Cățeaua adormită
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Dar, mai târziu, venind să şi-l reia,
Un pic de păsuire tipa i-a cerut.
Erau căţeii mici, mai trebuia
Să stea puţin în ea…
Iar când şi păsuirea a trecut,
S-au ivit în prag cu toţii,
Mârâind, rânjindu-şi colţii.
– Scoate-ne, de eşti în stare!
Nu-mprumuta nimic, nicicînd,
Unor mişei le spunea:
Vei regreta cît de curînd:
Căci, de la ei,
Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: UN COPIL CUMINTE
Poem: Atins de un înger
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO
Poem: Habar n-am ce titlu
Poem: Şoapte de pe umărul stâng
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: E primăvară!
Poem: Versuri
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier