Iubirea e o uitare
Iți mai amintești?
Cum ziceai că iubirea-i o uitare,
Azi te culci, mâine mă uiți
Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,
Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul
Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,
Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini
Poate că încă dorul mi-l suspini,
Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute
Și doar negustori cu suflete vândute,
Stau și râd cum ne împiedicam între noi
Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: trvpstarey2s
Data postării: 4 decembrie 2023
Vizualizări: 586
Poezii din aceiaşi categorie
‘59
Ma asez si stau aici
Si in gand esti tot aici
Langa mine , pe o banca
Ce era candva a noastra.
O, canta din ora-n ora
La fiecare cincizeci si noua
Canta cu amintiri ,miros de scrum
Si lectii de chitare din anii buni.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
O idilă cam labilă
Eu - sat în vârf de munte,
Sub crestele semeţe,
Păduri de conifere,
Păşuni şi cu fâneţe.
Tu - capitală mare,
Cu liste lungi de preţuri,
Poşete şi parfumuri,
Pasiuni şi cu fineţuri.
Rămâne de văzut
Cum o să facem faţă,
Eu la pasiuni, fineţuri,
Tu la păşuni, fâneaţă.
Pe celălalt mal al vieţii
Pe celălalt mal al vieţii,
Ca o vită bătută,
În zorii dimineţii,
Şade mama tăcută.
Gândul ei grijile cern,
Pasul ei caută alt drum,
Căci doar instinctul matern,
Ne mai salvează acum.
Vremurile sunt alterate,
Mucegaiul de pâine e trufanda,
Trăieşte cine mai poate,
Şi cine poate lupta.
Teroarea se respiră ca aer,
Somnul e doar aţipiri,
Cu boala în fiecare zi mă încaier,
Durerea o simt la mama-n priviri.
Pe celălalt mal al lumii,
Ca o vită flămândă,
O mamă îşi strigă străbunii,
Undeva în cer s-o ascundă.
Grijile ei se macină-n gând,
Drumul ei cere alt pas,
Fiindcă acum pe pământ,
Doar calea morţii a rămas.
Să știi!
Să știi că am adus și astăzi flori
Și pus pe masă în aceiași vază,
La tine-mi fuge gândul și visez
Chiar dacă soarele e la amiază.
Privirea mi se duce pe-un tablou
Și amintiri frumoase-mi răscolesc,
De cât de fericiți eram pe-atunci
Și cât de mult puteam să te iubesc.
Nu știu de ce răceala ne-a cuprins
Și înghețat a noastre sentimente,
Iar când iubirea a devenit străină
Geaba am semnat noi documente.
Ce greu a fost să ne găsim cândva
Și ce ușor ne-am spus la revedere,
De-abia când ai plecat am înțeles
Că singur pe pământ...este durere.
Acum când timpul este...trecut
Și doar prezentul mai contează,
Nu-mi mai rămâne decât să spun
Asteapt-o și chiar de-i zi...visează!
‘59
Ma asez si stau aici
Si in gand esti tot aici
Langa mine , pe o banca
Ce era candva a noastra.
O, canta din ora-n ora
La fiecare cincizeci si noua
Canta cu amintiri ,miros de scrum
Si lectii de chitare din anii buni.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
O idilă cam labilă
Eu - sat în vârf de munte,
Sub crestele semeţe,
Păduri de conifere,
Păşuni şi cu fâneţe.
Tu - capitală mare,
Cu liste lungi de preţuri,
Poşete şi parfumuri,
Pasiuni şi cu fineţuri.
Rămâne de văzut
Cum o să facem faţă,
Eu la pasiuni, fineţuri,
Tu la păşuni, fâneaţă.
Pe celălalt mal al vieţii
Pe celălalt mal al vieţii,
Ca o vită bătută,
În zorii dimineţii,
Şade mama tăcută.
Gândul ei grijile cern,
Pasul ei caută alt drum,
Căci doar instinctul matern,
Ne mai salvează acum.
Vremurile sunt alterate,
Mucegaiul de pâine e trufanda,
Trăieşte cine mai poate,
Şi cine poate lupta.
Teroarea se respiră ca aer,
Somnul e doar aţipiri,
Cu boala în fiecare zi mă încaier,
Durerea o simt la mama-n priviri.
