Presar câte-un picur de obscur
Ca o ultima rasuflare
A unei morti tarzii
Destăinui Iubiri vulgare
Stiind ca n-ai sa mai vii
Am pierdut amandoi…
Tu timp, eu pe tine
Si daca te mai intorci
Chiar crezi ca mai ai la cine?
Tu Te ai nascut din praf de stele
Doar ca sa zbori la infinit
Tu esti si lună, esti si soare
Precum o rară artă de nedefinit
Iar eu…un simplu cantec de șagă…
Voi ramane o simpla vaza spartă
Care-si chinuie florile sa si le tină
Nestiind nimeni dupa ce rabdă
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: SUNT EU ...
Poem: E toamnă...
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Dansul Florii
Poem: Moșule, Nicolae!
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: amintiri /1 ( Avram Iancu )
Poem: Natura
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an