1  

Echilibru

Sunt mai deștept decât îți poți închipui

Dar mult mai prost decât îți poți imagina

Dezechilibrul nu îl poți învinui

Am echilibrul rătăcit în palma ta

 

Atins de patimă nici patul n-are somn

Primind otravă-n diminețile străine

Tot caut zilele-n prezent până adorm

Trăind incert mă risipesc în amintire

 

Atârnă greu lacrima scursă din creion

Silid cuvintele să piară pe hârtie

Cântarul tremură lipsit de etalon

Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie

 

Căzând din propria-mi balanță mă transform

Strivit de umbletul tăcerii plec din mine

Plutesc absent rostogolindu-mă diform

Cerșind uitării să mă scuture de tine

 

Cum ar fi marea fără valuri pe ponton

Oglindă soarelui în zilele senine

Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion

Să poți alege cântărind ce e mai bine

 

N-ai echilibru când iubești abandonat

Cărând o stâncă agățată-n amintire

Te-apasă-n jos exagerând dezordonat

Umplându-ți talerul te paște nebunie


Category: Love poems

All author's poems: Silvian Costin poezii.online Echilibru

Date of posting: 13 ноября 2023

Added in favorites: 1

Views: 885

Log in and comment!

Poems in the same category

Miriadele de sclipiri

Sclipesc miriadele pe cer
Înecate parcă-n bleu,
Le admirăm și le-adorăm,
Cum te admir și eu pe tine,
Dar rămân cufundată-n acest întuneric gol
Și te pierd prin miriadele de sclipiri din jurul tău!

More ...

Sufletul meu

Te depărtatasei de la mine
Acuma o iubesc pe ea,
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
More ...

August

În nopți tăcute și reci, gândurile mă poartă,

La clipele dulci, când împreună eram o artă.

În sufletul meu, Tu ești mereu prezentă,

O amintire frumoasă, veșnic vie și intensă.

 

Mi-e dor de zâmbetul tău, de privirea ta senină,

De momentele petrecute, când eram în armonie divină.

Aștept cu nerăbdare ziua-n care vei vedea,

Că nimeni altcineva nu-ți poate lua locul în viața mea.

 

Regrete mă-nconjoară, m-apasă chiar în piept,

Căci în dragoste, am greșit și-am fost nepăsător, de-a drept.

Iar în adâncul inimii mele, iubirea pentru tine încă arde,

Chiar dacă într-a ta El și-a găsit un loc aparte.

 

Și totul începe

Și se termină cu tine,

Prima ploaie de vară nu ține,

Prima dragoste nu se uită niciodată.

 

Și tare aș vrea să-ți spun c-am trecut peste,

Dar amândoi știm că adevărul nu ăsta este.

Îndurerat,suspin și plâng,

Fragmente de inimă spartă eu strâng.

 

Privesc în ochii tăi, eternitate,

Şi văd acelaşi tainic anotimp;

O dragoste mai mare decât toate,

O dragoste ce nu cunoaşte timp.

 

Vântul rece al schimbării a suflat,

Și anotimpul iubirii ne-a fost luat;

Critici și reproșuri au pătruns,

Între noi și-al iubirii răspuns.

 

Pe cerul dragostei am scris,

Cântec de dor ultima oară,

Va rămâne oare doar un vis,

Iubirea noastră de o vară?

More ...

Exod

Văd cerul cum curge în lacrimi divine,

Iar inima îmi trezește numai suspine.

Privesc în delir cum ții-n brațele tale

O rază de destin, dar nu pentru mine.

 

Inima-mi spune că sunt daltonist,
Dar nu știe faptul că ochii mei expresionist
Refuză să-ți vadă colorata fericire,
Care… nu mie îmi aparține,

 

Dar cerul vieții stă să cadă peste tine
Căci nu știi inima ta în a cui mână este.
De ce cresc florile fericirii tale-n lumină,

Udându-le eu, cu lacrima mea divină?

 

Tu ești, ceea ce numesc, miez de miazăzi,
Procreată să aducă fericire pe pământ
Și sper ca sufletul meu îl vei limpezi
Zace de mult timp în el un frământ….

 

Acum pun speranțele pe raftul piedestal,
Așteptând să răsară de după suspine soarele,
Privind cum le luminează în clipe zenital
Curgând cerul în lacrimile mele.



More ...