Pe celălalt mal al lumii,
Ca o vită flămândă,
O mamă îşi strigă străbunii,
Undeva în cer s-o ascundă.
Grijile ei se macină-n gând,
Drumul ei cere alt pas,
Fiindcă acum pe pământ,
Doar calea morţii a rămas.
Să știi!
Să știi că am adus și astăzi flori
Și pus pe masă în aceiași vază,
La tine-mi fuge gândul și visez
Chiar dacă soarele e la amiază.
Privirea mi se duce pe-un tablou
Și amintiri frumoase-mi răscolesc,
De cât de fericiți eram pe-atunci
Și cât de mult puteam să te iubesc.
Nu știu de ce răceala ne-a cuprins
Și înghețat a noastre sentimente,
Iar când iubirea a devenit străină
Geaba am semnat noi documente.
Ce greu a fost să ne găsim cândva
Și ce ușor ne-am spus la revedere,
De-abia când ai plecat am înțeles
Că singur pe pământ...este durere.
Acum când timpul este...trecut
Și doar prezentul mai contează,
Nu-mi mai rămâne decât să spun
Asteapt-o și chiar de-i zi...visează!
Alte poezii ale autorului
Steaua mea
Vedea-te-as pe un câmp cu flori,
Voința mea,tu ești aceea,
Poezii fără sfârșit ți-aș scrie,
Luceafărul meu,căzut din rai pe pământ,
Alesu-te-am din o mie de stele,și aș face-o din nou,
Și de m-ai răni eu tot te-aș iubi pe veci în universul nostru,
Pumni de stele aș culege doar ca să te strâng în brațe,
Să te văd eu fericită în visul meu frumos prea mărit și de mine prea iubit.
Dorul meu scump și drag,sper să-i spui că-n gând tresar,
Și plutesc în al tău har divin,sperând să nu cad în delir,
O prea frumoasă viață din rai cazută în ale tale brațe dulci
Și tu din nou,vei spune două cuvinte în dulci șoapte.
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
În ciuda ta
În ciuda ta, zâmbesc în continuare,
Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.
Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,
Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.
În ciuda ta, am găsit propria mea cale,
Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.
Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,
În ciuda ta, voi continua să cresc.
În ciuda ta, acum spun cu mândrie,
Că am devenit mai puternic și liber.
Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.
În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.
Steaua mea
Vedea-te-as pe un câmp cu flori,
Voința mea,tu ești aceea,
Poezii fără sfârșit ți-aș scrie,
Luceafărul meu,căzut din rai pe pământ,
Alesu-te-am din o mie de stele,și aș face-o din nou,
Și de m-ai răni eu tot te-aș iubi pe veci în universul nostru,
Pumni de stele aș culege doar ca să te strâng în brațe,
Să te văd eu fericită în visul meu frumos prea mărit și de mine prea iubit.
Dorul meu scump și drag,sper să-i spui că-n gând tresar,
Și plutesc în al tău har divin,sperând să nu cad în delir,
O prea frumoasă viață din rai cazută în ale tale brațe dulci
Și tu din nou,vei spune două cuvinte în dulci șoapte.
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Focul inimilor toate
Aprinde flacăra sufletului meu pustiu,
Să vezi cum arde tot împrejurimi,
Cum ard eu tot de viu,
Să vezi cum tot mă mai deprimi.
Să vezi cum ard eu,
Cum ard mâinile cu care scriu,
Să vezi cum focul e aprins mereu,
Cum tot se adeverește ce prescriu.
Aprinde o flacără la mine în ochi,
Căci nici inima nu-mi stă în loc,
Aprinde chibritul să nu mă deochi,
Căci nici nu am fost în foc.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
În ciuda ta
În ciuda ta, zâmbesc în continuare,
Cu inima deschisă, fără să-mi pară rău.
Ai vrut să mă vezi căzând în genunchi,
Dar am renăscut din cenușa trecutului meu.
În ciuda ta, am găsit propria mea cale,
Prin umbre și lumini, am învățat să strălucesc.
Nu te voi lăsa să-mi stingi pasiunea,
În ciuda ta, voi continua să cresc.
În ciuda ta, acum spun cu mândrie,
Că am devenit mai puternic și liber.
Nu ai reușit să mă dobori, dragul meu amor.
În ciuda ta, eu strălucesc, asemeni unei stele pe cer.