet it's like it's no longer hers. During the time it has been in the water where everything is spilled, it has acquired a military green color, she will try to remove it at home, either with tweezers, or with a nail file, or with detergent, or with whatever other cleaning products she can find . Seriously, it doesn't even look like the watch she liked so much at first...
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în norvegiană
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Høstfølelse
Høsten har kommet, dekk hjertet mitt med noe
med skyggen av et tre eller bedre med skyggen din.
Jeg er redd jeg ikke vil se deg mer, noen ganger
at jeg vil vokse skarpe vinger opp til skyene,
at du vil gjemme deg i et fremmed øye,
og han skal lukke seg med et blad av malurt.
Og så nærmer jeg meg steinene og tier,
Jeg tar ordene og drukner dem i havet.
Jeg plystrer månen og stiger opp og forfalsker den
i en stor kjærlighet.
Bătrânica hoață în islandeză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Gamli þjófurinn
Í nytjavöruverslun,
Tekið, safnað, flett frá hvaða vörumerki sem er,
Gömul kona sem hefur farið á besta aldri, því hún var um 70 ára gömul, horfir á brjóstfötin,
Eldri systir Ceciliu, verslunareigandinn, horfir á konuna með dónalegum látbragði,
Hann sér hana enn sitja og tárast,
Það er eins og ekkert geti róað hann,
Farðu framhjá blússugrindunum,
Hann velur bara þá sem eru með marglyttuprentun,
Setja, setja, troða í netið allt sem hann finnur,
Hann virðist ekki vera að flýta sér,
Hreyfingar eru hægar,
Það gefur ekki eftir undir vökulum augum
Af verslunarstjóra,
Hvað hóstar asnanum, dáist að myndinni af fréttinni,
Gamli þjófurinn okkar,
Hann er nákvæmlega ekki með ógleði,
Vegna þess að hjartans þrá gefur það,
Það varð uppnám,
Á einum tímapunkti spyr verslunarstjórinn hana:
"Þú ert með þungar töskur, mig grunar að þú hafir líka farið í aðrar búðir?", en skemmtilega gamla konan svarar: "Sjáðu, gerðu vinnuna þína!"
Það er ómögulegt fyrir hana að sætta sig við svona ónæmi, hún tekur því rólega, blússa fyrir blússu,
Gamla konan virðist virkilega rugluð,
Hann segir henni fallega að hann hafi fengið margar, margar hverjar í gjafir, að það hafi nýlega verið nafnadagur hennar og þess vegna sé hún hlaðin þessum töskum,
Og allar sjö brækurnar,
Sem voru teknar úr búðinni,
Sem gömul kona voru þau löngu gleymd,
"Ertu með einhverja skýringu á öllum vörum sem þú hefur með þér á milli staða?"
"Ég veit það ekki, ég veit ekki einu sinni hvernig rúmið mitt lítur út."
"Hvers vegna komstu þá að versla?"
„ Langaði mig að sjá eitthvað fallegt?
"Ertu að ljúga fallega að mér?"
"Hvað þýðir fallegt eiginlega?"
"Látið mig hafa þessa tilgerð, því ég get náð mér einn"
„Ég gleymi, já, en ég borgaði fyrir allt sem ég þurfti að taka, ég er ekki týpan til að stela“
„Ef þú manst ekki eftir sjö nælum, muntu samt taka alla búðina og vita ekki að þú hafir tekið hana“
„Hvernig er það hægt? Efast þú um siðferði mitt?"
"Hvað er siðferðilegt við heiminn sem hefur gleymt að vera siðferðilegur?"
Eftir með þessari spurningu byrjar gamla konan að fjarlægja úr veskinu sínu, úr pilsinu, úr ermunum, aftan á eyrnalokkana, undir hattinn, allt sem hún tók og borgaði ekki fyrir.
Allt í lagi, við vonum að þú stelir ekki næst,
Að það sé ansi stór siðferðisleg mistök.
,,Nu te enerva" în islandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bara eitt orð
Sagt af handahófi
Ófyrirgefanlegt
Það slær mig niður.
hjartað trúir
Hugsun mælir það,
Þögnin er horfin
Að eilífu.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin mín.
Bara eitt orð
Það vekur mig þungar hugsanir
Og bara með þeim
Það umlykur mig.
Það er öfund
Það kemur sem byrði
Og ólýsanleg martröð
Nóttin í draumnum lækkar.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin.
Og þú munt vita
Að segja þér
Allavega,
allir sem
Ekki verða reiður!
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Ekki verða reiður!