Atena

A fost, în inima Atenei
Și-n al meu zadarnic dor
Chipul rece-al unei dame,
Chipul crudului amor;

 

Negre văluri înconjoară
Trupul alb și mlădios,
Dar patima de odinioară
Ascund ochi-i de abanos.

 

Marmura candide-i fețe
Ce-nflorește ca un crin,
Ascunde-o tristă frumusețe
Care nu-i decât venin.

More ...

Miriadele de sclipiri

Sclipesc miriadele pe cer
Înecate parcă-n bleu,
Le admirăm și le-adorăm,
Cum te admir și eu pe tine,
Dar rămân cufundată-n acest întuneric gol
Și te pierd prin miriadele de sclipiri din jurul tău!

More ...

Sufletul meu

Te depărtatasei de la mine
Acuma o iubesc pe ea,
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
More ...

August

În nopți tăcute și reci, gândurile mă poartă,

La clipele dulci, când împreună eram o artă.

În sufletul meu, Tu ești mereu prezentă,

O amintire frumoasă, veșnic vie și intensă.

 

Mi-e dor de zâmbetul tău, de privirea ta senină,

De momentele petrecute, când eram în armonie divină.

Aștept cu nerăbdare ziua-n care vei vedea,

Că nimeni altcineva nu-ți poate lua locul în viața mea.

 

Regrete mă-nconjoară, m-apasă chiar în piept,

Căci în dragoste, am greșit și-am fost nepăsător, de-a drept.

Iar în adâncul inimii mele, iubirea pentru tine încă arde,

Chiar dacă într-a ta El și-a găsit un loc aparte.

 

Și totul începe

Și se termină cu tine,

Prima ploaie de vară nu ține,

Prima dragoste nu se uită niciodată.

 

Și tare aș vrea să-ți spun c-am trecut peste,

Dar amândoi știm că adevărul nu ăsta este.

Îndurerat,suspin și plâng,

Fragmente de inimă spartă eu strâng.

 

Privesc în ochii tăi, eternitate,

Şi văd acelaşi tainic anotimp;

O dragoste mai mare decât toate,

O dragoste ce nu cunoaşte timp.

 

Vântul rece al schimbării a suflat,

Și anotimpul iubirii ne-a fost luat;

Critici și reproșuri au pătruns,

Între noi și-al iubirii răspuns.

 

Pe cerul dragostei am scris,

Cântec de dor ultima oară,

Va rămâne oare doar un vis,

Iubirea noastră de o vară?

More ...

Exod

Văd cerul cum curge în lacrimi divine,

Iar inima îmi trezește numai suspine.

Privesc în delir cum ții-n brațele tale

O rază de destin, dar nu pentru mine.

 

Inima-mi spune că sunt daltonist,
Dar nu știe faptul că ochii mei expresionist
Refuză să-ți vadă colorata fericire,
Care… nu mie îmi aparține,

 

Dar cerul vieții stă să cadă peste tine
Căci nu știi inima ta în a cui mână este.
De ce cresc florile fericirii tale-n lumină,

Udându-le eu, cu lacrima mea divină?

 

Tu ești, ceea ce numesc, miez de miazăzi,
Procreată să aducă fericire pe pământ
Și sper ca sufletul meu îl vei limpezi
Zace de mult timp în el un frământ….

 

Acum pun speranțele pe raftul piedestal,
Așteptând să răsară de după suspine soarele,
Privind cum le luminează în clipe zenital
Curgând cerul în lacrimile mele.



More ...

Atena

A fost, în inima Atenei
Și-n al meu zadarnic dor
Chipul rece-al unei dame,
Chipul crudului amor;

 

Negre văluri înconjoară
Trupul alb și mlădios,
Dar patima de odinioară
Ascund ochi-i de abanos.

 

Marmura candide-i fețe
Ce-nflorește ca un crin,
Ascunde-o tristă frumusețe
Care nu-i decât venin.

More ...
prev
next

Other poems by the author

Minciuni

M-arunc în valuri de speranță

Înot pierdut prin amăgiri

Mă-neacă surdă circumstanță

Mințit de false străluciri

 

Întind cu oarbă cutezanță

Aripi de suflet copleșit

Lipsit de aer n-am portanță

Mințit de vânt m-am prăbușit

 

Găsesc clepsidrele-n ruină

Timpul curgând prin amintiri

Să mă transforme în rugină

Mințit de strâmbe ispitiri

 

Mă chiamă fapte în instanță

De judecată sunt mințit

Căzut din propria-mi balanță

M-am condamnat în rătăcit

 

Trăiesc îngust lipsit de nuanță

Culoarea-mi umblă risipit

În alb și negru am prestanță

Acoperind tot ce-am mințit

 

Rămân acut în discordanță

Găsind apus în răsărit

Adun tăcerea cu distanță

Scăzând din viață păcălit

More ...

