1  

Chipul propriei trăiri

Ți-ai lăsat rochia albăstruie

Răsucită de marginea piscinei

Ca un monument rece

La fiecare pas greșit,

Iar inima mea este copleșită

Cu viziuni ale unui mormânt sinistru.

 

Via crucis dimineața

Du-mă la palisada noastră,

În timp ce aceste arcuri de lumină

Îmi părăsesc ochii, rupându-mă ușor,

Iar vocea ta mă ține încă treaz,

Cred că am nevoie de asta.

 

Ai greșit,

Nu sunt un nimeni,

Ci un chip încă cunoscut,

În mijlocul unui spectacol ale propriei trăiri.

*palisadă-Element de fortificație, folosit în amenajările defensive.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: trvpstarey2s poezii.online Chipul propriei trăiri

Data postării: 4 decembrie 2023

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1294

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Rana deschisă

Rana deschisă,stinge-o cu scrum,

Fă-mi viața durere în ochii apuși,

Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,

Stau într-un colț, tu stai în opuși?

 

Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,

Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,

Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,

Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.

 

Mai stau un minut,mai stau și o oră?

Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,

Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,

Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.

Mai mult...

În ciuda ta

În ciuda ta, zâmbesc în continuare,

Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.

Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,

Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.

 

În ciuda ta, am găsit propria mea cale,

Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.

Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,

În ciuda ta, voi continua să cresc.

 

În ciuda ta, acum spun cu mândrie,

Că am devenit mai puternic și liber.

Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.

În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.

Mai mult...

Ac de iubire

Un ac de iubire dacă mi-ai oferit

Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,

Am rămas în abstinență și tu doar absent

Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.

 

O greșeală și o galaxie a murit

O vorbă și un sărut și ai picat în  univers,

Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,

Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.

 

Dar ce este iubirea în final?

Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,

Și tu? Tu ai fost doar un criminal

Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.

Mai mult...

Iubirea e o uitare

Iți mai amintești?

Cum ziceai că iubirea-i o uitare,

Azi te culci, mâine mă uiți

Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,

 

Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul

Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,

Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini

Poate că încă dorul mi-l suspini,

 

Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute

Și doar negustori cu suflete vândute,

Stau  și râd cum ne împiedicam între noi

Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi

Mai mult...

Steaua mea

Vedea-te-as pe un câmp cu flori,

Voința mea,tu ești aceea,

Poezii fără sfârșit ți-aș scrie,

Luceafărul meu,căzut din rai pe pământ,

 

Alesu-te-am din o mie de stele,și aș face-o din nou,

Și de m-ai răni eu tot te-aș iubi pe veci în universul nostru,

Pumni de stele aș culege doar ca să te strâng în brațe,

Să te văd eu fericită în visul meu frumos prea mărit și de mine prea iubit.

 

Dorul meu scump și drag,sper să-i spui că-n gând tresar,

Și plutesc în al tău har divin,sperând să nu cad în delir,

O prea frumoasă viață din rai cazută în ale tale brațe dulci

Și tu din nou,vei spune două cuvinte în dulci șoapte.

Mai mult...

Într-un alt univers

Poate într-un alt univers,

Unde soarele și luna ar căuta confort

Unul în celălalt,

Din când în când,

Era un noi.

 

În acest univers,

Nu ar trebui să-mi doresc

La o stea căzătoare

Ca tu să fi lângă mine.

 

Singurele galaxii,

În care m-aș pierde,

Ar fi,

În ochii tăi de amurg.

 

Noi nu suntem nimic,

Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,

Plutind în pace,

Prin calea lactee nesfârșită.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Sezonul 2 din seria motive pentru care ar trebui să vorbim

Cât de mult iubesc eu această furnică…

Aș putea spune de la pământ la cer

Cum spune orice persoană fără imaginație,

Dar eu pe furnica mea o iubesc diferit,

O iubesc de la pământ și până mai departe.

 

Ce este mai departe de cer,

Depinde de cum percepe fiecare universul acesta compus

Eu cel puțin, prin mai departe de cer

Mă refer la ani lumină înainte să existăm,

Pe când Dumnezeu abia picta stele pe sus.

 

O iubesc încă de când nu știa că o să vină în viața ei cineva,

Care o să o vadă atât de gingașă și de mică,

Încât o să-i pună porecla furnică.

 

Mă întreb oare când o să vrea să vorbim…

Ahhh… nu știu de ce am furnica așa de nehotărâtă,

O să mor dacă nu mă lasă să-i ofer din dragostea mea multă.

În fiecare zi inima mea din ce în ce mai încet bate…

Ca să nu mor prematur…

Nu vrei tu furnică să mă strângi în brațe?

 

Încă un motiv pentru care cred că ar trebui să vorbim este că am îmbrățișările calde.

