Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