Scrisoare albă

În față am o pagină albă

Imaculat așteaptă cerneala

Stă goală privindu-mă alb

Acoperid-o cu ploaie o tac

 

Ascund cuvintele ucise-n pământ

Iau gândurile și le-așez între pietre

Închisă-ntr-un plic s-o trimit

Dar și adresa e tot albă

 

Și-atunci lipesc privirile de cer

Aștepteptând vântul să o trimită

Poate așa, albă, ajunge la tine

Acolo unde ești tu

În gândul tău, în sufletul tău

Scrisoare albă, imaculată

More ...

A ta

Alungă-mi setea să n-o pot imagina

Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă

Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta

Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă

 

Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta

Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută

Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta

Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută

 

Urechea-mi cere să asculte gura ta

Fructele buzelor în roșu să m-ascundă

Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta

Acoperindu-mi toată patima flămândă

 

Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta

Soarele zâmbetului tău suflet inundă

Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta

Topindu-mi iernile în raze să mă strângă

 

În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta

Din palme venele în palma ta se-afundă

Aș îneca privirea mea-n privirea ta

Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă

More ...

În așteptarea sărutului

Sărută-mi lumina iubito

Agață-mi pe suflet o stea

Deschide petale de soare

Ascundemă-n inima ta

 

Sărută-mi cu glasul urechea

Pictează-mi pe cer lumea ta

Atinge cu zâmbete gândul

Așează-mi în mâini mâna ta

 

Sărută-mi cu visele ochii

Alături în noapte zburând

S-ajungem pe-o floare doi fluturi

Nectarul iubirii gustând

 

Sărută-mi cu sete obrazul

Usucă-mi cu buzele stropi

Aprins clocotește vulcanul

Să ardă scânteia în ochi

 

 Sărută-mi cu dragoste viața

Aruncă-mi tristețea-n nisip

Să piară-necată în valuri

 Să-nvingem cu sufletul timp

 

Sărutul iubirii nu vine

Sărutul din vis e un dor

Topit sărutând amintire

La poarta sărutului mor

More ...

Știință exactă

Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea

Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată

Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există

Simțirea-i tulbure, să fie condamnată

 

Iubind corect printr-o formulă, matematic

Echilibrat să studiezi întâi valența

Dacă e liber electronul singuratic

De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența

 

Apoi e clar, să studiem și ADN-ul

El are X, ea are Y, nu se poate

Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric

Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?

 

Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii

Ce să-i explic, că se aplică matematic?

Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune

Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi

 

Oare e bine să lăsam oameni să plângă?

Poate fi simțul calculat prin matematici?

Oare iubirea te întrebă când să vină?

Să îi uităm pe-ndrăgostiții  singuratici

 

O lume tristă ce privește prea departe

Superficial aruncă ochiul gol prin tine

Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate

Să te descurci singur cu sufletul din tine

 

Nu poate dragostea să fie calculată

Te arde inima dar nu renunți la suflet

Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi

N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem

More ...

Epilog

Ce-am scris nu am gândit

Doar sufletu-mi dictează

Citind poate-ai simțit

Cum inima vibrează

 

Iubirea-i un destin

Voința nu contează

Stropită e cu vin

Găndirea-ți afectează

 

De-i singură e-un chin

S-o uți încerci degrabă

În doi totu-i sublim

Pe suflete-i podoabă

 

De a venit primește-o

Să n-o arunci degrabă

De nu pleacă e-aceia

Poftește-o în ogradă

 

Rămân puține reguli

Când dragostea se-arată

Te arde zi de zi

Când nu e acceptată

 

Tristețile-s mai multe

Dar cele-ndrăgostite

Înțeap-adânc în suflet

De dor sunt ascuțite

More ...

