Chipul propriei trăiri
Ți-ai lăsat rochia albăstruie
Răsucită de marginea piscinei
Ca un monument rece
La fiecare pas greșit,
Iar inima mea este copleșită
Cu viziuni ale unui mormânt sinistru.
Via crucis dimineața
Du-mă la palisada noastră,
În timp ce aceste arcuri de lumină
Îmi părăsesc ochii, rupându-mă ușor,
Iar vocea ta mă ține încă treaz,
Cred că am nevoie de asta.
Ai greșit,
Nu sunt un nimeni,
Ci un chip încă cunoscut,
În mijlocul unui spectacol ale propriei trăiri.
*palisadă-Element de fortificație, folosit în amenajările defensive.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dorul!
Poem: Parc
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Dă-mi pace și dă-mi război
Poem: Filozofia zilei
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Mai mult...
Poem: Hemoragie ocultă
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi