Chipul propriei trăiri
Ți-ai lăsat rochia albăstruie
Răsucită de marginea piscinei
Ca un monument rece
La fiecare pas greșit,
Iar inima mea este copleșită
Cu viziuni ale unui mormânt sinistru.
Via crucis dimineața
Du-mă la palisada noastră,
În timp ce aceste arcuri de lumină
Îmi părăsesc ochii, rupându-mă ușor,
Iar vocea ta mă ține încă treaz,
Cred că am nevoie de asta.
Ai greșit,
Nu sunt un nimeni,
Ci un chip încă cunoscut,
În mijlocul unui spectacol ale propriei trăiri.
*palisadă-Element de fortificație, folosit în amenajările defensive.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: trvpstarey2s
Data postării: 4 decembrie 2023
Vizualizări: 589
Poezii din aceiaşi categorie
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Gândul..îmi fuge!
Astăzi mai mult ca niciodată
Gândul îmi fuge fără oprire,
Și-l las să văd unde mă duce
Poate spre-un loc de fericire.
Mă trece prin copilăria mea
Și prin sătucul de sub deal,
Vrea să-mi arate ce lipsește
Din viața vie..a omului rural.
Privirea mi-o rotesc în juru-mi
Poate zăresc vreun cunoscut,
Dar nici țipenie de vreo ființă
Și simt că satul...este pierdut.
Mă-ndrept ușor și înspre școală
Dar nu mai văd decât paragină,
Mă întristez și cu amar rostesc
Ăsta-i prezentul cu a lui...pagină.
Cobor pe vale către Siretul mic
Că mare el a fost cândva, odată,
Și mă opresc lângă izvorul rece
Care îmi dă...apa binecuvântată.
Dezamăgit de ce-am văzut în sat
Vreau gândul să mi-l cert puțin,
Dar cum să-mi mint eu adevărul
Să neg c-am devenit, copil...străin.
Totuși, viața curge nu se oprește
Și timpul din păcate nu revine,
Gândului, în gând..îi mulțumesc
Și sper că-n timp...ne va fi bine!
NOPȚI FĂRĂ SOMN!
NOPȚI FĂRĂ SOMN ȘI VISE
SE ȚES ADES , ANOMALII
PE UNDA VISELOR ,TRIMISE .
SE SPARGE ZIUA ÎNTR-UN CEAS ,
CLEPSIDRA ÎȘI PIERDE PLINUL ,
MĂ LAS PIERDUT ,CĂCI UNDEVA
ÎMI VOI GĂSI DESTINUL!...
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Liberosis
Am văzut azi un străin,
Dar nu m-a observat
Cu ochii săi de dor senin,
Chiar dac-am așteptat.
Azi am dat de un străin,
Cu buze foarte fericite,
Ce vorbe grele mai conțin
La fel ca înainte.
Azi un străin am întâlnit,
Cu glas la fel de moale,
Care cândva m-a-nebunit
Cu mii cuvinte goale.
Doar un străin, ce nu-l cunosc,
Dar știu că-i place cerul,
Și luna, stelele, și-a mosc
Încă-i miroase părul.
Doar un străin, ce speră mult
La un apus de soare,
Ce toată viață a știut
Că pentru lună moare.
Azi între noi e doar pustiu,
Căci văd străin în cale,
Pe care numai eu îl știu,
Însă doar ea îl are.
În colțul meu tăcut
Și s-a făcut lumină și-n colțul meu tăcut
Nimeni n-a știut de lupta ce am purtat-o mut
Zâmbet am pe chipul rece, în suflet mi-a rămas furtună
Dar din toate ce-am trăit, m-au făcut mult mai stăpână.
Nu mai strig după ajutor, căci ecoul nu-mi răspunde
Din lacrimi am făcut punte peste visele înfrânte
Am crescut din răni adânci și inima mi-am cusut
Când părea că nu mai pot, din praful tăcerii am renăscut.
Si s-a făcut lumină, undeva printre lacrimi și tăceri
Și mi-am promis pas cu pas să mă regăsesc
Chiar de e greu, oricât de mult aș pierde
Din ploile sufletului încep ușor, din nou, să strălucesc.
Gândul..îmi fuge!
Astăzi mai mult ca niciodată
Gândul îmi fuge fără oprire,
Și-l las să văd unde mă duce
Poate spre-un loc de fericire.
Mă trece prin copilăria mea
Și prin sătucul de sub deal,
Vrea să-mi arate ce lipsește
Din viața vie..a omului rural.
Privirea mi-o rotesc în juru-mi
Poate zăresc vreun cunoscut,
Dar nici țipenie de vreo ființă
Și simt că satul...este pierdut.
Mă-ndrept ușor și înspre școală
Dar nu mai văd decât paragină,
Mă întristez și cu amar rostesc
Ăsta-i prezentul cu a lui...pagină.
Cobor pe vale către Siretul mic
Că mare el a fost cândva, odată,
Și mă opresc lângă izvorul rece
Care îmi dă...apa binecuvântată.
Dezamăgit de ce-am văzut în sat
Vreau gândul să mi-l cert puțin,
Dar cum să-mi mint eu adevărul
Să neg c-am devenit, copil...străin.
Totuși, viața curge nu se oprește
Și timpul din păcate nu revine,
Gândului, în gând..îi mulțumesc
Și sper că-n timp...ne va fi bine!
NOPȚI FĂRĂ SOMN!
NOPȚI FĂRĂ SOMN ȘI VISE
SE ȚES ADES , ANOMALII
PE UNDA VISELOR ,TRIMISE .
SE SPARGE ZIUA ÎNTR-UN CEAS ,
CLEPSIDRA ÎȘI PIERDE PLINUL ,
MĂ LAS PIERDUT ,CĂCI UNDEVA
ÎMI VOI GĂSI DESTINUL!...
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Liberosis
Am văzut azi un străin,
Dar nu m-a observat
Cu ochii săi de dor senin,
Chiar dac-am așteptat.
Azi am dat de un străin,
Cu buze foarte fericite,
Ce vorbe grele mai conțin
La fel ca înainte.
Azi un străin am întâlnit,
Cu glas la fel de moale,
Care cândva m-a-nebunit
Cu mii cuvinte goale.
Doar un străin, ce nu-l cunosc,
Dar știu că-i place cerul,
Și luna, stelele, și-a mosc
Încă-i miroase părul.
Doar un străin, ce speră mult
La un apus de soare,
Ce toată viață a știut
Că pentru lună moare.
Azi între noi e doar pustiu,
Căci văd străin în cale,
Pe care numai eu îl știu,
Însă doar ea îl are.
Alte poezii ale autorului
În ciuda ta
În ciuda ta, zâmbesc în continuare,
Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.
Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,
Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.
În ciuda ta, am găsit propria mea cale,
Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.
Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,
În ciuda ta, voi continua să cresc.
În ciuda ta, acum spun cu mândrie,
Că am devenit mai puternic și liber.
Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.
În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Iubirea e o uitare
Iți mai amintești?
Cum ziceai că iubirea-i o uitare,
Azi te culci, mâine mă uiți
Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,
Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul
Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,
Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini
Poate că încă dorul mi-l suspini,
Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute
Și doar negustori cu suflete vândute,
Stau și râd cum ne împiedicam între noi
Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
În ciuda ta
În ciuda ta, zâmbesc în continuare,
Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.
Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,
Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.
În ciuda ta, am găsit propria mea cale,
Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.
Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,
În ciuda ta, voi continua să cresc.
În ciuda ta, acum spun cu mândrie,
Că am devenit mai puternic și liber.
Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.
În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Iubirea e o uitare
Iți mai amintești?
Cum ziceai că iubirea-i o uitare,
Azi te culci, mâine mă uiți
Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,
Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul
Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,
Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini
Poate că încă dorul mi-l suspini,
Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute
Și doar negustori cu suflete vândute,
Stau și râd cum ne împiedicam între noi
Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.