Minciuni

M-arunc în valuri de speranță

Înot pierdut prin amăgiri

Mă-neacă surdă circumstanță

Mințit de false străluciri

 

Întind cu oarbă cutezanță

Aripi de suflet copleșit

Lipsit de aer n-am portanță

Mințit de vânt m-am prăbușit

 

Găsesc clepsidrele-n ruină

Timpul curgând prin amintiri

Să mă transforme în rugină

Mințit de strâmbe ispitiri

 

Mă chiamă fapte în instanță

De judecată sunt mințit

Căzut din propria-mi balanță

M-am condamnat în rătăcit

 

Trăiesc îngust lipsit de nuanță

Culoarea-mi umblă risipit

În alb și negru am prestanță

Acoperind tot ce-am mințit

 

Rămân acut în discordanță

Găsind apus în răsărit

Adun tăcerea cu distanță

Scăzând din viață păcălit

More ...

Scrisoare albă

În față am o pagină albă

Imaculat așteaptă cerneala

Stă goală privindu-mă alb

Acoperid-o cu ploaie o tac

 

Ascund cuvintele ucise-n pământ

Iau gândurile și le-așez între pietre

Închisă-ntr-un plic s-o trimit

Dar și adresa e tot albă

 

Și-atunci lipesc privirile de cer

Aștepteptând vântul să o trimită

Poate așa, albă, ajunge la tine

Acolo unde ești tu

În gândul tău, în sufletul tău

Scrisoare albă, imaculată

More ...

A ta

Alungă-mi setea să n-o pot imagina

Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă

Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta

Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă

 

Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta

Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută

Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta

Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută

 

Urechea-mi cere să asculte gura ta

Fructele buzelor în roșu să m-ascundă

Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta

Acoperindu-mi toată patima flămândă

 

Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta

Soarele zâmbetului tău suflet inundă

Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta

Topindu-mi iernile în raze să mă strângă

 

În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta

Din palme venele în palma ta se-afundă

Aș îneca privirea mea-n privirea ta

Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă

More ...

În așteptarea sărutului

Sărută-mi lumina iubito

Agață-mi pe suflet o stea

Deschide petale de soare

Ascundemă-n inima ta

 

Sărută-mi cu glasul urechea

Pictează-mi pe cer lumea ta

Atinge cu zâmbete gândul

Așează-mi în mâini mâna ta

 

Sărută-mi cu visele ochii

Alături în noapte zburând

S-ajungem pe-o floare doi fluturi

Nectarul iubirii gustând

 

Sărută-mi cu sete obrazul

Usucă-mi cu buzele stropi

Aprins clocotește vulcanul

Să ardă scânteia în ochi

 

 Sărută-mi cu dragoste viața

Aruncă-mi tristețea-n nisip

Să piară-necată în valuri

 Să-nvingem cu sufletul timp

 

Sărutul iubirii nu vine

Sărutul din vis e un dor

Topit sărutând amintire

La poarta sărutului mor

More ...

Știință exactă

Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea

Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată

Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există

Simțirea-i tulbure, să fie condamnată

 

Iubind corect printr-o formulă, matematic

Echilibrat să studiezi întâi valența

Dacă e liber electronul singuratic

De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența

 

Apoi e clar, să studiem și ADN-ul

El are X, ea are Y, nu se poate

Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric

Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?

 

Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii

Ce să-i explic, că se aplică matematic?

Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune

Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi

 

Oare e bine să lăsam oameni să plângă?

Poate fi simțul calculat prin matematici?

Oare iubirea te întrebă când să vină?

Să îi uităm pe-ndrăgostiții  singuratici

 

O lume tristă ce privește prea departe

Superficial aruncă ochiul gol prin tine

Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate

Să te descurci singur cu sufletul din tine

 

Nu poate dragostea să fie calculată

Te arde inima dar nu renunți la suflet

Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi

N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem

More ...

Epilog

Ce-am scris nu am gândit

Doar sufletu-mi dictează

Citind poate-ai simțit

Cum inima vibrează

 

Iubirea-i un destin

Voința nu contează

Stropită e cu vin

Găndirea-ți afectează

 

De-i singură e-un chin

S-o uți încerci degrabă

În doi totu-i sublim

Pe suflete-i podoabă

 

De a venit primește-o

Să n-o arunci degrabă

De nu pleacă e-aceia

Poftește-o în ogradă

 

Rămân puține reguli

Când dragostea se-arată

Te arde zi de zi

Când nu e acceptată

 

Tristețile-s mai multe

Dar cele-ndrăgostite

Înțeap-adânc în suflet

De dor sunt ascuțite

More ...
prev
next