Și nu s-ar plictisi niciodată cu mine,

Ar fi mereu în priză,

Pentru că am multă energie și când se așteaptă mai puțin,

O prind și îi dau mulți, mulți pupici surpriză 💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋

 

Dacă se mai gândește mult dacă să vorbim sau nu,

O să-mi pierd răbdarea într-un final… o să-mi pun niște pantofi sport noi,

Și o să o alerg până pe nori…

Ahhh… și când o prind nu voi spune nimic, nimănui,

Dar vor fi semne… prognoza meteo ar fi în fiecare zi aceeași,

Ploi, ploi, ploi.

Mai mult...

IN LUMINA TA

Te simt înainte să vii,

în aroma ploii care rămâne

după ce orașul a adormit.

 

Te simt în tăcerea

care păstrează pașii tăi.

Fiecare mișcare a ta

plutește ca o undă invizibilă,

atingându-mă acolo

unde nici eu nu mă mai recunosc.

 

Privirea ta e limpezimea unui izvor,

fiecare gest - o grație fără zgomot.

Zâmbetul tău devine far

în orașul obosit,

o tăcere care luminează.

 

Vocea ta, chiar când tace,

răsună ca un cor nevăzut,

purificând aerul,

transformând banalul în lumină.

 

ochii tăi - două stele de cristal,

care nu orbesc, ci călăuzesc.

Puritatea ta pulsează delicat,

învățându-mă să privesc cu adevărat.

 

Dacă aș putea opri timpul

într-o clipă doar pentru noi,

să simt cum prezența ta pură

curăță gândurile și simțurile,

lăsând doar ceea ce contează:

grația, puritatea, lumina ta.

Mai mult...

În brațe cu chitara

Stau în brațe cu chitara și încerc să scriu ceva
Muza-mi zace muribundă, nu mă poate ajuta.
Pinot Noir. Încă o sticlă zace goală pe covor,
Fără chef, lovesc cu pana peste corzi un E minor.

Azi vreau să compun un cântec și să-i dau numele tău,
Un alt cântec de iubire, dacă-mi iese, n-ar fi rău
Dar atât de surd în mine șuieră un vânt nebun
Și așa pustiu e-n suflet! Cum să-ncep? Și ce să spun?

Scriu un vers, îl tai cu pixul și hârtia mâzgălesc,
Cât de greu găsesc cuvinte ca să-ți spun că te iubesc!
Cum să-i cer să-mi afle rime unui suflet amorțit,
Veșnic trist, fără speranță și de tine neiubit?

Aș fi vrut să scriu în cântec cum vei fi pe veci a mea,
Cum mă vei iubi, dar asta nicicând nu se va-ntâmpla.
Sorb din vin și plâng în mine, sângerez și nu mai pot,
Sângerează și chitara, cu-al ei E minor, cu tot...

Mai mult...

Numai un sens

 

Ești o cometă,

Aseară te-am visat

Trecând grăbită prin noapte

Cine te-o fi izgonit

De te-ai pornit la drum așa de departe.

 

În urma ta se înclină cerul

Devine și mai concav

Își strânge marginile temător

De teamă că ai pleca.

 

Dar cerul nu știe

N-are habar deloc,

Că ești hotărâtă să vii la mine

Nu te poate opri nimic,

Îți dublezi coada de foc.

 

Că ai auzit tu că sunt tristă,

Nu există… personal te cobori.

Așa hotărâtă ești de fel,

Vii să mă cerți cu blândețe

Și să mă alini cu-o privire de cer.

 

Și acum că ai venit

Din spațiul imens,

Ești doar a mea…

 

Cometele au numai un sens.

 

 

Mai mult...

TE GUST AMAR...

E-o toamnă galbenă-n podgorii și în vii,
Iar berzele au plecat departe-n zori de zi,
Și-abia când ceața se va fi risipit în nori,
Te-oi aștepta să te strecori la mine-n zori...

Și te voi preface-n roșiatic vin,
Te gust amar - inevitabil chin! 
Și îmbătat cu aroma ta de chihlimbar,
Te-oi savura încet pe-o buză de pahar...

Căci mi-o fost dat să pătimesc mereu:
Vinovatul fără vină nu pot fi decât eu...
Deși m-ai săruta pe buze iar,
Sărutul mi-o lăsa un gust amar...

Mai mult...

Orbul din Ierihon

 

De ce m-ai vindecat Iisuse?

Căci mi-ai dat patimă şi chin,

Când văd acum că cele spuse,

Sunt pline de urât şi de venin.

 

De ce m-ai vindecat Lumină?

Să văd în jur că fratele e trist,

Că omul şi oculta sa creştină,

S-a înfrăţit cu antihrist.

 

De ce m-ai vindecat Hristoase?

Să văd războaie în tot locul,

Şi-n oameni suflete răutăcioase,

Ce nu le curăţă nici chiar potopul.

 

De ce m-ai vindecat Tu, Doamne?

Şi-mi laşi puterea de-a vedea,

Cum omului îi cresc demonic coarne,

Şi-ncepe apoi cu Tine a se lupta.

 

Adună Doamne urâtul de prin lume,

Şi fă, ca-n ochii mei să îl absorb,

Iar jertfa mea apoi să se rezume,

În faptul de-a rămâne veşnic orb.

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