Cățeaua adormită
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,
Un pic de păsuire tipa i-a cerut.
Erau căţeii mici, mai trebuia
Să stea puţin în ea…
Iar când şi păsuirea a trecut,
S-au ivit în prag cu toţii,
Mârâind, rânjindu-şi colţii.
– Scoate-ne, de eşti în stare!
Nu-mprumuta nimic, nicicînd,
Unor mişei le spunea:
Vei regreta cît de curînd:
Căci, de la ei,
Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în franceză
Poem: Tata
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Бесценная звезда
Poem: Suras de muză
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: Căutări
Poem: Suflet viu ,dar ingropat
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești