Chipul propriei trăiri
Ți-ai lăsat rochia albăstruie
Răsucită de marginea piscinei
Ca un monument rece
La fiecare pas greșit,
Iar inima mea este copleșită
Cu viziuni ale unui mormânt sinistru.
Via crucis dimineața
Du-mă la palisada noastră,
În timp ce aceste arcuri de lumină
Îmi părăsesc ochii, rupându-mă ușor,
Iar vocea ta mă ține încă treaz,
Cred că am nevoie de asta.
Ai greșit,
Nu sunt un nimeni,
Ci un chip încă cunoscut,
În mijlocul unui spectacol ale propriei trăiri.
*palisadă-Element de fortificație, folosit în amenajările defensive.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: trvpstarey2s
Data postării: 4 decembrie 2023
Vizualizări: 160
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Poem: Un dar sau o pedeapsa?
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Urât și de moarte
Poem: Déjà vu
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Declarație de dragoste
Poem: Viață, viață!
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani